Ani Crețu, îndrăgita actriță care a interpretat-o pe Urinela în serialul de comedie “Vacanta Mare”, ne-a oferit un interviu, în exclusivitate, despre problemele de sănătate cu care se confruntă fiul său. Totodată, ne-a povestit despre asociația Alert căreia i-a pus bazele, dar și despre blogul său, “Cu și fără mască”, și a ținut să lămurească un aspect foarte important din viața sa legat de situația matrimonială.
Ani Crețu se luptă zilnic pentru sănătatea micuțului său, Adan, în vârstă de 5 ani. Băiețelul actriței se confruntă cu niște probleme destul de periculoase, care, la cea mai mică neatenție, îi pot pune în pericol viața. Este vorba de o serie de alergii alimentare, dar și despre intoleranță la histamină.
Unica: Care sunt, mai exact, problemele de sănătate cu care se confruntă micuțul Adan și cum reușești să le faci față?
Ani Crețu: Adan a avut mai multe alergii, inclusiv la orez, alergie pe care în prezent nu o mai are. În schimb, are la lactate și la toate componentele laptelui. Dar cea mai gravă problemă rămâne intoleranța la histamină. Aceasta intoleranță are categorii precum: deficit DAO, intoleranța medie la histamină și intoleranța severă. Eee, cum era să nu o aibă el fix pe ultima? Aș mai fi fost eu așa informată? La această problemă e necesar să elimini anumite alimente bogate în histamină, iar pe altele să le consumi ocazional, însă regimul și anumite suplimente ce înlocuiesc enzima DAO sunt obligatorii.
Sunt multe cauze ce pot declanșa această intoleranță. O poate păți oricine indiferent de vârstă. Medicația, fungii, paraziții, distrugerea florei microbiene din intestin, acestea sunt doar câteva dintre cauze. Există chiar o componentă genetică, însă în cazuri foarte rare. Se depistează prin analize specifice de sânge, în urma unor manifestări specifice. Problema este în intestinul subțire, iar lucrurile încep sa evolueze atunci când începi sa refaci flora distrusă. Exact asta am făcut și continui să fac cu Adan.
Cum te descurci cu alimentația? Știu că ați înregistrat un progres major, ați reușit să reduceți numărul alimentelor la care era alergic.
Despre lactate nu poate fi vorba. Nici eu nu mai mănânc de peste 3 ani jumătate. Mănânc mai putine alimente ca el, întrucât exemplul începe cu mine. Eu sunt modelul copilului meu încă mulți ani de acum înainte. Dacă mă uit în spate, de la 9 alimente, câte au fost permise inițial pe lista de consum, proporția aproape s-a inversat. Excluse sunt lactatele, deci și alimentele din grupa 3 de histamină ca: roșiile (am mai pus foarte rar in câte o porție de ardei umplut câte jumătate de roșie și a fost Ok), spanacul gătit, citricele, kiwi, murăturile, conservele, carnea veche. Îi congelez doar carne proaspăt sacrificată. Iar de descurcat, eu zic că este bine. Să ne rugăm tot timpul să nu ne fie mai rău. E bine așa și va fi și mai bine.
Cât de greu este pentru un copil să aibă un anume stil de viață? Cum percepe Adan aceasta situație?
Un copil cunoaște realitatea cu care crește și se formează astfel. Este fix mitul lui Decartes. Dacă tu cunoști o singură realitate, atunci aceea este normalitatea. Aceasta este normalitatea lui. Noi mâncam bio. Asta știe el, asta îi spun. Dacă este greu? Este ușor să știe asta pentru că am toate argumentele, dar este greu întrucât fix așa îl hrănesc, iar toate produsele bio au costuri colosale. Greul pică pe mine, dar eu îi fac fată. E normal așa, căci eu sunt adultul.
Se intamplă să aibă poftă să mănânce un anume aliment din categoria celor nepermise? Cum reacționezi în astfel de cazuri?
Nu prea am în casă chestii interzise, iar dacă vede și întreabă îi zic: “Nu cred că este Ok pentru noi, are lapte”, iar pentru el laptele nu este ceva bio întrucât vaca nu a supt la mine când l-am alăptat pe el – așa i-am explicat și nu are nicio minciună inserată, căci vaca chiar nu a supt de la mine când l-am alăptat. Este un copil bun și educat în acest stil. Nu este singurul așa. Am grijă să le învăț pe mamele cu care vorbesc aceste trucuri, care sunt părți ale adevărului mare.
Ce ar trebui să faca mămicile care trec prin aceași situație? Ce sfaturi le poți oferi?
Să citească mult. Să nu renunțe. Dar cel mai importat este să nu dispere. Luciditatea și rațiunea te mobilizează să cauți soluții. Disperarea te aduce în pragul neputinței și a inutilității. Practic te anulează. Nu este ușor. Este extrem de greu. Dar ce poți face? La ce te ajută disperarea? Se face copilul bine? Nu! Mama este echilibrul. Copilul este fix oglinda ei. Rațiune și luciditate, îmbinate cu multă iubire pentru propriul copil, și deja un sfert din probleme încep să se rezolve.
Povestește-ne despre proiectul tău, Asociația Alert, dar și despre blogul tău “nou-născut”.
Asociația există ca primă entitate în România pentru acest segment de populație – Alergicii. Era nevoie. Am făcut multe și fără asociație, multe eveniment de conștientizare a copiilor alergici în sistemul de învățământ, promovarea drepturilor acestora. Conferințe de informare și identificate a șocului anafilactic. Încerc să ajut mii de mame care mă contactează prin diferite mijoace. Toate acțiuni benevole. Despre ceea ce urmează să fac prin asociație nu voi vorbi acum, ci atunci când ele vor fi deja făcute. Le iau pe rând și în funcție de importanță. Veți vedea ce și cum în curând.
Iar blogul… Știi, eu nu sunt bloggeriță, nu am veleități, sunt o persoană cu experiență într-un anumit segment și încerc să povestesc despre asta căci poate ajută. Pe de alta parte îmi place teribil să scriu. Despre orice. Și atunci le pun pe blog. Nu am găsit o altă modalitate de a le cuprinde pe toate sub aceeași umbrelă în afară de acest blog: “Cu și fără mască” un blog by Ani Crețu. Sper să mă citiți și să vă placă.
În ciuda tuturor problemelor, ai o atitudine pozitivă și optimistă. Cum reusești să faci față provocărilor? Care este sursa ta de energie?
Sursa de energie este aceeași pentru toată lumea: dragostea pentru viață, implicarea în ceea ce faci, un pic de efort în plus și dorința de a lăsa urme frumoase în spatele meu. Atitudinea trebuie să fie sus! Aștepți lumină? Apare lumină. Aștepți întuneric? Atunci apare intuneric. Mai am și eu momente de rătăcire. Om sunt. Dar mă repliez din mers.
Mi-aș dori să abordăm și un subiect destul de speculat în presă: divorțul. S-a scris că ai fi divorțat în secret de curând. Care este realitatea, de fapt?
Realitatea este că nu am de ce să divortez pentru că sunt nemăritată. Am un divorț la activ, pronunțat în 2007, după aproape 7 ani de căsnicie. Cu tatăl copilului nu m-am măritat niciodată în cei 10 ani și fix 7 luni, împliniți acum, când scriu. Așadar, se mai “scoală morții din morminte uneori” de dragul unei bârfe, dar atât. Întodeauna vorbesc despre ziua de azi. Ieri a fost ieri- am trăit deja. Mâine va veni. Voi trai mâine pentru mâine.