Lavinia Petrea și soțul ei, procurorul Romulus Varga, s-au căsătorit în vara anului 2014. Împreună, cuplul are trei copii, un fiu și două fiice, Mathias (7 ani), Klara (5 ani) și Karin (3 ani). Jurnalista ne-a oferit în exclusivitate mai multe detalii din viața de cuplu.

În vara anului acesta, tu și soțul tău veți aniversa 8 ani de mariaj. După trei copii și atâția ani de căsnicie, cum reușiți să mențineți pasiunea în cuplu? 8 mi se par puțini, dar au fost atât de intenși și frumoși! Cred că pasiunea și interesul reciproc într-un cuplu cresc tocmai când viața și casa le sunt pline, ca să zic așa. Dar cu o condiție: să existe iubire. Iubire multă. Dor chiar și atunci când îl ții strâns în brațe pe cel iubit.

Cum te-a cucerit soțul tău? Cu privirea lui blândă și bună, cu inteligența, cu naturalețea cu care face orice își propune. Cu faptul că lângă el mă simt iubită și în siguranță.

Ai vreun regret? Un singur regret am – că viața nu m-a adus mai repede lângă soțul meu.

Soțul tău a ales un inel de logodnă deosebit și o cale inedită pentru a te cere în căsătorie. Ne mai poți dezvălui un gest romantic de care-ți amintești cu bucurie? Vara trecută, ziua mea de naștere ne-a găsit în Italia, la nunta prietenei mele. Primisem deja un cadou acasă și nu mă gândeam că voi mai primi ceva. Când m-am trezit, mai aveam un cadou frumos împachetat. Era un album foto care începea cu prima fotografie pe care mi-a făcut-o Romi și continua cu poze din cele mai frumoase momente din anii noștri împreună. Poze foarte personale. A muncit ceva să adune toate acele poze. Și acum când mă uit pe acest album îmi dau lacrimile.

Cum gestionați tu și partenerul tău conflictele din cuplu? Se întâmplă rar. Eu îl mai supăr uneori. :)) Discutăm despre problemă și ne cerem iertare, nu am avut niciodată discuții aprinse sau o ceartă serioasă.

Ce fel de copilărie ai avut? Ce fel de copil ai fost? În primii ani, copilăria mea a fost marcată de distanța față de părinții mei. Am crescut la bunici până am mers la școală, dar am avut parte de multă dragoste, de atenție și de o educație sănătoasă. Am crescut dorind să descopăr lumea și să fiu independentă. Am fost un copil timid și cuminte. Mă jucam cu piese auto, strângeam șuruburi și studiam electromotoare. Mă fascina bunicul meu și încercam să-l copiez, cred. Petreceam mult timp cu bunica mea, în grădină, la umbra unui nuc imens, și povesteam cu orele. Mamaia mea, singura dintre părinții părinților mei rămași în viață, este o femeie extraordinar de puternică. De la ea am moștenit răbdarea, tenacitatea și abilitatea de a „citi” oamenii.

Ce sfat i-ar da Lavinia de acum Laviniei de la 18 ani? Să aibă mai multă încredere în ea!