Pe data de 20 aprilie va avea loc premiera filmului românesc „The Wanderers – Vânătorul de spirite”, primul lungmetraj al lui Dragoş Buliga, regizorul serialului „Las Fierbinţi”. Din distribuția filmului fac parte actori de renume internațional ca Branko Djuric şi Armand Assante, dar și actori români consacrați ca Leonid Doni, Răzvan Vasilescu și Oana Marcu.
Dragoș Buliga a acordat un interviu în exclusivitate pentru Unica în care a vorbit despre ambițiile și provocările trăite în meseria de regizor, dar a oferit și detalii inedite despre filmările peliculei „The Wanderers – Vânătorul de spirite” și despre atmosfera din spatele camerelor de filmat.
Dupa atâția ani în televiziune și atâtea vedete din muzică si film cu care ai lucrat, ai emoții la întalnirea cu un actor important?
Nu am cum sa nu am emoții de fiecare data când am privilegiul să lucrez cu un mare actor, pentru ca sunt un autodidact în această profesie. Poate cea mai mare ironie a carierei mele este ca am devenit regizor fără să fac cursuri de regie. Am făcut facultatea de imagine. Mi-a fost greu de fiecare data, la fiecare întâlnire cu un nume mare. A trebuit să mă descurc, să fac față. Însă vreau să cred că îmi păstrez de fiecare data bunul simț și atenția în relația cu actorii cu care lucrez. Pentru mine a fi regizor înseamnă să știu să îi pun în valoare, să le suprind cea mai bună performanță actoricească în cel mai bun potrivit cadru. Să comunice starea lor, emoțiile lor spectatorului. Aceastea sunt și emoțiile mele. Am o echipă senzațională în spatele meu, pe care am format-o în ani de zile, în mare parte și cei mai buni prieteni ai mei. Ei mă ajută să îmi ”depășesc” emoțiile.
Puțini regizori au la filmul de debut în lungmetraj o distribuție internatională. Cum ai reușit să îi atragi în această producție?
Armand Assante a acceptat să joace în acest film chiar înainte de a fi scris scenariul sau de a mi se încredința mie regia filmului. Andrei Boncea este prieten cu el de mai bine de 10 ani de când a produs ”California Dreamin”, un film exceptional care a câștigat Un Certain Regard la Cannes, ceea ce înseamnă enorm, chiar și pentru un actor de Hollywood care a lucrat cu Sidney Lumet, cu Andrei Konchalovsky sau Ridley Scott. Armand a avut încredere în Andrei, așa că de când am citit scenariul știam cine stă după ușă. Restul distributiei s-a construit încet, firesc, dar sigur. Nume la care nu visam au fost convinse de Andrei să ni se alăture.
A fost greu să lucrezi cu Armand Assante? Dar cu Lior Ashkenazi care între timp a câștigat si un premiu de interpretare la festivalul de film de la Veneția, iar filmul pe care l-a lansat, Foxtrot, a fost la câțiva pași de Oscar. Branko Djuric, actorul bosniac din film care a luat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 2001, l-a câștigat împreună cu Danis Tanovic cu filmul ”No Mans Land”.
A fost un mare noroc să lucrez cu Armand. Este un om extrem de generos, foarte atent, care se lasă condus ușor, chiar si de un debutant ca mine. Am invățat foarte multe de la el, îi datorez enorm. În primul rând puterea pe care o așează peste personaj, e covârșitoare. Dedicația totală și perseverența cu care își pregătește scenele. Presiunea care te cuprinde din toate partile, atunci când realizezi că omul ăsta se gândeste non stop la personaj. Îl trăiește. Ca regizor, te face sa devii obsedat de caracterul lui, să îi analizezi fiecare trăsătură. E incredibil cât de sus ridică ștacheta în felul ăsta, e ca și cum ai concura cu Bolt și nu ai alergat niciodată. Totul e să nu te lași, dar el știe să te stimuleze în felul lui, plăcut, inteligent. Pentru mine a fost extraordinar să văd pe viu ce înseamnă ”method acting”. Pentru că Armand, face parte din acea generație imponderabilă a anilor 70-80 în care se regăsesc cele mai mari nume ale cinematografului american. Puțină lume știe că a jucat mai bine de 10 ani teatru înainte de a debuta în cinema.
Lior a fost o surpriză enormă pentru mine, nu mă așteptam ca un străin să rezoneze atât de mult la umorul românesc. Un mare actor, cu un simț al comediei perfect.
De asemenea Branco Djuric, un geniu comic în fosta Iugoslavie, cunoscut din filmele lui Kusturica sau Tanovic, a adus un plus enorm filmului, punctând perfect momentele cheie, coperțile filmului.
Ai repetat cu actorii mult timp înainte sau i-ai lăsat să mai și improvizeze?
La nivelul acesta de acting, improvizația e o glumă. E doar muncă, antrenament și implicare totală. Nimic altceva. Repetiții non-stop, nimic nu e întâmplator. În perioada de pregătire pe Skype, urmată de multe zile față în față înainte de începerea filmării. Nici nu ne-am fi putut permite altfel. Filmarea a fost un adevărat maraton. Am avut la dispoziție doar 26 de zile de filmare pentru un gen de film care se filmează de regulă în cel puțin 8 săptămâni. Totul a trebuit calculat și pregătit minuțios ca să facem față scenariului.
