Pe 7 octombrie va intra în cinematografe „Două lozuri”, noul film al regizorului Paul Negoescu, o comedie din a cărei distribuție fac parte Alexandru Papadopol, Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Andi Vasluianu. Am stat de vorbă cu Dorian Boguță despre rolul său din acest film.
Ce personaj interpretezi în film?
Are un nume extrem de grăitor şi gingaş, Dinel, un dinte de aur, mustaţă, pantaloni trei sferturi, e mecanic auto, o nevastă plecată în Italia care s-a mutat cu şeful ei şi nu are bani că să o aducă acasă. E un băiat chiar bun, puţin naiv, dar cu caracter.
Cel mai comic moment de la filmări a fost…
Pentru mine, cel mai comic a fost să port mustaţă o lună de zile şi de fiecare dată să dau explicaţii oamenilor apropiaţi că nu am trecut la o etapă nouă a vârstei mele, ci doar interpretez un rol. Până la urmă, când am dat-o jos, unii au început să mă întrebe de ce NU mai am mustaţă, cu alte cuvinte, orice ai face, există loc de mai bine.
Cel mai dificil moment de la filmări a fost…
Chiar filmul în sine. Cu un buget bun pentru un scurtmetraj a trebuit să facem un lungmetraj, în puţin mai mult de două săptămâni. Dar, dacă e să repet experienţa, aş face-o fără dubii, chiar dacă mi-am zis de atâtea ori că nu mai fac filme fără buget. Norocul nostru e că punem mult suflet şi lucrăm cu oameni speciali, altfel e greu să-mi explic că suntem deja la al treilea lungmetraj independent. Şi, la cum se conturează situaţia după câteva proiecţii ale filmului, cred că va fi un succes. Eu asta mi-aş dori.
Cum ai lucrat cu regizorul Paul Negoescu?
Îl cunosc pe Paul de mult, am lucrat ca producător cu el, dar am mai avut şi o mică aparite într-un mediumetraj regizat de el. Dacă m-ar mai dori să joc la el în film, mi-ar lua fix două secunde să dau un răspuns. Exact timpul de inspirare pentru un „Da”.
Caracterizează-ţi, pe scurt, ceilalţi trei colegi de platou.
Îi cunosc foarte bine pe toţi trei, atât în viaţă particulară, cât şi în cea profesională. Calităţi au multe. Una comună, au personalitate. Dragoş e ferm şi în acelaşi timp maleabil, Papi e amuzant, dar serios, iar Andi e plin de carismă şi un profesionist desăvârşit.
Unde ai văzut prima dată versiunea finală a filmului „Două lozuri” şi cum te-ai simţit?
La Paul, la montaj, şi m-am simţit uşurat că până la urmă a ieşit foarte bine.
Trei motive pentru care cititoarele Unica ar trebui să meargă la cinema la acest film
Să radă, să se amuze, şi când cineva le-ar întreba ce film ar recomanda, ele să zică: „Două Lozuri, că o să-mi mulţumeşti după.”
Care e cea mai mare provocare atunci când joci într-un film independent?
Provocarea în sine e proiectul însuşi. Când se face un film independent se aşteaptă multe lucruri: calitate emoţională, energie pozitivă şi o dorinţă mare. Puţinii bani îşi pierd valoarea, cauza comună devine primordială. Aceste filme au un vibe anume şi asta se vede la final.
Ai vreo amintire legată de un câştig? Ai jucat vreodată la Loto?
Hmm, cred că singurul câştig a fost o bere de pe un capac. Sunt în totalitate ocolit de genul ăsta de câştiguri. Oricum, nu îmi încerc des norocul, ştiind că nu am nicio şansă. Şi ştiu bancul ăla cu Dumnezeu care îi zice unuia să cumpere biletul la loto dacă tot vrea să câştige. La loto am jucat, cred că o dată sau de două ori, şi nu mai spun care a fost rezultatul.
Momentul preferat dintr-o schiţă/ piesă de Caragiale?
Cred că o să-mi iau multe înjurături, dar asta e, nu sunt un mare fan Caragiale, probabil e şi din cauza că am fost crescut, educat, într-o ţară unde Cehov era „the boss”. Asta nu înseamnă că Cehov e mai bun decât Caragiale, asta a fost situaţia, cu asta m-au hrănit mai mult şi atunci asta am asimilat mai bine.
Care este clişeul despre filmul românesc care te enervează cel mai tare?
Că totul e gri, se mănâncă doar ciorbă şi toată lumea e săracă. Prostii. Da, se fac şi filme sociale unde realitatea este văzută cu ochi cinstiţi, dar totodată valoarea acestor filme este apreciată la cel mai mare nivel posibil.
Regizorii români care ţi-au marcat cariera sunt…
Cristi Puiu, Iulia Rugină, Bobby Păunescu şi vor urma.
Ce spun despre tine, ca actor, rolurile pe care le-ai interpretat până acum?
Că nu mai am accent. Sper.
Ce compromis nu ai face niciodată atunci când vine vorba de meseria ta?
Nu aş călca peste cadavre.
Completează următoarele propoziţii:
Cel mai des mă enervează… nesimţirea.
Dimineaţa îmi place să… ies pe terasa mea să văd oraşul de sus.
N-aş renunţa niciodată la… Basarabia.
Prima dată la o femeie observ… depinde cum apare în faţa mea.
Dacă aş avea o bagheta magică, aş… folosi-o.
Citește continuarea interviului în revista Unica de octombrie, din 24 septembrie la chioșcurile de presă!