Ecaterina Szabo, una dintre cele mai titrate gimnaste ale sportului românesc și internațional, a suportat multă suferință și a făcut numeoarse sacrificii pentru a ajunge un nume mare. Acum în vârstă de 48 de ani, talentata sportivă a rememorat, într-un interviu pentru Adevărul, câteva episoade dureroase ale carierei sale.
Fosta gimnastă, care a stabilit un real record la Jocurile Olimpice de vară de la Los Angeles, din 1984, unde a luat patru medalii de aur și una de argint, venea dintr-un sătuc din Covasna, Zagon, la Onești, în 1976, când începea cursurile Școlii Generale de Gimastică sub coordonarea antrenorilor Marta și Bela Karoly. Fosta sportivă își amintește cu durere de anii în care a făcut performanță la Onești, sub îndrumarea celor doi profesori. Bătăi, umilințe, hrană puțină, sunt câteva dintre lucrurile care i-au lăsat un gust amar. Au fost prețul pe care l-a plătit pentru a ajunge un vârf în gimnastică.
”Am început şcoala generală la Oneşti. Era prima şcoală din lume specializată în gimnastică. M-au rupt de familie, prieteni, copilărie. Totul era calculat. Aveam voie să mâncăm foarte puţin. Cine nu ţinea pasul era imediat eliminat. Ne cântăreau de mai multe ori într-o zi. Măsurile erau extrem de severe. Aceasta a fost cheia succesului. Gimnastele renumite nici nu ne băgau în seama, ne tratau cu indiferenţă. Cel puţin nu se aştepta nimeni să intrăm în competiţie cu ele. Stresul şi munca grea ne duceau la epuizare. Nu în ultimul rând, antrenorii ne şi băteau. Am pierdut numărul bătăilor încasate. Îmi amintesc doar urmele loviturilor. Dungi, în culori variate, de la roşu la albastru spre negru, acopereau corpul meu.
Ultima modificare mai 30, 2016 2:45 pm
Page: 1 2