Home > Vedete > Dorian Boguță, dezvăluiri din culisele comediei “Încă două lozuri”: “Am avut oameni care ne-au susținut fără să primească un leu”/ Exclusiv
Dorian Boguță, dezvăluiri din culisele comediei “Încă două lozuri”: “Am avut oameni care ne-au susținut fără să primească un leu”/ Exclusiv
Din 27 octombrie, Dorian Boguță revine pe marele ecran cu Încă două lozuri, continuarea filmului Două lozuri, care a făcut furori în 2016. În exclusivitate pentru UNICA.ro, actorul ne-a vorbit despre întâlnirea care l-a motivat să demareze treaba mai repede pentru partea a doua a filmului. De ce s-a hotărât la 12 ani să devină actor, cum a scăpat de accentul moldovenesc, dar și cum a început de fapt cariera lui în film, care a avut o traiectorie ascendentă după un eșec greu de digerat, ne-a povestit celebrul actor și regizor.
Dorian Boguță, Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol sunt sarea și piperul în comedia Încă două lozuri. Filmul îl are în distribuție și pe Mihai Bobonete, dar și pe Ilona Brezoianu, actriță aleasă de regizor și care nu a avut contracandidate pentru acest rol.
Comedia românească „Încă Două Lozuri”, în cinematografe pe 27 octombrie
Continuarea “Încă două lozuri” crezi că va reedita succesul din 2016 înregistrat de comedia “Două lozuri?
Chiar nu știu ce să zic. În 2016, când “Două lozuri” a avut acel succes răsunător pe noi ne-a luat prin surprindere, chiar printr-o surprindere mare. Nu ne așteptam. Nu aveam scopuri, nu aveam vise ori cifre. Ne doream doar ca filmul să iasă în cinema și de acolo cu ce se poate. Și uite că a fost cum a fost și a pus acum presiune mare pe “Încă Două Lozuri”. E firesc să ne gândim că al doilea film să reediteze acel succes, dar nu o facem. E mai sănătos așa. Facem tot posibilul ca să aducem cât mai mult public în sală, dar în același timp suntem realiști că s-au schimbat vremurile, au apărut mai multe filme comerciale și atunci să vedem pe cine va alege publicul. Așa că nu cred, dar sper!
Ce faze memorabile poti să ne împărtășești de la filmări?
Pentru mine memorabil a fost ziua când am filmat la groapa de gunoi. Când am ajuns dimineață acolo eram îngrețoșat de tot. Urma să stau o zi. Ușor-ușor am început să mă obișnuiesc, iar spre seară să nu mai am nici o problema cu mâncatul printre gunoaie. În ultima secvență am de ridicat ceva de jos și să duc la gură să verific dacă e acel metal nobil. Am făcut-o fără nici o greață și de câteva ori până a ieșit dubla bună. În consecință: omul se obișnuiește cu orice, mai puțin cu durerea de urechi.
Dorian Boguță: “Nu am purtat niciodată mustață, așa că era foarte ciudat pentru mine să mă uit în oglindă”
Dinel te-a obligat să îți lași mustață. Cât de apreciat a fost look-ul tău de oamenii apropiați?
Nu atât Dinel, cât eu singur. Când am filmat primul film, mă gândeam să găsesc ceva fizic la personajul meu. Am ales mustața. Când a crescut cât era nevoie, împreună cu Paul Negoescu am decis să rămân cu ea. Eu nu am purtat niciodată mustață, așa că era foarte ciudat pentru mine să mă uit în oglindă. Pentru apropiați era diferit. Unii îmi ziceau să o păstrez, iar alții că nu mă lasă în casă cu ea. Oameni și oameni, vorba poetului. În final, oricum, e decizia mea.
Ai jucat vreodată la Loto? Ai câștigat la lozuri?
O singură dată, cu mulți ani în urmă. Eu nu cred în norocul ăsta ori cu alte cuvinte nu cred că mă poate lovi așa noroc. Dar atunci am jucat că era un pot foarte mare și toată lumea juca să-l câștige. Și eu, ca oaia, făcând parte din turmă, am mers și am jucat. Nu am nimerit nici măcar un număr. Nu am fost surprins, doar se adeverise ce credeam eu despre acest noroc. Nu am cumpărat lozuri dar am primit și cred că e destul de clar dacă am câștigat ori nu.
