Și-a petrecut copilăria în cinematograful Patria și s-a îndrăgostit iremediabil de lumea teatrului și a filmului. George Ivașcu este astăzi unul dintre cei mai mari actori din România și a avut acum ocazia, în filmul „Visul”, să intre și în pielea unui regizor de succes. Într-un interviu acordat Unica.ro, actorul a vorbit deschis despre evoluția industriei cinematografice, dar și despre felul în care reușește să gestioneze presiunea în timpul filmărilor.
Aflat tot timpul într-un proces de învățare și perfecționare, George Ivașcu mărturisește că a fost căutat de regizori pentru anumite roluri nu datorită notorietății sale, ci a faptului că aceștia știu că el își ia treaba în serios și întotdeauna încearcă să fie cel mai bun.
George Ivașcu, în rolul unui mare regizor, în filmul „Visul”
Dezvăluind o parte din culisele vieții de actor, filmul VISUL, comedie regizată de Cătălin Saizescu, după un scenariu semnat de Gabriel Gheorghe, va ajunge în cinematografele din toată țara la mijlocul lunii decembrie 2023. Înainte de premiera filmului, actorul George Ivașcu ne-a povestit ce a însemnat pentru el să se afle, pentru prima dată, în postura unui regizor.
VEZI În filmul „Visul” sunteți un mare regizor. Care sunt provocările cele mai mari cu care a venit acest rol? Ne puteți împărtăși o experiență memorabilă de pe platoul de filmare sau din culise?
În filmul Visul am avut bucuria de a fi distribuit de către Cătălin Saizescu în rolul unui mare regizor. Acest rol nu l-am încercat niciodată, nici la propriu, nici la figurat, pentru simplul motiv că nu sunt un mare regizor. Actoria este șansa de a fi altcineva într-o singură existență. Iată că, în sfârșit, am fost și eu un mare regizor. Ce am încercat în acest rol în mod special? A fost faptul că am avut șansa să lucrez cu mari regizori și, cât de cât, le-am surprins din metehne, din obiceiurile lor, uneori plăcute, alteori neplăcute, dar am făcut-o cu foarte multă tandrețe față de marii regizori cu care am avut șansa să lucrez.
O întâmplare deosebită pe platouri nu a fost neapărat, dar a fost o întâmplare absolut senzațională când era o secvență – o să vedeți în film- în care trebuia să lucrez cu trupa, eu ca regizor. Regizorul, Cătălin Saizescu de data asta, a avut grijă să tragem nouă duble pentru că el își dorea foarte tare un anumit tip de atmosferă. Așa cum am auzit, am văzut, s-a realizat acea atmosferă, dar am apreciat foarte mult faptul că a ținut la un anumit tip de atmosferă, care iată, în film se poate vedea.
„Notorietatea îți conferă și o mare responsabilitate”
În viața reală, vi s-a întâmplat să fiți favorizat în proiecte datorită notorietății sau dimpotrivă?
Notorietatea, în primul rând, se câștigă, pentru că trebuie foarte multă muncă și, exact ca în sportul de performanță, trebuie ca întotdeauna să dovedești, în primul rând publicului, dar și colegilor, că rolul pe care l-ai primit, chiar dacă, să zicem, el se bazează pe o anumită notorietate, trebuie tot timpul confirmat, cu fiecare meci, cum s-ar spune în sport. Așadar, notorietatea îți conferă și o mare responsabilitate prin faptul că oamenii se așteaptă ca întotdeauna tu să fii cel puțin egal cu tine, dacă nu chiar mai bun, de fiecare dată.
Nu am fost neapărat favorizat de această notorietate, dar e adevărat că a contat – atât pentru regizor cât și pentru proiect, cât și pentru producători – faptul că cineva, în timp, confirmă că își face treaba foarte serios și foarte profesionist. Asta le conferă și lor liniștea că pot investi. Căci, până la urmă, orice proiect, orice film, orice spectacol de teatru este o investiție atât a producătorului cât și a echipei, dar nu în ultimul rând o responsabilitate în fața publicului.
Deci, cred că cel care contează și cel care îți creează notorietatea este publicul. El confirmă dacă tu meriți sau nu meriți să fi fost în rolul respectiv, de aia nu cred că cineva trebuie să favorizeze pe cineva în detrimentul gustului și în detrimentul așteptărilor publice.
Citește și: George Ivașcu a aflat din presă că divorțează: „Credeam că e o glumă”
Cum reușește George Ivașcu să scape de trac
Cum gestionați presiunea și stresul în timpul filmărilor?
Într-adevăr, pe parcursul filmărilor există o presiune și un stres pentru că îți dorești foarte tare ca lucrurile să fie bine transmise. E greu de spus cum se gestionează acest stres, această condiție continuă de încercare. Personal, la ce apelez, în primul rând, este acea bucurie pe care o are copilul când i se oferă un rol. Și anume, copilului când îi spui „uite, ne jucăm de hoții și vardiștii, tu ești hoțul sau vardistul”, el își asumă foarte tare bucuria de a fi în în pielea personajului. Asta fac și eu.
Nu cunosc când și n-ai cum să știi neapărat finalitatea, cât de tare este impactul în totalitate – pentru că tu filmezi secvențe diferite -, dar ce pot să fac ca să-mi estompeze din trac, e că mă umplu de bucuria lucrului pe care l-am de făcut. De fapt, nici nu îl privesc ca pe un lucru, ci ca pe o provocare a unui joc.
