Într-o postare pe pagina sa de Facebook, dr. Simona Tivadar, cunoscut nutriționist, explică împrejurările în care l-a cunoscut pe Răzvan Ciobanu și povestește despre relația pe care au avut-o.
În prima fază, impresia medicului nu a fost una bună: ”Noi ne-am cunoscut cândva în anii 2004/2005 (cred): avea probleme cu greutatea și și-ar fi dorit să slăbească. I-am făcut un program de care nu s-a ținut, era un tânăr răsfățat și viața lui a urmat alte drumuri”, povestește dr. Tivadar.
”Nu ne-am revăzut până în urmă cu câțiva ani, când a revenit având mult mai puține kilograme, dar cerând ajutorul să mai piardă câteva. L-am felicitat pentru performanță și l-am întrebat dacă și-a făcut vreo intervenție chirurgicală.
„Nu” -mi-a răspuns- ” pur și simplu, intr-o zi mi-am dat seama că așa nu se mai poate, am luat tot programul pe care mi l-ați făcut în urmă cu peste zece ani și l-am respectat la virgulă. Acum, însă, nu mai știu ce să fac mai departe și am nevoie de ajutorul dumneavoastră”, a mai spus medicul.
În continuare, ea are doar cuvinte de laudă pentru cel care a fost Răzvan Ciobanu: ”Am lucrat împreună aproape doi ani, timp în care s-au întâmplat multe; am râs și am plâns împreună. Și toate aceste amănunte vor rămâne pe veci ferecate în cabinet, așa cum ar trebui să rămână în inimile prietenilor sau clientelor lui. Răzvan era tot un băiat răsfățat, dar niciodată obraznic. Educat, cu mult umor și extrem de bine crescut. Și capabil să îndure foarte multă frustrare, în ciuda faptului că îi plăcea să se alinte. Într-o zi l-am întrebat dacă regretă excesele care i-au marcat viața și mi-a spus: „Da, sigur că regret destule, dar, pe de altă parte, astăzi sunt cine sunt inclusiv datorită experiențelor nefericite sau rele ale vieții mele. Și mi le asum pe toate, ca să pot învăța să nu repet greșelile acelea.” M-a impresionat, fiindcă întâlnesc mai ales oameni care preferă deculpabilizarea facilă și autoamăgirea sau abdicarea de la responsabilități.”