Jurnaliștii de la Folha de São Paulo, cotidian fondat cu trei ani înaintea Gazetei Sporturilor, în 1921, au alocat o pagină documentarului „Colectiv” și echipei de investigații GSP, arătând modul „cum un ziar sportiv a dezvăluit cel mai mare scandal al sănătății publice din România”.
„Cea mai bună anchetă a fost făcută de un ziar sportiv!”. Este mesajul unui protestatar din documentarul „Colectiv”. De aici pleacă discuția cu Cătălin Tolontan, invitat de jurnalistul brazilian João Gabriel să participe la un videointerviu, înainte de Gala de decernare a Premiilor Oscar.
„Ca jurnaliști sportivi învățăm că este imposibil să mulțumim publicul, să îi mulțumim pe fani, așa cum știți foarte bine că se întâmplă și în Brazilia. Dacă scrieți despre un meci Fla-Flu, îi nemulțumiți pe suporterii lui Flamengo, pe ai lui Fluminense, dar și fanii lui Corinthians vor fi supărați. Este mai ușor să reziști presiunii din partea Guvernului și a marilor companii farmaceutice, deoarece niciun guvern sau nicio companie nu pune mai multă presiune decât fanii fotbalului”, spune Tolontan.
Cătălin Tolontan: „Noi nu suntem în măsură să refuzăm știri”
Curiozitatea celor din Brazilia a fost: cum de o anchetă de sănătate a ajuns pe prima pagină a unui ziar de sport?
„Întreaga noastră societate este legată de incendiul din Colectiv și a fost doliu pentru acei tineri care au murit, dar și pentru miile de români care mergeau în spitale nesigure. Pentru mine, ca jurnalist, nu contează dacă ești unul sportiv sau politic. În primul rând ești un jurnalist care aduce știri. Iar fiecare investigație mare a început dintr-o știre mică. Plus foarte multă curiozitate. Noi nu suntem în măsură să refuzăm știri. Să le refuzăm doar pentru că ne ocupăm în general de sport”, a explicat coordonatorul Libertatea și Gazeta Sporturilor.
„Oamenii ne înjură pentru munca noastră de 30 de ani”
Întrebat de jurnalistul brazilian João Gabriel dacă există o separare între jurnalismul sportiv și alte domenii din presă, ziaristul GSP a răspuns că „scopul filmului este de a urmări responsabilitatea Guvernului, iar acest lucru este sarcina tuturor jurnaliștilor”.
„Există o vorbă ironică în România, aceea că jurnaliștii sportivi sunt numărători de cornere. Această desconsiderare a fost un mare avantaj pentru noi, pentru că atunci când le-am pus întrebări politicienilor nu ni s-a acordat importanță. Guvernanții au spus că «nu contează, ziariștii ăștia nu înțeleg sănătate publică sau medicină». Răspunsul nostru a fost: «OK, e adevărat că nu înțelegem. Atunci, în calitate de membri ai unui guvern, ai unui stat democratic, vă rugăm să ne explicați ca și cum am fi niște elevi de clasa a patra». Au fost șocați! Pentru că este foarte dificil să explici corupția într-un limbaj simplu”.
O altă curiozitate a celor de la Folha de São Paulo a fost să afle care este rolul unui jurnalist sportiv în timpul unei crize și dacă este un avantaj să fii jurnalist sportiv în aceste vremuri.
Ziaristul Gazetei a explicat: „Rolul nostru este de a merge după fapte pentru a fi foarte precis. Și a fi precis este o chestiune de viață și de moarte în profesia noastră. Iar una dintre primele lecții în jurnalismul sportiv este că, dacă greșești, fanii… nu iartă! Iar dacă există un protest în oraș, poate să fie un avantaj că ai acolo un jurnalist sportiv. Pentru că lumea nu-l cunoaște, nu se va teme de el și nici noi nu ne temem să fim în mulțime. Oamenii ne înjură pentru munca noastră de 30 de ani, pe stadioane, înainte să apară social media. A fost un bun antrenament”.
„Prima reacție a publicului a fost că este pe un site de sport nu pentru a vedea politică. Vrea sport, nu vrea să fie distras de la asta. Și acesta este un avantaj, pentru că cititorul este puțin mai sceptic atunci când citește știri din alte domenii, provenite de la un ziar de sport. Dacă avem informații bune este de datoria noastră să le oferim. LEquipe, care este «Biblia jurnalismului», a scris despre abuzul sexual în sport. La fel și cu dopajul. Vorbim de sport, unde implicăm medicamente, crime, uneori legături cu Mafia și mulți bani”.
Tolontan: „Dacă ți-e frică de comentariile publice, ești pierdut”
Redacția Gazetei a explicat și problemele cu care se confruntă media. Nu doar din România, ci de peste tot.
„Principala problemă în acest moment, nu doar pentru jurnalismul sportiv, nu doar pentru jurnalism în general, ci în viața noastră, sunt știrile false. Dacă ești un profesionist, în orice domeniu, și nu ești suficient de puternic să reziști publicului, atunci te pierzi! Iar dacă ți-e frică de comentariile publice, ești pierdut. Există o mulțime de discursuri de ură, xenofobie, comentarii dezechilibrate, propagandă, oameni plătiți pentru a ataca. Jurnalistul nu poate căuta popularitate, ci doar fapte. Publicul are dreptul să aibă opinii, dar faptele nu sunt schimbătoare. Sunt ca rezultatele unor meciuri”, a spus ziaristul român.
„Când am fost ca jurnalist, în 2016, la Olimpiada de la Rio am vizitat, la Petropolis, casa unde a murit Stefan Zweig, scriitorul interbelic foarte cunoscut în Europa și în România. De acolo el a trimis manuscrisul ultimei sale cărți, legată de soarta Europei. În ea scria cum populismul și discursul urii au fost permise, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, de neimplicarea celor care puteau face ceva. Pentru Zweig, genocidul începea prin neimplicarea împotriva violenței de limbaj, a minciunilor, a populismului”, a încheiat Cătălin Tolontan dialogul cu Folha de S. Paulo.
Ultima modificare aprilie 21, 2021 12:01 pm