Deci, cred că principala condiție a actorului – și cred că aia se transmite cel mai tare – e să să te joci. Să te joci cu acea credință pe care o are copilul atunci când îi dai un băț și el se suie pe bățul respectiv și zice „Ok, este un cal”. El chiar crede în străfundurile sufletului lui că e acel personaj care a încălcat un cal și merge la bătălie. Așa și cu rolurile. De-aia nu mă gândesc neapărat la tehnicalitate, nu mă gândesc neapărat la munca pe care o am de făcut, cât la bucuria pe care o am de împărtășit cu publicul.
Citește și: Delia a spus din ce motiv și-a întrerupt ședințele de terapie. „Am zis că nu vreau asta”/ Video
„Fericirea mea e să-i văd pe ceilalți fericiți”
Spuneați că „actoria e coloana mea vertebrală. Asta mă ține în viață. Asta îmi place cel mai tare”. Cum vedeți evoluția industriei cinematografice din România în ultimii ani?
Spuneam că actoria este coloana mea vertebrală și că asta mă ține în viață, în primul rând, pentru că altceva, trebuie să mărturisesc, nu știu să fac. Toată viața, încă de la 14 ani, mi-am dorit să fiu actor, mi-am dorit să îi pot bucura pe ceilalți. Așa cum spunea André Gide, motto-ul vieții mele este „fericirea mea e să-i văd pe ceilalți fericiți”. Poate de aia și am înclinat să fac mai multă comedie, pentru că îmi place să văd oamenii zâmbind, îmi place să știu că oamenii ies din viața cotidiană, din stresul pe care îl încearcă zi de zi. Și atunci, misiunea mea ar fi simplă, și anume aceea cum că aș fi ca o pilulă de râs pe care pot s-o împărtășesc oamenilor pentru a le face viața un pic mai frumoasă. De aia spuneam că-i coloana vertebrală.
Cum văd industria cinematografică de astăzi? O văd într-o foarte frumoasă creștere. Iată că din ce în ce mai multe producții, din ce în ce mai diverse, apar pe micile și pe marile ecrane. Vedem că trusturile de televiziune au cât mai multe seriale de ficțiune, în sensul că s-a ieșit oarecum din zona de reality-show și se trece cât mai mult către zona de ficțiune, adică film, serial, telenovele ș.a.m.d.
„Noi spunem povești pentru public”
Iar industria cinematografică acoperă cam toate genurile, de la comedii pentru public până la comedii fine – cum este și Visul – pline de umor, dar în același timp deștept făcute, la filme artistice care iau o sumedine de premii.
Într-un fel, s-a ieșit din logica aceea cum că filmul artistic românesc este dedicat doar unei unei nișe, doar unei unei părți mici de public. Mă uitam la ce încasări au făcut anumite filme – nu vreau să nominalizez acum, că se știe foarte bine -, încasări absolut spectaculoase, public care a umplut săli mari de cinema, filme care performează și ne onorează peste tot în lume. Deci, eu cred că industria cinematografică din România începe, în sfârșit, după atâția ani, să-și revină. Și asta este îmbucurător atât pentru public – foarte mulți oameni spun „doamne, mi-e dor să văd actorii români, mi-e dor să văd comedii bune”.
Deci, iată că pe toate palierele se îndeplinesc dorințele atât ale publicului, dar mai ales, aș putea spune, și ale actorilor, regizorilor, de a putea fi povestitorii aceia pe care oamenii îi doresc. Și atunci, de fapt, prin filme, într-un fel sau altul, într-un gen sau altul, noi spunem povești pentru public și mă bucur că suntem într-o revenire din punctul ăsta de vedere al industriei cinematografice și de televiziune.
George Ivașcu: „Trebuie refăcută relația produs artistic – public”
Ce credeți că poate fi îmbunătățit în prezent în industria filmului românesc?
Evident, ca în orice industrie, sunt multe lucruri de îmbunătățit tot timpul, pentru că întotdeauna produsul pe care tu-l oferi, în cazul nostru produsul artistic numit film, televiziune, spectacol de teatru, trebuie să fie adaptat continuu atât publicului, cât și generațiilor care sunt racordate la tot felul de gadget-uri, la tot felul de informații. Și atunci, cred că nu mai poți rămâne doar într-o logică a unui produs artistic care să se adreseze doar unui public de elită, exclusivist.
Cred că cel mai important, în industria cinematografică, ar fi să înțelegi că nu există un public, ci că există publicuri și că, la orice poveste, sunt categorii diverse de oameni care își doresc să fie, într-un fel sau altul, atinși de povestea pe care tu vrei să o spui. Și, poate cel mai important lucru, e că trebuie refăcută relația produs artistic – că se numește film, spectacol de teatru- și public.
Adică, în zona de comunicare, de PR, cred că lucrurile ar trebui să fie mult mai atente pentru a-și găsi nu numai publicul țintă, așa cum își dorește orice film, ci a găsi și acel public care, poate, n-a mai fost de mult la film, la teatru și își dorește să încerce această experiență. Deci, trebuie recâștigată încrederea între produsul românesc și publicul care vizionează produsul românesc.
Cred că în acest moment sunt foarte multe spectacole de teatru, dar și filme care sunt foarte bune, care pot face față oricărei piețe, de peste tot din lume.
Vezi în Galeria FOTO de mai sus mai multe imagini cu George Ivașcu
Sursă foto: Alex Gâlmeanu, PR, Instagram
Ultima modificare noiembrie 24, 2023 4:03 pm