Eva Kiss a cântat în fața Reginei Danemarcei, a fost primită cu brațele deschise de danezi și este iubită de mii de oameni, dar recunoaște că îi lipsesc aplauzele și aprecierea publicului român. Cântăreața a plecat din România în anul 1990, pentru a-și urma cel de-al doilea soț, pe Radu Constantin, și mărturisește că, deși nu i-a fost ușor, simte că a luat decizia corectă atunci când și-a pus familia pe primul loc.
Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru UNICA.RO, faimoasa interpretă a melodiei „Puterea dragostei” își amintește că pasiunea pentru cântat a apărut încă de la grădiniță și că, în clasa a V-a, a urcat pentru prima dată pe scenă. Tatăl ei îi spunea „păpușa privighetoare”, iar mama i-a fost alături în orice decizia a luat. Eva Kiss (70 de ani) este căsătorită cu Radu Constantin din anul 1984 și, dacă profesional a strălucit, pe plan personal, viața ei nu a fost deloc ușoară. Din prima căsătorie are doi copii, un băiat și o fată, iar fostul partener – un bărbat abuziv – a ținut-o departe de fiul lor după despărțire. După ani de zile și-a revăzut copilul, iar în prezent se declară o bunică fericită.
De ce a plecat Eva Kiss din România: „Am fost speriată și nu știam ce va urma”
Recunoaște că îi este dor de iubirea publicului din România și mărturisește că în Danemarca, țară adoptivă, a cântat de două ori pentru familia regală și nu a renunțat la marea ei pasiune, muzica.
VEZI Ați lăsat tot și, din 1990, ați decis să vă mutați cu actualul sot, Radu Constantin, în Danemarca. Cum ați reușit să renunțați la tot, cât de greu a fost?
În anul 1988, când soțul meu a decis să plece în Danemarca, am fost speriată și nu știam ce va urma. Dar decizia mea a fost fermă în a-mi urma soțul, deoarece am considerat și consider și acum că familia este cea mai importantă. Mi-a fost foarte greu să renunț la multe aici, în țară, printre care și la carieră, dar cred că am ales cea mai corectă cale.
„De două ori am cântat în fața familiei regale”
Ce v-a oferit România și ce Danemarca? De câte ori pe an vă întoarceți acasă?
Nu poate exista o comparație între patria mea și țara adoptivă, dar le sunt recunoscătoare ambelor. România este țara în care m-am născut, am crescut, am învățat, m-am îndrăgostit și am iubit, am cântat și mi-am făcut un nume, o carieră frumoasă. Toate acestea nu am cum să le uit și rămân în sufletul meu. În România vin de cel puțin 2, 3 ori pe an, de câte ori îmi permite timpul.
Pe de altă parte, Danemarca, chiar dacă este o țară mică, are oameni inimoși care ne-au primit cu căldură și ne-au ajutat să începem o viață nouă. Și aici am reușit să-mi urmez vocația de a cânta și a-mi atrage publicul meu. Am cântat și în Danemarca la radio și la tv, în diferite spectacole și de două ori am cântat în fața familiei regale.
Eva Kiss: „Mi-a lipsit și îmi lipsește iubirea publicului din țară”
Ați cunoscut, în țară, un mare succes. Toată lumea vă știa piesele. Nu v-a lipsit, în Danemarca, iubirea publicului?
Ca să vă răspund scurt la întrebare pot să spun că da, mi-a lipsit și îmi lipsește iubirea publicului din țară. Aici publicul este mai călduros, mai sensibil, mai entuziasmat.
Întorcându-ne în timp, în 1975 v-ați angajat la Teatrul Tănase și a urmat o perioadă grea pentru dumneavoastră, de adaptare la București și la prețul chiriilor. Cum v-ați descurcat?
Cred că pentru orice om care vine dintr-un oraș mai mic, cum este Târgu Mureș, în capitala țării, este destul de greu. Așa a fost și pentru mine, dar având un loc de muncă stabil și cântând în paralel în diferite baruri și restaurante renumite (Athene Palace, Melody bar, restaurantul Doina, Salonul Spaniol, Continental, Atlantic, Lido, Intercontinental, Ambasador, Modern), m-am descurcat decent.
Cu cine ați avut și ați menținut relații de prietenie, până în ziua de azi?
Am menținut relații de prietenie cu foarte mulți oameni atât din lumea artistică, dar nu numai. Printre prietenii noștri cunoscuți publicului larg i-aș aminti pe Corina Chiriac, Stela Enache, Margareta Pâslaru, Doina Spătaru, Maria Nagy, Jolt Kerestely, Marian Stere, Sanda Cepraga, Dana Armașu, Gabriel Gal. De asemenea, am avut o relație strânsă cu Simona Patraulea, Dan Spătaru și Jean Constantin, aceștia din urmă vizitându-ne și în Danemarca.
Eva Kiss și-a pierdut tatăl la 7 ani: „Mă prezenta tuturor ca fiind ‘păpușa privighetoare ”
La vârsta de 7 ani v-ați pierdut tatăl. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți cu el?
Am fost foarte apropiată de tatăl meu, după cum era și firesc, fiind singura fată din cei patru copii ai săi. Nu am foarte multe amintiri cu tata având în vedere că el a decedat când eu abia împlinisem 7 ani, dar îmi amintesc foarte clar când mă lua cu el la Casa Scânteii. Era redactor șef și mă prezenta tuturor ca fiind „păpușa privighetoare”. Aici eram singurul copil din familie care avea acces în biroul lui oricând.
