Interviu cu Cezar Ouatu:”Sunt foarte fericit”

Unii îl plac, alţii îi contestă imaginea, dar vocea deosebită îl poziţionează în categoria celor mai apreciaţi artişti ai momentului. Cezar ne-a vorbit despre dorinţele artistice, sentimente, plăceri şi, bineînţeles, despre marea soprană Angela Gheorghiu.
Eşti unul dintre cei mai controversaţi artişti ai anului. De când s-au liniştit apele cu Eurovisionul viaţa ta a revenit la normal?
Viaţa mea nu mai are cum sa revină la normal pentru ca s-a produs o schimbare, spun eu benefică mie şi carierei mele de cântareţ pop-opera. Piesa „It’s my life”, deşi foarte controversata în România, este foarte ascultată în Europa. Eu nu sunt negru de suparare cum s-a scris, dimpotriva, sunt chiar foarte fericit. Desi s-au spus rautaţi, eu cred ca artistul Cezar a dat dovada de profesionalism. Apariţia mea în Suedia a fost un act teatral. Percepţia a fost controversata, dar exceptând România, balanţa s-a înclinat în partea pozitivă, iar vocea mea nu a fost nicio clipa contestata. Pe mine, ca artist, asta ma bucura cel mai mult pentru ca eu n-am facut decât sa interpretez, sa-mi fac treaba cât mai bine.
Te recunoaşte lumea deseori?
Da! Începând de la copiii de 5 ani la oamenii de la casele de schimb valutar care îmi cer autografe pentru soţii sau femei cu vârsta de peste 70 de ani. Am o paleta larga de fani si foarte mulţi sunt din afara ţarii.
Cum se împarte programul tău acum?
Am multe propuneri de concerte si lucrez la primul meu album pop-opera care are la bază dragostea. Va fi lansat înspre toamnă-iarna. O sa includa noul meu single „Painful love”, voi cânta un duet si cu doamna Angela Gheorghiu si se preconizeaza si o colaborare cu Sarah Brightman si cu Loreen (n.r: câstigatoarea Eurovision 2012) care, printre altele, m-a placut foarte mult.
Esti superstiţios?
În general nu, dar am un inel de la tatal meu, care din pacate nu mai este, si pe care îl port în momentele importante. În Suedia l-am avut când eram pe scena, dar acum, de exemplu, nu, pentru ca ma spal foarte des pe mâini. Am o fixaţie cu igiena si scot inelul, uit de el, l-am mai ratacit asa. Ca sa nu mai risc îl las acasa si-l iau la evenimentele importante.
Noua ta piesa se numeste „Painful love”. E inspirata din viaţa ta reală?
„Painful love” e o balada de desparţire si, desi nu a fost compusa de mine, m-am regasit în versuri. Din punct de vedere vocal si al textului refl ecta maturitatea mea sentimentala. Si cred ca orice desparţire e un nou început, o regenerare a sufl etului de care avem nevoie din când în când. E o vorba: „Prost sa fi i, dar sa-ţi revii”. Asa si cu dragostea, e dureroasa, dar trebuie sa ne si revenim. Eu sunt mai pragmatic.
E dificila dragostea în vizorul public?
E dificila în momentul în care eşti cu cineva care nu te înţelege. Mai ales într-o meserie ca a mea. Sunt înconjurat de multa lume, întâmplator de multe femei, iar pentru o femeie care are o gelozie excesivă, atunci situaţia devine puţin greoaie.
Te-ai confruntat cu aceasta problema?
Am avut si eu perioadele mele. Am avut şi o relaţie de 7 ani, foarte frumoasa de altfel. General vorbind, îmi plac relaţiile mature si nu cu gelozie infantila.
Esti bine din acest punct de vedere?
Ma aflu într-o perioada tranzitorie din punct de vedere sentimental si prefer sa nu vorbesc. Vreau sa-mi dau seama ce se întâmpla de fapt, sa constientizez si când voi fi gata voi face si declaraii la modul cel mai direct si serios.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit în ultima perioada?
Mi s-a spus sa zâmbesc mai mult. (râde) Iar din punct de vedere al carierei sa iau în considerare doar parerile avizate, care conteaza, sa nu plec urechea la absolut tot ce se spune. Si sa ramân cu picioarele pe pamânt, dar asta cu sigurana va fi pentru ca eu sunt de 10 ani în lumea artistica. E adevarat ca nu la acelasi nivel ca acum, dar sunt obisnuit. Nu m-a luat valul!
Mai ai vreun talent ascuns?
Îmi place sa gătesc. Am avut perioade când gateam pentru prietenii mei si organizam cine cu supe, ciorbe, orez, paste, iar la desert ma bazam mai mult pe fructe, în stil mediteraneean. Sunt îndragostit de bucataria italieneasca, poate si pentru ca am locuit acolo 14 ani. Am dubla cetaţenie si am absolvit Conservatorul în Italia.
Cum s-ar descrie Cezar Ouatu pe sine?
Sunt un tip responsabil, foarte sensibil si romantic, desi muli m-au perceput ca genul de baiat rau care nu zâmbeste. Ca artist sunt contestat, dar si placut, fara falsa modestie. Si, uite, desi la început aveam emoţii referitor la numele meu, Ouatu, acum a devenit un brand si sunt mândru ca pot duce mai departe numele tatalui meu. T
Te deranjeaza ca mulţi i-au contestat sexualitatea?
Eu sunt obisnuit cu lumea asta. E adevarat ca în lumea muzicii baroce, genul pe care eu îl cânt în mare parte, sunt mulţi homosexuali, dar eu sunt un caz aparte. Iar asocierea cu Eurovisionul a fost legata si de faptul ca acest concurs este sprijinit de o mare suflare homosexuala. Eu pot sa spun ca sunt heterosexual convins, desi nu pot sa interzic unora sa viseze. (râde)
Ce pregateşti în urmatoarea perioada?
Am multe înregistrari în studio, pentru album, iar în luna august voi cânta la Arad. Apoi, pe 30 octombrie, voi cânta la Sala Radio cu mezzosoprana de renume mondial Ruxandra Donose si voi deschide stagiunea Filarmonicii „Paul Constantinescu” ca solist vocal din Ploiesti, orasul meu natal, unde, de la 1 iunie, sunt solist vocal. Si sa nu uit, fanii ma pot gasi si pe Facebook (www.facebook.com/cezarthevoice).
Care este cea mai mare dorinţă a ta pe plan profesional?
Am mult dorinţe, dar mi-ar placea sa cânt si la Metropolitan Opera din New York.
Nu pot trăi fără…
…iubire „Pentru ca iubirea manifestata de admiratori este cea mai mare rasplata pentru un artist. Este un schimb de energie si de iubire.”
…sport „Îmi place sa înot. Nu sunt genul care sa mearga la sala sa aiba «patraele» pe abdomen, dar iubesc sa înot si sa fac miscare.”
…prieteni „Pentru mine, prietenii dragi sunt foarte importani, inclusiv mama. Si chiar tata, desi nu mai e, am imaginea lui în minte.”