George Mihăiță este un altfel de Tătuțu în „Clanul” de acasă și recunoaște că regretă că a ratat momente importante din familie. Deși a avut o copilărie frumoasă la Moreni, orașul lui natal, lipsa banilor a resimțit-o din plin, dar se bucură că cei trei băieți pe care îi are nu duc grija zilei de mâine.
George Mihăiță este genul de actor pe care vrei să îl vezi și să îl revezi în spectacole de teatru, filme sau seriale TV, fără să te plictisești. Din toamna trecută, celebrul actor intră în casele telespectatorilor Pro TV, în fiecare duminică, de la ora 20.00, când începe serialul “Clanul”. George Mihăiță e Bebe Măcelaru, personajul principal, în jurul căruia gravitează întreaga acțiune. Chiar și în rol de interlop, actorul este iubit, pentru că reușește de fiecare dată să își însușească personajul și să îi dea o notă personală. Maestrul a acordat un interviu în exclusivitate pentru UNICA.ro, în care ne-a dat posibilitatea să îl descoperim pe omul George Mihăiță, dincolo de scenă sau de platourile de filmare.
George Mihăiță a câștigat primii bani la 19 ani: „Copiii mei nu duc grija zilei de mâine”
George Mihăiță (74 ani) și-a descoperit latura artistică din copilărie, iar pașii l-au îndreptat spre o profesie pe care o face cu drag și dăruire. Este un actor generos, care împărtășește din vasta lui experiență și tinerilor aflați la început de drum.
În exclusivitate pentru UNICA.RO, interpretul lui Bebe Măcelaru ne-a povestit despre succesul pe care l-a dobândit la 19 ani, primii bani câștigați ca și actor, averea pe care le-a lăsat-o copiilor, dar și rolul de bunic, care îi merge la suflet.
Îl jucați genial pe Bebe Măcelaru și dialogul curge firesc cu celelalte personaje. Totuși, până acum, care a fost cea mai dificilă scenă de realizat pe platourile de filmare, conform scenariului?
Genial este scenariul (n.r. – Lia Bugnar, Anghel Damian l-au scris). Ne dă posibilitatea să… zburăm. Prima scenă a fost dificilă. Era o scenă neutră. Nu aveam siguranță… La a doua scenă însă, Anghel și-a dat seama că sunt în rol.
Ați mers într-o măcelărie ca să învățați să tranșați miei. Dar în ceea ce privește mânuirea pistoalelor, latura de interlop a personajului, ce surse de inspirație ați folosit?
Da, am fost într-o măcelărie de câteva ori, când se tranșau mieii. Am învățat multe… Cu pistolul? Bebe nu se-ntâlnește des cu pistolul. De ce? El tranșează.
George Mihăiță: “De fiecare dată când i-am dat câte o indicație, Theo Rose a primit-o cu drag”
Când Theo Rose a început munca la “Clanul”, nu avea deloc experiență. În al doilea sezon pare mult mai sigură pe ea și mai expresivă. Dvs ce sfaturi i-ați dat și cum vedeți evoluția ei din punct de vedere actoricesc? Se poate spune că “are stofă de actriță”?
Te naști cu talent, nu-l dobândești. Theo s-a născut cu talentul scenic. Ea pe scenă, la un concert, nu cântă pur și simplu, ea trăiește momentul. M-a surprins plăcut felul personajului ei de a asculta partenerul, de a juca… pauzele. Îmi place naturalețea ei. De fiecare dată când i-am dat câte o indicație a primit-o cu drag. În general, venea cu lecția făcută.
Aveți o legătură specială cu Anghel Damian, fiind mentorul lui. Ce v-a atras atenția la el? Mă gândesc că vă trec prin față – la festivaluri – sau prin mână – la castinguri – mulți actori talentați.
Am mers ca director, în mai mulți ani, la GALA HOP organizată de UNITER. Acolo l-am văzut pe Anghel. Mi-a plăcut atât de mult, încât i-am oferit un premiu din partea teatrului. Mi-am zis: iată junele prim al Teatrului de Comedie. Are o inteligență scenică rară. E un regizor foarte bun, rafinat. Și peste toate astea are o curățenie sufletească uimitoare. Și datorită lui Anghel, Teatrul de Comedie este o familie apreciată.
Pe dvs, când erați proaspăt ieșit de pe băncile facultății, ce actor v-a ajutat în carieră?
Care bănci?! (n.r. râde) Pe băncile facultății m-a ajutat enorm profesoara mea, inegalabila Sanda Manu. Ne iubea pe toți („Hai Mihăiță, crește iarba sub picioare”). Îi datorez devenirea mea.
George Mihăiță: “Activam ca actor amator pe scena casei de cultură”
Cum a fost copilăria la Moreni? Care sunt cele mai dragi amintiri din perioada aceea? Dar cele mai mari năzbâtii pe care le-ați pus la cale?
Copilăria a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. Eram „peste toate stăpân”. Râdeau profesorii la școală și curgeau notele de 4. O bucurie! Cântam la acordeon… Activam ca actor amator pe scena casei de cultură.
“Primii bani i-am câștigat dând spectacole de păpuși în curtea casei”
Părinții vă implicau și în treburile gospodărești în paralel cu activitatea la școală? Ce sarcini detestați cel mai mult?
Ce treburi gospodărești? Eram artistul familiei… cum să-mi rup degetele? Țin minte, fratele meu mai mare săpa o groapă de 1 metru și ceva… W.C în curte. El în groapă, la sapă, eu, pe mal, la acordeon.
