Marea doamnă a teatrului și filmului românesc își încântă publicul cu fiecare apariție și a adus bucurie în inimile multor telespectatori prin talent și energia sa debordantă.

Dar în spatele râsului său molipsitor, actrița ascunde o drama pe care, probabil, puțină lume o știe.

„Imaginați-vă, să ai o casă cu strictul necesar şi deodată, în 11 iunie 1948, ți se ia tot. Mama a luat cu mine câinele care se numea Tâc-Tâc, că dădea din coadă. Imaginați-vă ce au simțit părinţii mei. Tata a ieșit din pușcărie la 50 de ani cu frică. Era perioada gripei asiatice (n.r. 1957 - 1958), pe care am făcut-o eu, acasă la mine. Dintre toţi studenţii din cartierul ăla, doar pe mine m-a găsit. Stăteam într-un cartier boieresc, într-un subsol cu igrasie şi fără aer, cu ferestre la pământ. În acea perioadă, am avut această boală, care s-a manifestat cu hemoragie pe nas. Şi aşa am ținut-o până am ajuns dintr-o musculoasă un bețișor, piele şi os, fără mușchi, fără nimic. Sunt complexată şi acum. Mi-am dorit să fiu grăsuță şi să mănânc mult, că foamea m-a înnebunit. Noi am fost victime colaterale” – a dezvăluit marea actriță, la Antena 3.

La momentul respectiv, actrița confecționa pungi din hârtie pe care le vindea, pentru a face rost de bani. Copilăria artistei a fost marcată de atacuri de panică din cauza situației dificile în care se afla.

„Eu am crescut cu atac de panică. Timp de 11 ani am mâncat numai mâncărică de prune şi magiun. Am făcut gimnastică de disperare, ca să mă fortific. Am fost o tipă foarte ambiţioasă. Nu aveam timp de panică. Trebuia să mă duc acasă, să iau hârtiuțe mici de ziar, să le fac cu apă şi făină, să fac pungi pe care le vindeam, că lumea nu avea. Aveam atac de panică să mă rezolv, să fac ceva. Că lumea zice, am atac de panică. Păi, fă ceva, să ieşi din atac de panică! Eu nu am avut timp să mă vait. Nu m-am văitat niciodată” – a mai spus aceasta.