De câteva lui, a devenit ambasadorul Via Transilvanica, un proiect de unificare a peste 800 km de trasee de drumeție. Prin implicarea în diferite cauze sociale, Dragoș încearcă de ani buni să schimbe mentalități și să educe noile generații.
Își începe ziua cu o plimbare cu câinele său, Oscar, e îndrăgostit de Delta Dunării și de satele transilvane și spune că plăcerea lui vinovată este să fie confundat de oameni cu… Alex Dima. Pe final de an, Dragoș Bucurenci ne povestește despre implicarea sa în Via Transilvanica, proiectul inițiat de Asociația Tășuleasa Social, care își propune să unească sute de kilometri de cărări și drumuri de munte, făcând România mai atractivă și mai accesibilă amatorilor de drumeție, și despre speranțele de a atrage o sumă importantă în beneficiul Hope and Homes For Children.
Ce este proiectul Via Transilvania și ce presupune pentru tine să fii ambasador pentru acesta? Cine se mai implică în proiect, alături de tine?
Via Transilvanica este un proiect al Asociației Tășuleasa Social prin care vor să unească peste 800 de km de drumuri de munte și cărări din Transilvania într-un traseu de drumeții care să înceapă la Drobeta Turnu Severin, unde a intrat Principele Carol în țară, și să se încheie la Putna, unde odihnește Ștefan cel Mare. E o mare onoare să fiu ambasador al acestui drum care își propune cu adevărat să-i unească pe români în Anul Centenarului, alături de Prințul Nicolae, stră-strănepotul regelui Ferdinand, care a înfătuit Marea Unire, și de alte personalități ca Andreea Esca, ultramaratonistul Tibi Ușeriu, politologul Mihaela Miroiu, psihologul Mircea Miclea și alții. Rolul nostru, în acest moment, este să popularizăm proiectul, pentru ca un număr cât mai mare de români să afle despre el și să se implice în susținerea lui. La fel ca România modernă a Regelui Ferdinand, Via Transilvanica este un drum care nu se va face decât cu contribuția noastră, a tuturor. Cei care vor să afle mai multe despre proiect și care vor să-l susțină o pot face pe www.viatransilvanica.com
Care este legătura dintre tine și Tășuleasa Social?
L-am cunoscut pe Alin Uhlman Ușeriu, fondatorul Tășuleasa Social, acum 11 ani, prin prietenul Cătălin Ștefănescu, și a fost de la bun început o inspirație pentru mine în activitatea civică. De la Alin am „furat” ideea voluntariatului ca metodă de educație și de schimbare a mentalităților, idee care a stat la baza Asociației MaiMultVerde. Împreună cu Alin am organizat miile de voluntari care au ecologizat albiile râurilor Moldovei și care au reîmpădurit munții României. Alin spune mereu că oamenii se cunosc cu adevărat dacă muncesc împreună sau dacă fac călătorii împreună, iar pe noi ne leagă o prietenie trainică din care au ieșit multe proiecte muncite. Și tot lui Alin îi datorez și prietenia cu fratele lui, Tibi Ușeriu, care este o stea polară pentru toți cei care ne-am ales sporturile de anduranță ca hobby. De fiecare dată când merg la Tășuleasa Social, aștept cu nerăbdare revederea cu Alin și cu Tibi, pentru că știu că de fiecare dată voi învăța ceva nou sau îmi voi explora o nouă limită.
Fă-ne un top 3 locuri preferate de tine din România, cu explicații scurte.
Delta Dunării – după episodul religios din adolescență, când am fost copil de altar și voiam să mă fac preot, răsăritul de soare pe Insula Sahalin, când se trezesc coloniile de păsări, este experiența cea mai apropiată de rugăciune pe care o cunosc.
Colinele din sudul Transilvaniei cu satele săsești și bisericile lor fortificate. Este cel mai mare muzeu istoric în aer liber, care se întinde pe sute de kilometri pătrați și poate fi parcurs pe jos, cu bicicleta sau cu mașina. E ca și cum ai răscoli în cufărul cu vechituri al bunicii, vei descoperi mereu ceva nou, ceva interesant, ceva aparent inutil, dar care te va emoționa profund, când îi vei afla povestea.
Clujul – nu este doar unul dintre cele mai frumoase și cele mai bine conservate dintre peisajele urbane istorice ale Transilvaniei, în ultima vreme am tot mai des impresia că este cel mai viu oraș al României și o spun în calitate de bucureștean născut, crescut și îndrăgostit iremediabil de București.
