Gina Pătrașcu, cunoscută interpretă de muzică ușoară din anii 80, își aduce aminte cum i s-a dat interzis la TV un an și jumătate fără ca măcar să i se explice motivele. Gina Pătrașcu ne explică cum trebuia să arate o cântăreața pentru a fi agreată de sistem pe vremea comuniștilor, pentru că „nu se făcea niciodată caz de cât de frumoasă era cutare pentru că se știa cine e cea mai frumoasă”.
Cuprins
- 1 Gina Pătrașcu își amintește de cenzura comunistă: „Chiar dacă respectam toate aceste reguli, tot mă trezeam scoasă din emisiune. Odată cineva din comisie a spus că port ochelari ca să fac pe intelectuala”
- 2 „M-am eliberat de toate grijile pe care le aveam acasă.”
- 3 Gina Pătrașcu, amintiri din 1977: „Totul era secret, inclusiv juriul, până în seara începerii emisiunii”
- 4 „Cineva din comisie a spus că port ochelari ca să fac pe intelectuala.”
- 5 Gina Pătrașcu vorbește despre standardele de frumusețe: „Nu se făcea niciodată caz de cât de frumoasă era cutare pentru că se știa cine e cea mai frumoasă”
- 6 Gina Pătrașcu rememorează cel mai greu moment
- 7 Gina Pătrașcu sau cum să fii artist în comunism: „Am lucrat în condiții grele, înghețam de frig, nu aveam unde să ne schimbăm”
- 8 Gina Pătrașcu vorbește despre plecarea în Germania
- 9 Gina Pătrașcu vorbește despre fiica ei, Ilinca
- 10 „Au fost momente grele când plecam din țară și Ilinca rămânea cu tatăl ei”
- 11 Gina Pătrașcu a fost interzisă la televizor: „Am ajuns la Comitetul Central și la poartă m-au întrebat ce caut”
Gina Pătrașcu (70 de ani) a devenit celebră după prima etapă a concursului „Steaua fără nume”. A participat dintr-o întâmplare, înlocuind o colegă care se îmbolnăvise. Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.ro, artista ne povestește despre primul ei soț, actorul de comedie Horia Șerbănescu, alături care are o fată pe nume Ilinca. Gina Pătrașcu s-a mutat acum 25 de ani în Germania, după ce s-a căsătorit cu cel de-al doilea soț, Ștefan Toma. Plecarea din România reprezintă unul din cele mai mari regrete ale celebrei artiste.
Cuprins
- 1 Gina Pătrașcu își amintește de cenzura comunistă: „Chiar dacă respectam toate aceste reguli, tot mă trezeam scoasă din emisiune. Odată cineva din comisie a spus că port ochelari ca să fac pe intelectuala”
- 2 „M-am eliberat de toate grijile pe care le aveam acasă.”
- 3 Gina Pătrașcu, amintiri din 1977: „Totul era secret, inclusiv juriul, până în seara începerii emisiunii”
- 4 „Cineva din comisie a spus că port ochelari ca să fac pe intelectuala.”
- 5 Gina Pătrașcu vorbește despre standardele de frumusețe: „Nu se făcea niciodată caz de cât de frumoasă era cutare pentru că se știa cine e cea mai frumoasă”
- 6 Gina Pătrașcu rememorează cel mai greu moment
- 7 Gina Pătrașcu sau cum să fii artist în comunism: „Am lucrat în condiții grele, înghețam de frig, nu aveam unde să ne schimbăm”
- 8 Gina Pătrașcu vorbește despre plecarea în Germania
- 9 Gina Pătrașcu vorbește despre fiica ei, Ilinca
- 10 „Au fost momente grele când plecam din țară și Ilinca rămânea cu tatăl ei”
- 11 Gina Pătrașcu a fost interzisă la televizor: „Am ajuns la Comitetul Central și la poartă m-au întrebat ce caut”
Gina Pătrașcu își amintește de cenzura comunistă: „Chiar dacă respectam toate aceste reguli, tot mă trezeam scoasă din emisiune. Odată cineva din comisie a spus că port ochelari ca să fac pe intelectuala”
Dintr-o dispoziție a Cabinetului 2 de la vremea respectivă, Ginei Pătrașcu i s-a interzis apariția la TV. A mers din ușă în ușă până a ajuns la Comitetul Central, dar nu a primit nicio explicație. Celebra cântăreață își aduce aminte de condițiile deloc ușoare, iarna, în unitățile militare, unde a trebuit, ani de zile, să muncească, pe bani puțini.
