Horia este atât de Brenciu! Şi dacă m-ar auzi ar da din cap şi ar râde. Ceea ce transmite la televizor, transmite şi în culise. Şi nu se mai opreşte! Iată 11 feţe ale lui Horia, una mai expresivă ca alta.
Este mereu pus pe şotii. Genul care încă nici n-a făcut cunoş-tinţă cu tine şi îţi spune un banc.
Sau îţi povesteşte ceva ce tocmai l-a frapat sau l-a făcut să râdă. Unii o fac pentru a scăpa de trac sau din dorinţa de a-l domina pe celălalt. Horia Brenciu o face pentru că aşa este Horia Brenciu: deschis, prietenos şi cu un troller plin de experienţe sau pilde amuzante. Toate acestea, împreună cu talentul lui de a gesticula şi de a descrie cu tot corpul ceea ce spune, creează impresia de show live, care n-ai vrea să se mai termine! Aşa a fost la şedinţa foto. Muzica este un must! Aşa ne-a zis Horia, pe un ton de părinte certăreţ. Am scotocit printre CD-uri şi am nimerit-o: jazz! Horia este pretenţios la muzică. Şi nu face compromisuri nici măcar în pauzele publicitare. Pe versurile Anei Maria Jopek, cântăreaţă poloneză de jazz, Horia ne-a arătat diferi-te stări. Intrase parcă într-o transă. Dar de fapt era o pauză pe care o lua cu el însuşi, iar noi doar am surprins stările lui în imagini foto. Ce se află dincolo de aceste poze şi ce-l face pe Horia fericit sau trist dincolo de scenă şi se simte acum, la finalul show-ului „Vocea României”, afli aici!
Cum ai descrie experienţa de a fi mentor la „Vocea României”? Cum a fost pentru tine? Spune-ne şi bune, şi rele, ce te-a impresionat, ce ţi-a displăcut?
Pentru toată lumea din platou şi de acasă „Vocea Ro¬mâ¬niei” a însemnat, mai mult decât orice altă emisiune de televiziune, o experienţă „spectaculos” de inedită. Aceste luni au însemnat mult pentru mine, atât ca om şi ca muzician, cât şi ca iubitor de televiziune. A trebuit să dau mai mult decât am crezut şi nu-mi pare rău de nicio lacrimă…
Pavel Bartoş te-a numit, la prima gală live, Asul de treflă dintre cei patru aşi, mentori. De ce as de treflă?
Din dragoste, bănuiesc. Bine că nu mi-a spus juvete de inimă albastră! Pavel este un tip căruia îi prieşte directul. El e precum floarea-soarelui. Se roteşte după aplauze, iar cel care câştigă este tot pu-blicul! Mă bucur că l-am descoperit cu ocazia acestui show şi sper să găsesc bilete la Odeon, unde joacă acum. E sold out tot timpul!
Ca şi tine, de altfel, nu?
De doi ani încoace, toate concertele noas-tre se desfăşoară cu casa închisă şi cu porţile deschise. Am cel mai fascinant, inteligent şi muzical public din lume şi mă mândresc tare mult cu asta!
După zeci de concerte, astăzi, când urci pe scenă, mai ai emoţii?
Orice aş face şi are legătură cu publicul beneficiază de senzaţii tari. Le-am simţit din prima clipă, în 1993, la Robingo şi le simt şi-acum. Nu mi-au dispărut deloc. Şi îmi plac al naibii de mult!
Dintre concurenţii pe care i-ai antrenat la „Vocea României”, câţi au rămas să colaboreze cu tine şi care dintre ei va avea posibilitatea să cânte într-un concert de-al tău?
Poarta colaborării dintre mine şi cei 12 concurenţi ai echipei mele este foarte larg deschisă. Mi-au plăcut din prima etapă, cea a audiţiilor pe nevăzute, şi nu mi-am schimbat deloc punctul de vedere, chiar dacă unii dintre ei au părăsit concursul. Cine vrea mai mult va obţine mai mult. Cine vrea să ajungă mai
sus îl voi ajuta fără menajamente. Cine doreşte susţinere va primi susţinere. Fie că e vorba despre o simplă colaborare muzicală, de un duet pe o scenă sau chiar de un contract de management cu compania mea, alegerea este numai a lor! Până acum, mai mult de jumătate din elevii mei au cântat alături de mine şi de orchestra mea în concerte în Bucureşti şi în ţară. Şi ăsta e doar
începutul.
Care dintre concurenţii celorlalţi trei mentori te-a impresionat?
Au fost multe voci superbe în celelalte echipe. Dintre cei care au părăsit concursul îmi aduc aminte cu mare plăcere de Loredana Cavasdan, Andreea Crepcia, Sebastian şi Maximilian. Şi mulţi, mulţi alţii. Dorinţa mea este să pot cola-bora şi cu aceştia. Cu Loredana Cavasdan am făcut-o deja. Nebună fată, în cel mai frumos sens al cuvântului! Mi-a plăcut tare mult!