Cum îți alegi cauzele pentru care militezi?
Întotdeauna mi s-a părut că ele m-au ales pe mine, prin niște oameni speciali pe care viața mi i-a scos în cale. Salvați Delta i-o datorez lui Mircea Toma, MaiMultVerde lui Alin Ușeriu, prin Cătălin Ștefănescu, Hope and Homes for Children regretatei Prințese Marina Sturdza. Sigur că întotdeauna a fost vorba de o rezonanță emoțională și de o compatibilitate de valori, fără de care n-aș putea fi nici eficient, nici credibil în susținerea cauzelor în care mă implic.
Dacă ai fi prim-ministru pentru o zi, ce hotărâre de guvern ai pune pe ordinea de zi și de ce?
Aș crea un sistem de stimulente bugetare care să motiveze autoritățile locale să construiască piste de biciclete pe cele mai circulate artere ale orașelor și aș bloca accesul la orice fonduri bugetare instituțiilor publice care nu sunt complet accesibilizate pentru persoanele cu dizabilități, pentru că actualele rampe de acces sunt de cel mai multe ori complet inutilizabile, iar cele mai multe astfel de instituții nu au nici măcar o singură toaletă pentru persoane cu dizabilități, ceea ce este rușinos pentru un stat membru al Uniunii Europene.
Ai fost vreodată pe Camino sau ai parcurs un alt drum lung care să aibă o semnificație pentru tine?
Nu, dar am călătorit de unul singur în Asia de Sud-Est și cred că înțeleg tipul de experiență spirituală pe care un drum de pelerinaj îl presupune, în absența oricăror semnificații religioase.
Ca activist social, ce mesaj ai vrea să le transmiți oamenilor?
Ce spune și Rousseau, să fim oameni, e prima noastră datorie.
Ce te motivează să lupți împotriva sistemului?
Eu nu lupt împotriva sistemului, eu lupt să schimb sistemul pentru că, spre deosebire de mulți alții, eu chiar cred că sistemul poate fi îmbunătățit și, deci, schimbat. Asta este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de la Hope and Homes for Children, care face de 20 de ani reforma sistemului de protecție a copilului din România. În loc să abandoneze lupta și să rezolve problema a câțiva zeci, poate câteva sute de copii, Hope and Homes for Children lucrează de două decenii cu autoritățile centrale și locale pentru a închide orfelinatele, căminele-spital și centrele de plasament, pentru a construi case de tip familial și pentru a ajuta familiile să-și crească singure copiii, să nu-i mai abandoneze în grija statului. Iar munca asta aparent sisifică să știi că dă rezultate: România a devenit, din sperietoarea Europei, un model de bună practică pentru întreaga lume în ceea ce privește închiderea instituțiilor de tip vechi de îngrijire a copilului. Iar asta se datorează Hope and Homes for Children.
Ai proiecte și în zona actoriei? Te ajută actoria în viața de zi cu zi?
Nu, am jucat acum zece ani într-un spectacol de amatori regizat de Oana Pellea, ăsta a fost singurul meu proiect în zona actoriei, dar sunt convins că acest mic amănunt biografic, îndeobște puțin cunoscut, nu este motivul pentru care apar de foarte multe ori în presă cu apelativul „actorul Dragoș Bucurenci”.
Plăcerea ta vinovată este…
Să primesc complimente de la oameni necunoscuți pentru reportajele extraordinare pe care le realizez în cadrul emisiunii „România, te iubesc” și să nu le spun că, de fapt, nu sunt Alex Dima.
Îți începi ziua cu…
O plimbare cu Oscar, Weimaranerul meu.
Regreți că, până la vârsta ta, nu ai făcut…
Nu prea am regrete de acest fel, întotdeauna am crezut că este mai bine să regreți ce ai făcut decât ceea ce nu ai făcut. Aș fi vrut să fi spus eu asta, dar a scris-o Alex. Leo Șerban în „Dietetica lui Robinson”.
În 2018 îți dorești să…
Închei anul cu o creștere a fondurilor atrase de Hope and Homes for Children din piața locală cel puțin la fel de spectaculoasă ca cea de anul trecut, când am crescut cu 80% și am depășit 1 milion de euro.
Ce te face fericit?
O carte bună la malul unei mări sau al unui ocean, departe de laptop sau de telefonul mobil.
Sursa foto: arhiva personală
S-ar putea să te intereseze și:
Dragoș Bucurenci despre vulnerabilitățile femeilor
Interviu cu Tibi Ușeriu, bărbatul lunii mai în revista Unica