Daca ai fi facut acest film in America, ar fi fost cu mult diferit?
Chiar nu știu cum ar fi fost, imi sună a glumă întrebarea. Aș putea probabil să spun ca acolo e muncă, nu cum ne jucăm noi. Chiar nu ne putem compara cu profesionalismul de acolo, nu mă refer la talent neapărat, ci mai ales la experiența uriașă a celor care fac cinema de aproape un secol la un nivel greu de accesat și cu resurse pe care nici măcar nu le putem visa. Dar avem și noi părțile noastre frumoase. Vorba aia, aici ne mai și distrăm. Așa că prefer să fac filme aici.
Am văzut pe facebook o secvență din film în care Armand Assante se intâlneste cu personajul interpretat de Branko Djuric, un alt vânator de vampiri. Secvența arată ca și cum ar fi filmată undeva în Marele Canion. Ați avut și zile de filmare în afara României?
Țin minte ce greu ne-a fost să găsim locația aia. Trebuia să pară real USA. Deșert sau canion. Era foarte important pentru poveste. Din fericire, există un singur loc în România care arată așa, o fostă carieră pe lângă Brașov, rezervație natural. Era sa luăm amendă că cineva din echipă a tulburat un cuib de șocâte.
De fapt, tot ce se vede în trailer arată foarte diferit de filmele românești cu care ne-am obișnuit în ultimii ani. Unde a fost filmat?
Totul este filmat în România. Am avut ambiția să arătăm Transilvania așa cum este cu adevărat. Extrem de frumoasă și pitorească, cum nici un film cu vampiri sau, sincer, orice alt film, nu a surprins-o vreodată. Nu aș fi reușit fără prietenul meu de o viață, Șerban Ionescu, care a realizat imaginea excepțională a acestui film. Sunt foarte mândru de el și foarte norocos că îl am lângă mine de atâta timp.
Am filmat două săptămâni si la Castelul Ghica din Dofteana, undeva lângă Bacău. L-am transformat total pentru film, respectând bineînțeles rigoarea și trecutul arhitectural al clădirii. Restul locațiilor sunt în Transilvania. Biserica din Biertan iți taie răsuflarea, e un loc magic. Apar la un moment dat niste cadre foarte scurte, flash-uri filmate într-un alt loc fabulous, o biserică părăsită din Iacobeni.
Dacă ai primi astazi 50 de milioane de dolari, ce film ai face?
Las Fierbinți în Las Vegas. Aș bloca străzile și ne-am distra maxim. I-aș aduce la filmare pe Celentano și Firicel cu limuzina. Aș închiria apartamentul prezidențial din Caasars Palace pentru Bobiță. Pe Celine Dion să cânte cu Mărgineanu tema serialului. L-aș angaja pe Brad Pitt dublură de lumină pentru Robi.
Care e secvența ta preferată din The Wanderers?
Prima secvență care deschide filmul și câteva care, din păcate, au picat la montaj. Poate tocmai pentru că am fost nevoit să le scot din film. Imi place umorul, nu scap de el oricât m-aș lua în serios. Însă ritmul și tensiunea povestirii au cerut în unele momente să tratez cu seriozitate celelalte aspecte importante ale filmului – misterul, suspansul, frica.
La ce filme te uiți în timpul liber?
În general îmi plac cele care sar din tipar. De obicei filme europene, cateodată din Asia. Bineinteles și cele românești.
De ce faci numai comedii: Las Fierbinti, Ai noștri, O săptămână nebună?
Ca să mă apăr de ce mă înconjoară. Și pentru că știu că oamenii se bucură, râd, se simt bine, uneori sunt fericiți la filmele mele.
Ce ar trebui să știe spectatorul român despre acest film ca să-și cumpere bilet?
Nimic, trebuie sa fie inconștient. E totuși un film romanesc, nu? Glumesc, ar trebui să știe că este este o poveste originală în care încercăm să tratăm cu umor clișee ale genului. Avem actori foarte buni în roluri memorabile și aici mă refer în special la Armand Assante, Răzvan Vasilescu și Oana Marcu, la primul ei rol în cinema. Să știe că încercăm să îi captivăm, să îi înfricoșăm și uneori să îi facem să râdă.
Mai ai în pregătire un alt lungmetraj?
Da, avem multe proiecte în dezvoltare. Probabil cel mai important este filmul Las Fierbinți pe care îl pregătim de mai bine de 6 ani și care va fi absolut senzațional.
Ne spui un secret de pe platourile de filmare de la Las Fierbinti?
Câteodata mâncam ciorbă de cocoș acrită cu borș de casă si gogoși prăjite în untură senzaționale, așa cum nu poti găsi niciunde, făcute de Dida – o săteancă foarte de treabă, proprietara casei Dalidei din film. Bonus: casa primarului Vasile în realitate e a unui brazilian, care a adus-o din Maramureș bucată cu bucată și a montat-o acolo, pe malul lacului. Dar să nu spuneți nimănui. V-aș ruga ca aceste secrete să rămână între noi.
Citește și – Leonid Doni, Robi din ”Las Fierbinți”, joacă într-un film alături de actorul Armand Assante
Sursă foto: PR