Acum, într-o perioadă în care toţi ne mirăm că prostul gust şi non-valoarea prind la români, mai ceva ca bobul de grâu în cernoziom, îmi aduc aminte de o întâmplare din perioada în care cu onor conduceam revista „Playboy”, din postura de editor executiv.
Printre atribuţiile înscrise, cu litere de aur, în fişa postului era aceea de a convinge vedetele noastre să-şi azvârlească hainele de pe ele şi să accepte să fie fotografiate, în toată splendoarea lor (Daniela Gyorfi e o excepţie).
Una dintre negocierile, de succes, pe care le-am purtat şi care a ramas în istoria revistei ca fiind cea mai benefică pentru o vedetă care a acceptat să pozeze goală – vorbim aici de un onorariu de 30.000 de dolari, net – a fost cea cu Andreea Antonescu.
Deşi, mult mai mică decât pretenţiile iniţiale, suma era de vreo trei ori mai mare decât maximumul oferit de revistă, până atunci.
Acum, într-o perioadă în care toţi ne mirăm că prostul gust şi non-valoarea prind la români, mai ceva ca bobul de grâu în cernoziom, îmi aduc aminte de o întâmplare din perioada în care cu onor conduceam revista „Playboy”, din postura de editor executiv.
Printre atribuţiile înscrise, cu litere de aur, în fişa postului era aceea de a convinge vedetele noastre să-şi azvârlească hainele de pe ele şi să accepte să fie fotografiate, în toată splendoarea lor (Daniela Gyorfi e o excepţie).
Una dintre negocierile, de succes, pe care le-am purtat şi care a ramas în istoria revistei ca fiind cea mai benefică pentru o vedetă care a acceptat să pozeze goală – vorbim aici de un onorariu de 30.000 de dolari, net – a fost cea cu Andreea Antonescu.
Deşi, mult mai mică decât pretenţiile iniţiale, suma era de vreo trei ori mai mare decât maximumul oferit de revistă, până atunci.
Şi, din informaţiile mele, chiar până în ziua de azi. Aşadar, o asemenea victorie trebuia sărbătorită. Andreea era iubita oficială a celebrului Iustin, cel pentru care plecase de acasă, declanşând un scandal fără precedent în familia Antonescu, scandal încheiat tragic, prin decesul tatălui său, în urma unui infarct.
Familia acestui Iustin, în prezent cel mai tânăr milionar din România, deţinea un abator în Mizil şi o poziţie privilegiată în micuţul oraş prahovean.
În aceste condiţii, nu m-am mirat când am primit din partea celor doi invitaţia de a petrece un weekend la Mizil. Am acceptat-o mai mult din curiozitate şi nu-mi pare rău, pentru că a fost într-adevăr o experienţă de neuitat.
Ziua de sâmbătă am început-o cu un picnic. Mi-am spus că este un gest firesc, având în vedere afacerea de familie. Unde să-ţi demonstrezi calităţile produselor pe care le fabrici, dacă nu într-un cadru ca acesta, la un grătar în mijlocul naturii.
Aşa că am plecat încolonaţi, Andreea şi Iustin în maşina lor, eu în a mea şi alţi doi bărbaţi, într-o a treia, care încheia coloana oficială.
Am ajuns într-o poieniţă, după un drum în care nu mi-am putut răspunde la întrebarea „cine sunt personajele din spatele meu?”. Aveam să aflu în curând.
După ce am ales cel mai bun loc de campare, am început să mă interesez de grătar, să mă uit după vreascuri şi să mă agit de colo-colo.
Andreea şi Iustin stăteau drepţi, în mijlocul poienii şi nu-mi înţelegeau agitaţia. Mă rog, nu le-o fi foame, aşa că ar fi mai bine să mă calmez, îmi zic.
Nu termin bine gândul, că în spatele meu apar bărbaţii din ultima maşină, cu o masă cât toate zilele, din lemn masiv.
Nu-mi revin din buimăceală, că o şi fixează în pământ, pun pe ea o faţă de masă albă ca zăpada, scot din ea câteva genţi, pahare de cristal cu picior, tacâmuri şi veselă demne de un hotel de cinci stele şi o sticlă de şampanie care ar sta oricând pe masa lui Poponeţ din Bamboo.
Aha! Hai că la un picnic d-ăsta n-am mai fost niciodată.
„Domnilor, luaţi loc”, zice o gorilă, pentru că am uitat să vă spun, ambii erau cât şifonierul lu’ mamaie.
(Continuarea săptămâna viitoare) Dan Capatos