Lumea te vede ca pe un show-man! Tu cum te vezi?
Un începător plin de… viitor.
Eşti un artist cunoscut şi apreciat în România. Şi ai primit de curând premiul de cea mai populară vedetă (premiile TV Mania). Care sunt ţelurile tale pe mai departe din punct de vedere profesional?
Vreau să bucur oamenii. Să caut orice cale artistică prin care pot aduce zâmbete. Asta cred, de altfel, că este şi menirea mea. Îmi place să spun că de 18 ani mă antre-nez pentru asta, dar nu ştiu cum se face că mereu am impresia că o iau de la capăt…
Ai lua-o de la capăt în tv? Când ai început să faci muzică, ai renunţat într-un fel la cariera ta în televiziune. Îţi lipseşte tv-ul? Ţi-ai fi dorit să fii tu în locul lui Bartoş?
Acum, pentru mine, muzica e vitală. Orice conţine o notă muzicală e demn de luat în considerare. Nu cred că mă mai pot întoarce la tradiţionala prezentare, la amfitrionul Horia Brenciu, rol pe care l-am prestat neîntrerupt, de altfel, vreo 11-12 ani de zile. Cred că ceea ce fac acum e mult mai complex pentru că le sintetizează pe toate – prezentare, actorie, dans şi, bineînţeles, muzică! În ceea ce-l priveşte pe Pavel Bartoş, locul lui nu i-l poate lua nimeni!
Dar ai primit propunerea de a prezenta un nou format TV?
Acum? Nu.
Ce urmează după „Vocea României”? Pregăteşti un album pentru 2012?
Da. Al treilea al vieţii mele! Şi dacă ar fi doar asta… 😉
În 2012, tu şi HB ORCHESTRA pregă-tiţi un concert? Unde vă pot vedea fanii?
23 şi 24 martie. Tradiţia continuă! Dincolo de toate întâmplările muzicale din ţară şi din Bucureşti, concertele de la Sala Palatului au un farmec aparte. Anul viitor, peste 10.000 de suflete vor fi martorii altei nebunii marca Horia Brenciu Orchestra! Voi anunţa cât de curând pe fan page-ul de pe facebook data când biletele vor fi puse în vânzare şi de unde pot fi cumpărate! Anul ăsta, în martie, spectacolul a durat trei ore jumătate. Anul viitor vreau să stăm până dimineaţă! Chiar, cum ar fi?!
La şedinţa foto am descoperit mai multe feţe ale lui Horia Brenciu.
Te-am văzut zâmbind, serios sau chiar în postura de preocupat. Ce-l întristează pe Horia Brenciu?
Propria mea limită!
Ce te uimeşte zilele acestea?
Poporul român. Eternul şi inefabilul popor român. Talentul lui fabulos de a mixa defecte şi calităţi, paradoxul de a avea de toate şi, de fapt, de a nu beneficia mai de nimic, spiritul lui inventiv care vine în totală contradicţie cu punerea în practică a ideilor. Ce să mai vorbesc de stimabila criză versus lista extrem de bogată a sărbătorilor de pe calendar. Agonie şi extaz acest popor român, obiect de studiu, motiv de aplauze şi lacrimi. Asta mă uimeşte necontenit!
Un lucru care te preocupă şi stă pe listra ta de ,,to do”?
O vacanţă. Neapărat!
Spune-ne un banc care să ne facă să râdem.
De ce au uraganele nume de femei? Pentru că vin umede şi sălbatice şi pleacă luându-ţi casa şi maşina!
Trei lucruri (materiale) fără de care n-ai putea trăi?
Televizorul, laptopul şi… cafeaua cu aromă de fb! 😉
O melodie pe care o tot fredonezi?
Acum îmi vin în minte note din Simfonia a IX-a de Beethoven. Ieri, mă gândeam la „Drumurile noastre”. Abia aştept ziua de mâine. Fiecare zi trebuie să aibă un nou gen muzical, iar fiecare săptămână trebuie să semene cu un playlist original!
Tu şi Alice Dumitrescu sunteţi împreună de câţiva ani. Cum ai descrie relaţia voastră?
Relaţia noastră e ca un uragan! I-am zis mereu că trebuie să punem la punct aspectele astea, dar n-am găsit o clipă liberă.
V-aţi gândit să vă oficializaţi relaţia?
Cum vom întâlni un moment prielnic, vă promit că nu mă las până nu rezolvăm toate dilemele!
Publicul te-a văzut la „Vocea României ” ca pe un mare ,,curtenitor” când vine vorba de concurente. Este doar un rol? Sau aşa eşti tu şi în viaţa reală?
Tata m-a învăţat să fiu amabil, sociabil şi să vorbesc frumos, în special cu doamnele şi domnişoarele. Unii mă pot cataloga drept un tip curtenitor, alţii, poate, afemeiat. Eu pun totul pe seama educaţiei!
Eşti gelos când vine vorba de Alice?
Oricând!