„Am fost peste tot, am lucrat în condiții grele și pe nimeni nu interesa. Înghețam de frig, nu aveam unde să ne schimbăm, ne machiam în autocar pe lumină. Din punctul meu de vedere ar fi trebuit să avem salarii mai mari”, își amintește celebra interpretă Gina Pătrașcu.
Gina Pătrașcu ne-a vorbit și despre cel mai greu moment din viața ei, moartea surorii mai mici. Pe vremea aceea cânta în ansamblul „Doina” al armatei și a fost obligată să susțină trei spectacole înainte să poată pleca să-și înmormânteze sora.
Citește și: „Este o presiune mare.” Ce se întâmplă, de fapt, în culisele serialului „Emily in Paris” / Exclusiv
„M-am eliberat de toate grijile pe care le aveam acasă.”
Erați foarte tânără când ați plecat din Petrila, orașul natal, spre București. Nu v-a fost teamă de nou, de necunoscut?
Am plecat din Petrila spre Timișoara prima dată. Am făcut o escală de aproximativ 3 ani. Teama de necunoscut a existat mereu, cel puțin la mine, dar la vârstă aceea era mai degrabă o curiozitate. Mă întrebam cum va fi, ce-mi va aduce noul loc. Am îmbrățișat această schimbare cu toată inima pentru că m-am eliberat de toate grijile pe care le aveam acasă. Patru frați, treburile din gospodărie, eram ajutorul de nădejde al mamei.
Gina Pătrașcu, amintiri din 1977: „Totul era secret, inclusiv juriul, până în seara începerii emisiunii”
În 1975 ați participat la concursul „Steaua fără nume”. Ce vă mai amintiți legat de acea experiență unică?
În 1975 am reprezentat Timișoara la concursul organizat de TVR și am câștigat trofeul în 1977, după ce am parcurs cele trei etape. Emoții aveam atunci, am și azi de fiecare dată când mă întâlnesc cu publicul.
Frică nu mi-a fost, doar o teamă să nu mă prezint la un nivel mai puțin așteptat. Era o transmisie în direct, nu știam pe nimeni acolo, repetam cu oamenii din regie și nici cum îi cheamă nu știam. Totul era secret, inclusiv juriul, până în seara începerii emisiunii.
„Cineva din comisie a spus că port ochelari ca să fac pe intelectuala.”
Ați cântat în vremea regimului comunist. V-ați lovit vreodată de cenzură?
Cenzura era o parte a regimului comunist. Mai ales noi eram trecute prin furcile caudine ale comisiilor de vizionare. Noi, textele care trebuiau să fie tematice, ținuta care trebuia să fie sobră, bijuteriile cât mai puține sau deloc.
Chiar dacă respectam toate aceste reguli, tot mă trezeam scoasă din emisiune. Odată cineva din comisie a spus că port ochelari ca să fac pe intelectuala, eu fiind de la început remarcată ca solistă cu ochelari. Oamenii mă comparau cu Nana Mouskouri. Cenzura a fost puternică, au căzut spectacole și emisiuni întregi pentru că nu au știut cum să interpreteze.
Gina Pătrașcu vorbește despre standardele de frumusețe: „Nu se făcea niciodată caz de cât de frumoasă era cutare pentru că se știa cine e cea mai frumoasă”
Care erau criteriile de frumusețe pe vremea aceea? Cum trebuia să arate o femeie ca să fie considerată, cu adevărat, frumoasă?
