Irina Baianț, una din cele mai apreciate soprane din România, vorbește despre sacrificiile pe care le face un artist pentru a rămâne în top și ne duce în culisele vieții ei. Muzica clasică o definește sufletește, iar pasiunea și-a descoperit-o la vârsta de 5 ani. Ghidată și susținută de părinți, Irina Baianț a jucat tenis vreme de 10 ani, dar când a venit momentul să aleagă, muzica a fost activitatea fără de care și-a dat seama că nu poate să trăiască.
Irina Baianț (34 ani), soprana care a cucerit lumea, mărturisește că și-a calibrat mindset-ul pe normalitate și vorbește, în exclusivitate pentru UNICA.ro, despre pericolele la care sunt expuși cântăreții de operă și care este ritualul ei înainte de a urca pe scenă.
Irina Baianț, viața dincolo de scenă: „Totul are un preț pe lume”
Aflăm de la Irina Baianț cum l-a cunoscut pe actualul ei iubit, medicul stomatolog Alex Meroiu, ce a atras-o la el și cum arată viața de cuplu dincolo de cortină și de lumina reflectoarelor. Irina Baianț rememorează cele mai grele momente din viața ei, pierderea părinților, și recunoaște că „totul are un preț pe lume”.
„Uzura pe care o aduce orice activitate pe care o faci la un nivel înalt, fie el profesional, personal sau social aduce un cost care va fi cumva, cândva plătit”, spune Irina Baianț.
Soprana ne dezvăluie și ce alte pasiuni mai are. Adoră să tragă cu arcul în timpul liber, colecționează parfumuri, pictează și este pasionată de fotografie.
VEZI „A fost prima mare alegere în fața căreia părinții m-au lăsat să mă îndrept, fără a interveni în niciun fel”
Prima alegere a fost tenisul și ai jucat aproape 10 ani. Ce s-a întâmplat de ce ai renunțat?
Am ales să continui ciclul liceal tot la George Enescu, cu muzica, atunci când trebuia să mă decid în clasa a 8-a. A fost prima mare alegere în fața căreia părinții m-au lăsat să mă îndrept, fără a interveni în niciun fel. Mi-au spus doar „imaginează-ți că de mâine nu vei mai continua cu una dintre aceste discipline. Ce ți-ar lipsi mai mult?”. Atunci alegerea a fost evidentă.
„Eram fascinată de muzica din Tom și Jerry”
De ce tocmai muzică clasică? Când ți-ai dat seama ca asta e vocația ta?
Dintotdeauna! De când mă știu am avut înclinație către eleganță, noblețe, mi-a plăcut și am căutat să ascult muzică clasică. Îmi aduc aminte când aveam 4-5 ani și mă uitam la desene animate. Eram fascinată de coloanele sonore din Tom și Jerry care aveau tot felul de pasaje clasice pe care ulterior le-am reascultat și recunoscut în timp, studiind aprofundat muzica. E ceva ce mă definește sufletește.
Ce ritual are Irina Baianț atunci când intră în scenă
Pe 4 noiembrie 2010 ai debutat pe scena teatrului de operetă din București. Ce îți mai aduci aminte din acea zi?
Îmi aduc aminte că aveam niște emoții incredibil de mari. Mi-am sunat profesoara de canto și am făcut exerciții de respirație la telefon cu ea și încălzirea vocală pentru spectacol. Eram chiar răcită atunci și îmi era teamă că nu-mi va suna vocea așa cum știam că ar putea, dacă aș fi fost în formă. Înainte să intru pe scenă, în rol, am închis ochii și am făcut o rugăciune. De atunci păstrez acest mic ritual care ma ajută de fiecare dată, pentru că emoțiile nu trec niciodată.
Irina Baianț: „Cheia e să nu renunți”
Când ai trăit cel mai greu moment, profesional vorbind?
Au fost multe. Multe dezamăgiri, audiții pe care nu le-am luat, concursuri la care nu m-am calificat. Concerte în care nu am fost la înălțimea pregătirii pentru că toate astea fac parte din experiență și formare. Nu evoluezi în nimic dacă nu treci prin aceste lupte interioare și nu te reinventezi. Exact asa cum e și în viață. Cheia e să nu renunți!
„Eu mi-am calibrat mindset-ul pe normalitate”
Care este rutina zilnică a unei soprane? Ai voie să bei rece, să mănânci iute sau sunt doar niste mituri?
Pentru unii sunt mituri. Pentru alții sunt niște pârghii de ușurare a vieții profesionale toate aceste restricții să le zicem. Eu mi-am calibrat mindset-ul pe normalitate. Mănânc orice, nu țin cont de ou crud dimineața sau alte obiceiuri despre care am tot auzit. Firește, nu fac excese, ci mai degrabă țin cont de odihna vocală. Evit praful, diferențele bruște de temperatură, vorbitul tare și excesiv și alte servicii pe care mi le fac pentru a-mi ocroti vocea și corpul.
„Suprasolicitarea corzilor vocale lasă urme pe viață”
Ești selectivă atunci când îți alegi rolurile?
Nu aleg să performez în roluri care depășesc calibrul meu vocal din momentul în care mă aflu, conform vârstei, pregătirii și amplitudinii vocale. Adică fiecare etapă de vârstă are rolurile ei. Odată cu maturizarea fizică, se maturizează și vocea. Nu poți cânta la 25-30 de ani roluri de calibru dramatic, pentru că țesătura muzicală nu dă voie.