La ce vârstă ați câștigat primii bani?
Primii bani i-am câștigat dând spectacole de păpuși în curtea casei, în cotețul câinelui (l-ați văzut cumva pe zdreanță?). Primii bani adevărați i-am câștigat la 19 ani, la filmul RECONSTITUIREA.
Cu ce mâncăruri asociați gustul copilăriei?
Cu salatele. Poate unde aveam curtea plină de… legume.
Ce v-a lipsit în copilărie și v-ați preocupat ca băieții dvs să aibă?
Ne-au lipsit banii. La 10 ani mergeam iarna, pe aproape, prin poiană să patinăm în câte-o băltoacă înghețată. Patinele mele? Două bucăți de sârmă, groase, îndoite, de la vârf, la călcâi. Copiii mei nu duc grija zilei de mâine.
Ce vârstă aveați când ați devenit un actor cunoscut? Cum ați gestionat succesul, dar și valul de admiratoare?
Douăzeci și trei, patru, cinci.. Succesul l-am gestionat prin muncă… muncă și iar muncă. Am rămas țăranul ăla modest, cu frică să nu greșească, pentru că mama lui i-a zis să n-o facă de râs. Valul de admiratoare? Val era la Găitan. La mine… pârâiaș. Dar mă scăldam.
George Mihăiță: “Dacă stăteai în banca ta, nu trăiai după reguli”
Care a fost pentru dvs latura mai puțin plăcută a celebrității?
Latura mai puțin plăcută, de cele mai multe ori, pleacă de la noi. Incidente cu poliția rutieră, dar… trecătoare, prins în flagrant (ei, de ce….) invidia multora. Dar toate devin minore când vezi partea plină a paharului.
Îmbrăcăminte, încălțăminte… ce n-aveam în copilărie.
În Epoca de Aur erau multe restricții în ceea ce privește filmele și activitatea actorilor. Ce reguli nescrise trebuia să respectați?
Nu am simțit până în 1989 că trebuie să respect anumite reguli. Dacă stăteai în banca ta, nu trăiai după reguli. E-adevărat, banca mea era mai elastică.
Locuiți în continuare într-o garsonieră. Ce amintiri vă leagă de acel spațiu? Sunt colegi de-ai dvs care au ales să locuiască la țară, să fugă de agitația orașului, pe dvs ce vă ține “legat” de oraș?
Îmi vine să râd. Nu ne crede lumea și are dreptate. Reformulăm. Ce amintiri vă leagă de duplexul de pe Unirii, de alte 4 camere, de o garsonieră? MUUULTEEE. Le-am lăsat copiilor. Stau în două camere și mă simt extraordinar.
George Mihăiță: “Pentru nepotul meu, Marc, nu sunt bunicu’ Gică… sunt BUNACU GEACĂ”
Cum este George Mihăiță ca bunic? Sunteți mai generos decât ați fost cu propriii copii? Cum arată o zi din viața dvs alături de nepoți?
Trec la regrete, când e vorba de copii și nepoți, faptul că n-am avut și, din păcate, nu am timp cât mi-aș dori, pentru ei. Vă dau un exemplu: de un an de zile CLANUL mă stoarce de energie. Cele 7,8 ore pe zi (când nu am filmare) mă epuizează. E o plăcere dureroasă. N-am să uit că de ziua nepotului, n-am fost cu el. L-am luat la o zi de filmare. O infimă recompensă. Pentru nepotul meu, Marc, nu sunt bunicu’ Gică… sunt BUNACU GEACĂ. Vreau ca și copiii și nepoții să rămână cu imaginea unui tată – bunic, exemplu de comportament.
Dincolo de roluri, premii, fani, ce vă face fericit în viața de zi cu zi? Ce tabieturi are George Mihăiță?
Faptul că vorbesc cu copiii mei cei mici – cel mare, având familia lui, mă văd mai rar cu el – în fiecare zi, mă văd mai des, le fac… mendrele, sunt bucuros că sunt studenți, că mă respectă. Faptul că mă oprește lumea pe stradă și-mi zâmbește, că învăț o poezie nouă, că mă iubesc colegii, îi iubesc, că noaptea pun capul pe pernă, liniștit… că sunt sănătos, pastilele-mi sunt martore… Pentru că trebuiau să poarte un nume, li s-a spus: MIHĂIȚĂ.
George Mihăiță: “Aici am aprins lumânări înainte de sezonul unu și apoi, înainte de… doi, la CLANUL”
Spuneați într-un interviu că “liniștea din curtea bisericii și aproprierea de Domnul nu le găsești în multe locuri”. Așa ați fost dintotdeauna sau a existat un eveniment în viața dvs care v-a schimbat relația cu divinitatea?
Am repetat și repet mult în curțile bisericilor pe unde ajung din întâmplare. Da… liniștea din curtea bisericii mă apropie de DOMNUL atunci când repet pentru Clanul. Îl văd pe părinte cum iese, îmi zâmbește și intră la loc în biserică. Repet într-o liniște dumnezeiască. N-ați fost la biserica Schitul Darvari? Vă rog, mergeți primăvara și stați pe bancă, în curte. Ești înconjurat de o grădină mirifică. Aici am aprins lumânări înainte de sezonul unu și apoi, înainte de… doi, la CLANUL. Am aprins pentru familie, pentru Lia Bugnar, Anghel Damian, echipă. Urmează să merg. Voi aprinde și pentru TELESPECTATORI.
Care au fost cele mai mari satisfacții pe care vi le-a adus meseria de actor?