Citește și: Mioara Velicu și soțul ei, iubire pe viață și dincolo de ea: „A fost fericirea vieții mele” / Exclusiv
Ce ați învățat de la mama dumneavoastră? Cât de mult sprijin ați primit din partea ei atunci cand v-ați ales drumul în viață?
Mama mea a fost un om extraordinar. A fost foarte blândă, înțelegătoare și pot să spun modernă, pentru timpurile acelea. M-a sprijinit, m-a îndrumat și mi-a fost alături atât în carieră cât și în împrejurările în care mi-a fost cel mai greu. Mama era foarte talentată la lucru manual, îndeletnicire pe care am învățat-o și eu.
Eva Kiss: „Mi-a plăcut să cânt încă de la grădiniță”
Când ați decis că muzica este ce vă doriți să faceți? Cât de greu a fost să vă urmați visul?
Mi-a plăcut să cânt încă de la grădiniță, apoi la școală, dar în clasa a V-a am fost într-o tabără de pionieri unde, de revelion, am urcat prima oară pe scenă să cânt. Atunci am simțit că este minunat să cânți pe scenă, să fii apreciată și aplaudată. După această întâmplare parcă tot ce a urmat a fost să-mi confirme că îmi doresc să cânt. Normal că nimic nu vine fără efort în viață, dar cu seriozitate, muncă, abnegație și plăcere pentru ceea ce faci drumul spre visul de a cânta a fost mai ușor, mai lin.
Cum este mama Eva Kiss? Știu că ați avut o perioadă foarte grea după divorțul de primul soț.
Îmi place să cred că, în calitate de mamă, sunt și eu blândă și înțelegătoare și că mi-am ajutat copiii cu tot ce am putut și asa cum am știut eu mai bine. Pot spune însă că sunt o mamă mândră de copiii ei, dar ce mamă nu este mândră de propriii copii? Că sunt inerente unele mici fricțiuni, la fel, vă poate spune orice altă mamă.
Citește și: Cum a scăpat Simona Țăranu de acnee. „Nu îmi lipsește masajul cu piatră naturală”/ Exclusiv
Citește și: Dr. Cezar: „Fastingul este comportamentul natural al oricărei vietăți de pe pământ” / Exclusiv
Eva Kiss: „Primul meu soț m-a despărțit de băiatul meu”
Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră? Cum ați reușit să mergeți mai departe?
Am avut mai multe momente dificile în viața mea, dar, cu siguranță, cel mai greu moment a fost atunci când primul meu soț m-a despărțit de băiatul meu. Este un subiect delicat pe care nu aș vrea să îl dezvolt pentru a nu-mi răni fiul. Din fericire, am o relație apropiată cu soția fiului meu și sunt foarte mândră de nepotul meu.
Care considerați că este cea mai mare calitate, dar și cel mai mare defect al dumneavoastră?
Ai mei știu asta: poate fi o calitate și un defect în același timp, perseverența, cu cealaltă față a ei, încăpățânarea. Asta ca să confirm, poate, un clișeu dat de zodia mea, Berbec. Da, pot fi încăpățânată, dar mă văd mai mult ca o persoană perseverență în a-și atinge obiectivele. Bineînțeles, depinde de context.
„Nu ard de nerăbdare să fac alpinism de performanță”
Ce nu ați face niciodată în viața dumneavoastră?
Se spune că niciodată să nu spui niciodată. În general, încerc să fiu deschisă provocărilor. E vorba doar de a mă adapta la noi împrejurări, la noi orizonturi de învățare. Dar, dacă ar fi să zic pe moment ceva, să zicem că nu ard de nerăbdare să fac alpinism de performanță. Deși, cu motivarea potrivită și cu încăpățânarea berbecului, nu aș exclude definitiv nici asta.
Când ați dezamăgit cel mai tare și de ce?
Sper că nu am dezamăgit definitiv pe nimeni din viața mea, cel puțin în mod conștient. Am încercat mereu, zi după zi, să fac ce am avut de făcut, să trăiesc cu simțul datoriei, cu bucurie atât cât s-a putut, cu gândul și la cei din jurul meu. Nu știu, nu m-am gândit în mod special la acest lucru, dimpotrivă, am fost ocupată să fac mereu tot ce am putut pentru familie, pentru carieră, pentru comunitatea în care am trăit, pentru prieteni. Am încercat tot timpul să fac tot ce am putut și am știut.
Eva Kiss: „Sunt un om care lasă de la el pentru liniștea tuturor”
Ați făcut compromisuri în viață? Daca da, care a fost cel mai greu?
Micile compromisuri sunt inerente, dacă ne gândim că viața noastră e făcută din cedări reciproce. Sunt un om care lasă de la el, în general, pentru liniștea tuturor. Consider că, în general, am făcut tot ce am putut și am știut în fiecare moment al vieții mele, fără să fac rău sau mai rău celor din jur.
Daca ați fi, din nou, la începutul carierei, ce greșeala nu ați mai repeta?
Ce e făcut e bun făcut. Nu știu dacă neapărat nu aș mai face aceleași greșeli, din ele am învățat și am crescut cel mai mult. Cert e că mi-am luat lecția și am privit spre ce pot face mai departe.
Aveți vreun regret, de ordin personal?
Cine nu are regrete? E retorică întrebarea, dar încă nu sunt pregătită să dau public un astfel de răspuns.
Foto: Eva Kiss
Ultima modificare septembrie 8, 2023 3:02 pm