Vei împinge, vei decalibra vibrația corzilor. Chiar poți dăuna fizic, dezvoltând în timp noduli pe corzi, polipi, hemoragii dau chiar semipareze vocale. Suprasolicitarea corzilor care sunt un mușchi neted foarte subțire lasă urme pe viață așa că da, sunt atentă la ce aleg să cânt pentru că vreau am o carieră lungă și sănătoasă.
Ce a însemnat, pentru tine, Vocea Romaniei?
Vocea României a fost o experiență fantastică, pe care nu mi-am închipuit-o atât de emoționantă și consumatoare. Este foarte greu să ții în mână destinul profesional al unui om. Să lucrezi într-un timp foarte scurt pentru a-i da soluții de abordare tehnică justă pentru piesele care o se potrivesc. Sau să îi alegi cele mai bune variante de repertoriu în așa fel încât să subliniezi evoluția lui de la o etapă la alta, calitățile și mai ales potențialul pe care publicul de acasă să îl simtă.
Se leagă prietenii și întâmplări care îți deschid zone din suflet pe care nu le poți simți decât atunci când ești acolo. Când ești pus un situația unor alegeri și ști că acei concurenți, din echipa ta, sunt cu totul în mâinile tale. E fantastic. Greu! Dar Superb!
Ce-ți plăcea să faci când erai copil?
Studiam mult și mă distram cu asta. Mi-a plăcut să studiez, niciodată nu m-au obligat părinții. Mi-a plăcut să citesc și să învăț mult, să mă educ pentru că simțeam că mă rafinez și sunt altfel. Pentru mine, învățatul era o formă de distracție care îmi făcea foarte multă plăcere dintotdeauna.
Irina Baian, despre părinții ei: „M-au ghidat să-mi dezvolt independența și asumarea”
Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?
Uneori la mama, alteori la tata. Depindea de subiect. Ai mei nu-mi prea dădeau sfaturi, ci mă învățau să gândesc ce să aleg în funcție de consecințe. Dacă aleg într-un fel, ce îmi aduce acea alegere, dacă mă răzgândesc, unde ma duce asta. Așa m-au ghidat să-mi dezvolt independența și asumarea.
Ce-ți mai aduci aminte din perioada liceului? Ai fost o rebelă sau o timidă?
O timidă rebelă. Cum am spus și mai sus, îmi asumam alegerile și mergeam cu ele până în pânzele albe, dar fără să atrag atenția asupra mea. De obicei ascultam mai mult decât să vorbesc, tăceam și făceam.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta?
Moartea părinților. A fost de departe cea mai grea povară, dar viața merge înainte și, pe chipul meu, ei nu se vor despărți niciodată.
Irina Baianț vorbeste despre iubitul ei, Alex Meroiu
Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe Alexandru? La ce te-ai gândit când l-ai văzut prima oară?
Ne-am cunoscut la o inaugurare de cofetărie. Aveam câțiva prieteni comuni și mi-a atras atenția modul în care vorbea și se comporta. E un bărbat nobil și elegant, iar primele discuții au fost despre cărți și teatru.
„Nimeni nu deține adevărul absolut”
Dacă se întâmplă să vă mai certați, cine cedeaza primul?
Depinde, uneori el, alteori eu. În general, dacă avem vreo discuție în contradictoriu ne respectăm părerile și am învățat să nu le mai impunem în fața celuilalt. Nimeni nu deține adevărul absolut. Accept și înțeleg că ceea ce eu cred sau îmi place poate să nu fie și pentru celălalt la fel, și asta ajută în orice tip de relaționare.
Obișnuiești să gătești?
Când am timp, da. Mă relaxează gătitul și îmi place să încerc tot felul de rețete. Vreau să păstrez vie amintirea rețetelor pe care le găteam cu mama și bunica, în duminicile în care eram cu toții acasă.
Irina Baianț ne spune secretul siluetei sale
Arăți impecabil. Cum te menții, ai renunțat la anumite alimente, mergi cu regularitate la sală?
Mulțumesc. Am și eu, ca oricine, perioade în care mai pun câteva kilograme, dar am noroc că-mi sunt distribuite foarte uniform și atunci nu se observă atât de tare. Fac sport dintotdeauna și îmi păstrez cât de mult pot acest mod de viață. Cât despre mâncare, am grijă să nu fac excese. Dacă mănânc ceva mai bogat caloric, evit alte mese mari în ziua respective. Nu beau sucuri, nu mănânc mult cantitativ și las mereu minim 5 ore între mese. Nutriționiștii știu de ce.
Ce nu știe lumea despre tine?
Îmi place să pictez, am o fixație pentru curățenie, iubesc să scriu de mână. Colecționez parfumuri, ador să fac aranjamente florale, sunt extrem de organizată. Îmi place tirul cu arcul, patinez și am o pasiune pentru fotografie.
„Totul are un preț pe lume”
Simți că a existat un pret al succesului pe care a trebuit să-l plătești?
Totul are un preț pe lume! Uneori îl plătești imediat, alteori în timp. Câteodată te costă mai mult, alteori mai puțin. Uzura pe care o aduce orice activitate pe care o faci la un nivel înalt, fie el profesional, personal sau social aduce un cost care va fi cumva, cândva plătit. Depinde de fiecare unde își setează target-ul, care e scopul și ce drum alege pentru a-l împlini.
Foto: Irina Baianț
Ultima modificare martie 27, 2024 5:03 pm