Îmi este tare greu să plec de acasă, știu că Andrei se descurcă, este un tată exemplar și chiar nu știu ce m-aș face fără el, cu toate acestea, deși îi știu în siguranță pe bebeluși, momentul despărțirii este greu, mai ales că Damian, băiețelul meu de 4 luni este încă alăptat și suntem legați printr-un cordon ombilical invizibil. Am zis da fără să mă gândesc prea mult la cum voi face față provocărilor însă se spune că dacă Dumnezeu îți dă, înseamnă că poți duce. Andrei a fost alături de mine, a venit în fiecare zi cu bebe la filmări, îl alăptăm în pauză iar acasă lăsăm lăptic muls și uneori tati mai apelea și la “rezerva de stat”, lăpticul congelat pe care îl aveam pus la păstrare pentru situații critice. În această perioadă s-a întors și mami în țară, ea lucrează în străinătate și și-a luat concediu special să ne ajute. Mama soacră a venit și ea de fiecare dată când a fost nevoie și chiar a fost o perioadă în care am petrecut mai mult timp cu familia decât de obicei, luand în considerare faptul că eu cu mami nu petrec foarte mult timp pe parcursul anului.