Credeți-mă că, în ceea ce mă privește, era ultimul lucru la care mă gândeam. Pe vremea aceea era important să fii cât mai îmbrăcată, iar acum cât mai dezbrăcată. Cu greu scăpau la viză niște rochii cu bretele sau decolteuri. De spate gol nici nu se punea problema.
Femeia frumoasă era femeia cuminte, care nu exprima mare lucru. Eu am avut norocul să fiu telegenică, m-a iubit camera și așa am trecut sticla. Nu se făcea niciodată caz de cât de frumoasă era cutare pentru că cea mai frumoasă era Elena Ceaușescu (râde).
Gina Pătrașcu rememorează cel mai greu moment
Care a fost cel mai bun moment din cariera dumneavoastră? Dar cel mai rău?
La anul voi împlini 50 de ani de activitate profesională așa că cel mai bun moment a fost etapa întâi la concursul „Steaua fără nume”. A doua zi mă știau toți, eram cântăreața cu ochelari, de la tramvai la aeroport mă salutau. În ziua aceea am participat patru concurente, iar eu a trebuit să înlocuiesc pe cineva care se îmbolnăvise. Cine obținea punctajul maxim mergea mai departe, eu am trecut și așa publicul m-a reținut. Atunci am realizat ce înseamnă să te cunoască lumea. A urmat, la câțiva ani, trofeul de la Mamaia, în 1983, secția Interpretare. Cu aceste două reușite ale mele mă mândresc și azi.
Cel mai rău a fost în 1987 când a murit sora mea mai mică, la doar 28 de ani, și eu a trebuit să susțin trei spectacole la Sala Polivalentă. Eram angajată la ansamblul „Doina” al armatei și nu mi s-a permis să lipsesc. După spectacole am plecat să-mi înmormântez sora.
Gina Pătrașcu sau cum să fii artist în comunism: „Am lucrat în condiții grele, înghețam de frig, nu aveam unde să ne schimbăm”
Ați înregistrat peste 190 de piese, sunteți un artist recunoscut al acestei țări. A știut România să-și recompenseze marii artiști atunci când ei s-au retras?
În afară de cele 190 de piese mai sunt și peste 400 de emisiuni la radio și televiziune. Salariile erau foarte mici, dar reușeam să colaborez cu diverse instituții culturale de unde câștigam mai bine. De 25 de ani trăiesc în Germania însă. Pensiile diferă în funcție de om, vechime și contributivitate. Unii se plâng că sunt prea mici, dar eu eram angajată la un ansamblu de protocol zero și salariile ar fi trebuit să fie extraordinare, ceea ce nu s-a întâmplat.
La ansamblu doar bărbații aveau grade, femeile erau angajate ca personal civil așa că pensiile sunt mai mici. Am fost peste tot, am lucrat în condiții execrabile și pe nimeni nu interesa. Înghețam de frig, nu aveam unde să ne schimbăm, ne machiam în autocar pe lumină. Din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să avem salarii mai mari. Eu nu am atâta vechime pentru că, foarte mult timp, am fost liber profesionistă.
Gina Pătrașcu vorbește despre plecarea în Germania
Și în Germania cu ce v-ați ocupat?
În ceea ce mă privește, nu pot să am vreo reclamație pentru că am plecat, dar nu m-a pus nimeni să iau decizia asta, nu m-a forțat nimeni. Plecarea mi-a adus puțini bani la pensia din România. În Germania am făcut o activitate pe care niciun alt artist român nu a făcut-o. Am înființat Asociația Culturală România, unde am fost consilier artistic și unde am promovat cultura românească în Germania și peste granițe.
Am adus artiști din România, muzică și teatru, am făcut concerte de colinde, am păstrat tradiția Mărțișorului. Am făcut Revelioane, spectacole de varietăți, de muzică ușoară și de folclor timp de peste 20 de ani.
Gina Pătrașcu vorbește despre fiica ei, Ilinca
Cum este mama Gina Pătrașcu? Când era Ilinca mică, erați genul relaxat sau panicat?