Dorian Boguță: “Am avut oameni care ne-au susținut fără să primească un leu”
Ce buget a avut Inca doua lozuri? La prima parte Doua Lozuri ați alocat 50.000 de euro (din câte știm).
La filme independente e mai complicat cu bugetele. Cifrele nu sunt întotdeauna reale pentru că fiind film susținut din bani proprii, ajutoare, sponsorizări, susținere, banii se cuantifica altfel. Spre exemplu, am avut oameni care ne-au susținut fără să primească un leu. Alții ne-au ajutat cu scule pe care am dat o sumă mult sub prețul pieței și tot așa, dar cu siguranță bugetul de la “Încă Două Lozuri” a fost peste primul film și ar fi fost ciudat să se întâmple altfel. Bine că ne-am descurcat și mulțumiri tuturor celor care au fost lângă noi.
Dorian Boguță: “Am văzut ca pe un semn întâlnirea aia și cumva ne-a motivat”
Ați folosit aceeași mașină ca și la prima comedie? Ce alte obiecte se regăsesc în film?
Cu 4-5 luni înainte de filmări s-a apropiat un om de mine pe stradă. M-a întrebat când vom filma continuarea la “Două lozuri”. I-am zis că nu știu exact, dar că lucrăm în direcția asta, atunci el mi-a zis că Dacia din primul film este a prietenului lui și că el tot întreabă dacă se va filma continuarea că își dorește să o ofere iar. Am văzut ca pe un semn întâlnirea aia și cumva ne-a motivat mai mult să accelerăm pregătirea filmului. Una peste alta, pe lângă aceeași mașină, o scară de bloc și două apartamente în film se mai regăsesc alte trei “obiecte”: Dragoș, Papi și cu mine.
Cum l-ați convins pe Bobonete să se alăture comediei “Încă două lozuri? Fiind un film independent, probabil remunerația nu a fost cea care a făcut diferența.
Întrebarea asta e pentru Dragoș, el a fost cel care i-a propus colaborarea și care au fost punctele forte de a-l convinge, dar cu siguranță nu remunerarea a fost punctul ăla. Îl cunosc, pot să spun bine, pe Bobo și are multe alte valori care nu au de-a face cu banii și filmul a avut numai de câștigat după colaborarea cu Mihai.
Dorian Boguță: “Ilona Brezoianu nu a avut contracandidate”
Cine a propus-o pe Ilona Brezoianu? A avut contracandidate pentru acest rol?
Ilona a fost alegerea regizorului și singură, fără contracandidate. Eu m-am bucurat pentru că o cunosc foarte bine, ea jucând în două filme de ale mele ca regizor, așa că am primit-o cu brațele deschise.
Câți absolvenți de la școala voastră de actorie regăsim în această comedie? Cum ați gândit rolurile pentru ei?
Păi, avem 3 cursanți noi și o absolventă a unui curs mai vechi. Iar rolurile au fost scrise în exclusivitate de Paul Negoescu, care a ținut foarte bine cont să le ofere o partitură în care să se vadă sau să se simtă calitățile lor actoricești. Pentru Paul nu era o noutate acest lucru, el mai lucrând cu noi în aceste condiții și la alte filme.
Dorian Boguță: “Am primit foarte dureros acea nereușită”
Privind în urmă, cât la sută din rolurile pe care le-ai prins s-au datorat hazardului și cât la sută muncii?
Cu mai mulți ani în urmă primisem o oferta să plec în Japonia pentru un eveniment cultural în care eu participam ca dansator amator. Mă ajuta foarte mult acea deplasare la refacerea stării mele materiale, care la acea vreme era precară, plus o experiență pe care sigur nu eram să o uit. Însă, cu câteva zile înainte de plecare spre țara soarelui răsare, am fost anunțat că nu mai plec. Nu contează de ce. Am primit foarte dureros acea nereușită și chiar am fost o perioadă depresiv.
La câteva zile am primit un telefon să vin la un casting. Am fost și apoi am luat castingul. Acel film se numea “Francesca”. Aveam rol principal și cam de atunci se poate spune că a început cariera mea în film. În sus sau în lateral. Ideea e că dacă plecăm în Japonia nu mai prindeam acel rol, ce se întâmplă mai departe nu am de unde să știu. Cert e că hazardul a ales atunci să joc în film și să nu plec. Iar fără muncă nu vine nici hazardul. Iar dacă mă întrebi ce e mai important dintre ele două, eu zic că al treilea, curajul.
