EXCLUSIV! Interviu cu Melania Medeleanu, vocea din spatele mini-seriei „România sălbatică”: „Mi-e teamă de urmele, de rănile pe care le lăsăm pe unde trecem”

Melania Medeleanu, vocea din spatele celui mai complex documentar dedicat naturii din România, „România sălbatică”, a vorbit despre culisele muncii ei.

„România sălbatică”, documentarul realizat de Dan Dinu și Cosmin Dumitrache și recompensat la Premiile Gopo 2022 cu distincția de cel mai bun documentar, este disponibil acum pe HBO Max. Acesta vine sub forma unei mini-serii de trei episoade, iar din iulie va fi difuzat și pe HBO.

Documentarul este narat în limba română de nimeni alta decât Melania Medeleanu, una dintre cele mai îndrăgite jurnaliste din țara noastră. Cele trei episoade te poartă prin cele mai ascunse cotloane ale României, la care nici nu ai fi visat, arătându-ți o față a țării noastre greu de accesat.

Am stat de vorbă cu Melania Medeleanu despre experiența muncii la acest documentar, dar și despre importanța de a conserva mediul, într-un interviu exclusiv.

Melania, povestește-ne, te rugăm, despre primul tău contact cu acest documentar de-a dreptul spectaculos, „România sălbatică”.

O bucurie! O uriașă bucurie! Atunci când am dat proba mi-a fost trimis textul și, pe măsură ce-l citeam eram acolo, în film, vedeam cu ochii minții fiecare secvență și m-am trezit având diverse reacții – râdeam  la jocul păsărilor, mă întristam când unul dintre pui era abandonat, studiam fiecare secvență și simțeam cum emoțiile cresc cu fiecare paragraf! Mi-am dorit mult să nu tulbur cu vocea mea, întâlnirea ascultătorului cu natura.

Care a fost provocarea cea mai mare cu care te-ai întâlnit în acest proiect? Dar partea cea mai frumoasă?

Cea mai mare provocare a venit de la însăși vocea mea, care m-a trădat cu o săptămână înainte de înregistrare. Luasem proba, urma să ne vedem la studio, iar eu n-aveam firicel de voce. Mi-era așa de ciudă! Așa că am făcut ce n-am mai făcut de mult: am tăcut o săptămâna întreagă și am încercat toate leacurile băbești – de la ridiche neagră cu miere, gălbenuș de ou cu lapte până la medicamentele menite să mă aducă pe linia de plutire. M-am temut în fiecare zi de înregistrare ca nu cumva capătul zilei să fie și capătul proaspăt recuperatei mele voci. Mărturisesc că am respirat ușurată și am reușit să mă bucur cu adevărat de toată experiența abia când ea s-a încheiat.

Documentarul este împărțit în trei părți: sezonul speranței, sezonul abundenței și sezonul schimbării. Care este pentru tine episodul și implicit sezonul preferat, și ce îl face atât de special?

Mi-e greu să aleg, mi se pare că fiecare sezon are frumusețea și bogăția lui. Poate cel mai mult, însă, mă regăsesc în sezonul speranței. Așa cum, în viața profesională, am luat-o de la capăt de atâtea ori și am descoperit de fiecare dată frumusețea începuturilor – fie că e vorba despre trecerea de la televiziune la cursuri de dicție și public speaking sau de la a pune pe picioare un ONG specializat pe un domeniu, așa cum e Magicamp, până la diversitatea cauzelor de la Asociația Zi de BINE, de fiecare dată începuturile au fost despre speranță și în ele mi-am găsit bucuria de a trăi.

„România sălbatică” ne arată o altă față a țării noastre, pe care poate că nu o prețuim întotdeauna așa cum ar trebui. Ce lucru important te-a făcut acest documentar să realizezi despre tine și despre țara ta?

Am călătorit mult din dorința de a întâlni oameni diferiți, culturi diferite, civilizație. Știm bine doar că dincolo… și aici putem adaugă cu toții câte ceva: e mai curat, pun mai bine în valoare fiecare monument. După ce am văzut „România sălbatică” mă tot gândeam că suntem așa de privilegiați – avem atât de multe locuri care merită să fie puse în valoare! Și, m-am gândit, cu egoism, că, de fapt, nu le-aș semnaliza – le-aș păstra așa, sălbatice, neatinse, eterne. Mi-e teamă de urmele, de rănile pe care le lăsăm pe unde trecem.

Imaginile din „România Sălbatică” ne amintesc de cât de important este să protejăm mediul și natura. În viața ta de zi cu zi, cât de important este acest aspect pentru români?

Din ce în ce mai important. Fie că vreau, fie că nu, lucrurile care se întâmplă în jurul nostru în ceea ce privește mediul, schimbările climatice, nu mai pot fi ignorate. Reciclez cât pot de mult – ocazie cu care am constatat și cât de mult plastic se strânge după o săptămână – e uluitor și din ce în ce mai frustrant! Am grijă mai mult la cât las apa să curgă, am aproape o mică obsesie legată de stinsul luminilor – pe unde trec, mai sting câte una care e inutilă. Îmi fac partea mea știind că nu e de ajuns și că e important să fim cât mai mulți în acest proces dacă vrem ca noi și copiii noștri să se bucure de resursele, din ce în ce mai puține, ale acestei planete.

Trăim într-o epocă în care încălzirea globală nu mai este o amenințare distantă, ci o realitate pe care trebuie să o combatem. Care este teama ta cea mai mare față de mediul înconjurător, în raport cu problema încălzirii globale?

Mă îngrozește gândul foametei. Acolo unde apa va seca și unde nu va mai fi mâncare vor fi, inevitabil, conflicte între oameni. Apoi unii vor vrea să cucerească teritorii noi, mai bogate în resurse. Și asta ne va afecta pe toți, să nu ne iluzionăm.

Cu ce îți dorești să rămână oamenii care urmăresc „România sălbatică”?

Cu gândul la frumusețea locurilor ăstora și la recunoștința de a ne fi născut aici, într-o țară așa de bogată. Câte izvoare și râuri, ce munți minunați, ce faună și floră!  Și mi-ar plăcea că ele să fie păstrate așa cum se văd în film: curate.

Foto – HBO