Știu că sunt o mamă iubitoare și extrem de grijulie. Când era mică mă mai și panicam. Norocul meu că Ilinca a fost cel mai cuminte și mai studios copil din lume. Nu am avut niciodată probleme cu ea, o certam că nu se duce afară să se joace.
Era în clasa a III-a când am plecat în Germania. Mă gândeam că o să-i lipsească România, dar s-a acomodat destul de repede. La Bac a terminat ca șefă de promoție din toate liceele din landul nostru. A făcut apoi Facultatea de Psihologie la Berlin și a primit Magna Cum Laudae la examenul de doctorat din Heidelberg.
În 1999 ați emigrat în Germania. Ce v-a determinat să faceți acest pas decisiv?
Eu am ajuns în Germania prin căsătoria cu cel de al doilea soț și era normal să fie așa. Hotărârea am luat-o în timp și nu știu cât de bine am cântărit situația. A fost o cheie, așa m-am gândit atunci. Aveam 45 de ani și am făcut acest drum cel puțin pentru fiica mea care avea șansa să studieze în alte condiții.
„Au fost momente grele când plecam din țară și Ilinca rămânea cu tatăl ei”
Care a fost cel mai greu moment din viață dumneavoastră?
Toată lumea are momente grele, cine spune că nu a avut sau își amintește doar de unul înseamnă că ori e prea tânăr ori nu a trăit viața intens. Au fost momente grele când plecam din țară și Ilinca rămânea cu tatăl ei, cu Horia Șerbănescu. Când unul avea spectacol, Ilinca stătea cu celălalt și când aveam amândoi o luam cu noi. Când plecam în turnee în străinătate nu mă puteam bucura de Disneyland de exemplu. Nu mi se părea corect să fiu acolo și Ilinca nu.
Acum, fata mea s-a mutat în Portugalia, stă pe malul oceanului și am înțeles decizia ei. O aștept să vină de sărbători la mine, dar îmi este greu fără ea.
Gina Pătrașcu a fost interzisă la televizor: „Am ajuns la Comitetul Central și la poartă m-au întrebat ce caut”
Știu că, la un moment dat, ați fost interzisă la TV.
Profesional mi s-a interzis, la un moment dat, să apar pe post vreun an și ceva. Pentru că nu era felul meu să stau și să aștept, am plecat prin audiențe. Prima dată m-am dus la președintele TVR, care mi-a zis că totul vine de „sus”. I-am spus că întruneam toate criteriile cerute, plus că eram un produs al TVR-ului.
Am plecat în audiență la Ministerul Culturii și ministrul adjunct mi-a zis că nu are nicio vină. Am ajuns la Comitetul Central și la poartă m-au întrebat ce caut. Le-am zis că am fost interzisă de la Cabinetul 2 și că vreau să aflu motivul.
Eram cuminte, cu părul strâns să nu se vadă că e lung, îmbrăcată cum trebuie, aveam piese tematice cu duiumul. În textele mele, însă, nu s-a pomenit niciodată familia Ceaușescu, pentru conducători nu am cântat niciodată. Până la urmă m-au lăsat, din nou, să apar.
Există vreo greșeală pe care, acum, nu ați mai repeta-o?
Eu nu am refuzat niciodată un compozitor și, poate, din punctul acesta de vedere, am greșit. Dacă eram mai selectivă poate aveam rezultate mai spectaculoase. Din jenă și respect pentru compozitor nu am refuzat nimic.
Dumnezeu, însă, m-a binecuvântat cu un copil bun și cu un soț minunat care mă înțelegea și mă sfătuia. Veneam supărată acasă și știa ce sfat să-mi dea. Eu nu am mai întâlnit un om așa cum a fost soțul meu, actorul Horia Șerbănescu.
Iar a doua greșeală pe care nu aș mai repeta-o ar fi că n-aș mai pleca niciodată din România. Ăsta a fost unul dintre regretele mele.
Foto: Arhivă personală
Ultima modificare septembrie 16, 2024 5:27 pm