Când ai scăpat de accentul moldovenesc profesional vorbind? Când te enervezi folosești graiul moldovenesc?
Chiar de la începuturile anilor 2000 când m-am și mutat în București. Pe vremea aia mă vedeai cam tot timpul cu creionul în gură, zicând cimilituri și făcând tot felul de exerciții. Nu aveam de ales, altfel visul meu de a juca în filme românești se transforma într-un coșmar.
Când și cum a început prietenia cu Papi si cu Dragoș?
E atât de demult această legătură că acum nici nu mai contează. Important e că merge mai departe. E că într-o căsătorie lungă. Nu mai sunt fluturi în stomac, dar ne înțelegem dintr-o jumătate de silabă și asta contează cel mai mult.
Amiciția dintre voi a fost vreodată zdruncinată de circumstanțe profesionale/ personale?
Ca orice mariaj, a avut de toate, de aia și ține de atâta timp. Ca o relație să țină e nevoie de ochi să vadă și urechi să audă și pot să spun că exact asta avem noi pentru noi. Ne ascultăm și ne auzim. Iar când nu se întâmplă asta, ne destupam urechile unu la altul, chiar dacă uneori simțim durere.
Dorian Boguță avea 12 ani când a decis că vrea să fie actor
În copilărie, ce visai să faci când vei fi mare?
La început milițian, apoi ceva legat de istorie, iar când la doișpe’ ani am filmat într-o peliculă, iar după filmări m-am întors la școală, că am lipsit vreo două luni, cea mai dorită fată și-a dorit să stea cu mine în banca, am decis pe loc că vreau să mă fac actor. Simplu.
De ce ai ales acest domeniu?
Una dintre variante a fost aia descrisă mai sus, una romantică, să zic așa. Pe lângă asta eu sunt o fire cam nerăbdătoare și mă plictisesc repede. Cel puțin așa eram pe atunci și când am ales la 17 ani să dau la teatru mă gândeam că în actorie nu ai cum să te plictisești și nu apare rutină. Și cred că am ales bine. Încă nu m-am plictisit niciodată în profesia pe care am ales-o atunci și îi mulțumesc acelei fetițe.
Cât de complicat a fost să te faci cunoscut în branșă? Să contezi pentru oamenii din industria filmului și a teatrului?
Hmm. Dacă am obținut ceva în viață asta, totul a venit destul de greu. Și poate e mai bine așa, că doar în felul asta lucrurile obținute au valoare și profunzime, când lași lacrimi și transpirație în urmă. Omul în viață de cele mai multe ori luptă singur, bineînțeles că au fost persoane fără de care nu aș fi reușit nimic, dar în cea mai mare parte a trebuit să mă zbat cu forțele proprii. Și nu sunt o excepție. Eu nu fac parte dintre actorii cu un talent debordant, cărora le iese totul foarte ușor, dar am un avantaj, nu știu să fac altceva. Și atunci a fost să fac ce-mi place, iar asta a făcut ca toată energia mea să fie canalizată în direcția asta. Și am crezut, chiar dacă de multe ori poate altcineva renunța. Oricum, scopul meu nu era să mă fac cunoscut, ci să mă simt viu în ce fac.
Dorian Boguță: “Caut să fac bani, dar nici nu fac compromisuri că să-i obțin prin orice mijloace”
Se spune că banii nu aduc fericirea, dar o întrețin. Cât de adevărată este această zicală raportându-ne la viața ta?
Cred că vorba mai exactă e că, nu banii aduc fericirea, ci numărul lor. ☺ Adevărul e că am văzut oameni cu bani și foarte nefericiți și oameni săraci și plini de fericire. Până la urmă, Rebreanu avea dreptate că fericirea e într-un pahar de apă când îți este sete. Raportul meu cu banii cred că se plasează la un nivel mediu, normal că au importanță. Nu mă pot plânge. Caut să fac bani, dar nici nu fac compromisuri că să-i obțin prin orice mijloace. Poate de aceea am ales această profesie, unde de multe ori mulțumirea emoțională e mai importantă decât cea materială.