Pe 18 septembrie 1905 se năștea Greta Garbo, o actriță de o frumusețe clasică, cu un aer misterios, enigmatic, devenită un simbol al Hollywoodului anilor ’30.
I s-a spus „Sfinxul Suedez”, pentru că foarte rar era văzută zâmbind. Mărturie stau mii de poze în care este surprinsă cu o atitudine care i-a atras și alt supranume: „Divina”.
Nimic din copilăria Gretei Lovisa Gustafsson petrecută în Stockholmul natal nu anunța destinul uneia dintre cele mai cunoscute actrițe ale secolului trecut. Avea 14 ani când tatăl său a murit, iar ea a fost nevoită să renunțe la școală și să lucreze ca vânzătoare într-un magazin. Frumusețea ei a atras atenția angajatorilor, iar Greta a apărut în reclamele magazinului publicate în ziarele suedeze.
Până nu a fost protagonista unui clip publicitar al aceluiași magazin, nu se gândise la o carieră în lumea filmului. A fost suficient să fie remarcată de regizorul suedez Mauritz Stiller care, în 1924, a distribuit-o în filmul „Gosta Berlings Saga” / „Legenda lui Gosta Berling”. A fost momentul în care și-a întrerupt studiile la Academia Regală de Teatru din Suedia, unde câștigase o bursă.
Doi ani mai târziu, a semnat un contract cu MGM și a ajuns în ispititoarea lume a Hollywoodului. A jucat în „Torentul” (1926), prima producție americană din cariera ei, un film mut, în care nu a spus niciun cuvânt în engleză.
Greta Garbo a fost nominalizată de trei ori la Oscar pentru rol principal feminin
Acesta a fost începutul carierei uneia dintre cele mai misterioase actrițe de la Hollywood. A fost nominalizată de trei ori la Oscar pentru rolurile principale din „Romance” (1930), „Anna Christie” (1930) și „Camille” (1936). A câștigat abia în 1955 un trofeu pentru „rolurile sale de neuitat”. Nu s-a dus să-l ia.
Primul rol vorbit din cariera ei a fost în „Anna Christie”, producție care a avut un succes imens. Greta Garbo ajunge să fie una dintre cele mai râvnite actrițe din generația ei, iar talentul și frumusețea ei o fac să devină actrița cel mai bine plătită de la Hollywood. Anii ’30 sunt anii Gretei Garbo în Cetatea Filmului. Roluri memorabile a avut și în „Grand Hotel”, „Queen Christina”, „Anna Karenina” și „Ninotchka”.
Greta Garbo în filmul „Anna Christie” (1930)
Greta Garbo și Basil Rathbone în „Anna Karenina” (1935)
În 1941, a jucat în „Two-Faced Woman” / „Femeia cu două fețe”, un film frivol, care nu s-a bucurat deloc de succes. A fost ultimul film în care a apărut Greta Garbo. Avea 36 de ani. A spus că se retrage temporar și se va întoarce pe platourile de filmare după ce se termină războiul. De-a lungul a douăzeci de ani s-a zvonit că va mai apărea, dar, din diverse motive, niciun proiect nu s-a finalizat. Cariera ei s-a încheiat în 1941.
Fascinația pentru viața ei însă a continuat zeci de ani, până în ziua în care a murit la un spital din Manhattan, în 1990, la vârsta de 84 de ani. În ultimii ani a călătorit mult, în Elveția, pe Riviera Franceză, în Italia. Era cetățean american din 1951 și pentru mai mult de 40 de ani casa ei a fost un apartament din Manhattan.
Greta Garbo: „Viața ar fi minunată, dacă am ști ce să facem cu ea”
Pe cât de exotică, frumoasă, expansivă era pe ecran, pe atât de retrasă a fost în viața privată. Zeci de ani jurnaliștii au alergat pe urmele ei în căutare de cancanuri. Nu dădea interviuri, nu vorbea despre viața ei privată. Într-o rară declarație pe care a oferit-o reporterilor a spus: „Mă exprim doar prin rolurile mele, nu în cuvinte, și de aceea încerc să evit să vorbesc cu presa.”
Obsesia ei pentru protejarea vieții private a fost împotriva tuturor regulilor de la Hollywood. Biograful ei, John Bainbridge spunea că, în afară de începutul carierei, ea „nu a mai dat interviuri, autografe, nu mergea la premiere și nu răspundea niciunei scrisori primite de la fanii de pretutindeni.”
Nu a fost căsătorită niciodată, nu a avut copii. Spunea, în glumă, „nimeni nu vrea să fie cu mine. Nu știu să gătesc.” De fapt, „nu trebuie să fii căsătorită ca să ai un prieten bun care să te însoțească de-a lungul vieții”, completa Greta Garbo.
O altă declarație ai ei despre care se vorbește adesea este că ar fi zis „Vreau să fiu singură”. De fapt, ea spusese: „Vreau să fiu lăsată-n pace”. Cu toate acestea, presa continua să speculeze orice apariție a ei și nu rata nicio ocazie să facă poze de paparazzi, oriunde o vedeau, pe stradă, la shopping sau pe peronul vreunei gări, momente în care ea își acoperea fața.
Greta Garbo rămâne un simbol al eleganței desăvârșite, o actriță a cărei viață continuă să fie învăluită de mister și să fascineze generații întregi chiar și astăzi.