Adela Popescu și Radu Vâlcan locuiesc în București, alături de cei trei copii, Alexandru, Andrei și Adrian, iar în 2022 și-au cumpărat și un apartament pe litoral, în stațiunea Olimp. Acum, perechea a început un proiect de suflet, construcția unei case la Șușani. Pentru UNICA.ro, Adela a povestit un moment special petrecut în casa lor din București, dar și ce amintiri are de când s-a mutat prima oară cu Radu.

Ce sfat ai pentru cei care renovează sau se mută în casă nouă? Din punctul meu de vedere este foarte important să ceri părerea unui specialist. Nu e neapărat că vreau o casă ca-n filme, deși cu toții merităm una. O casă ca-n filme nu necesită neapărat finanțe mai multe decât ai băga tu. Tocmai, tu poți să faci greșeli mari și să-ți dai seama că ai luat o canapea care nu încape sau nu se potrivește, și în doi ani să o schimbi, sau că mobilierul de la bucătărie nu se potrivește. Dacă ceri ajutorul unui specialist, poate fi un prieten, nu trebuie neapărat să fie nu știu ce designer, poate să-ți pună în valoare o zonă pe care tu pur și simplu nu o vezi. Să-ți pună o lumină într-un colț. Noi nu avem viziunea asta, pentru că avem altă meserie. Nu ne pricepem. Sfatul e să ceri părerea unui om care se pricepe mai bine.

Îți amintești cum a fost când te-ai mutat prima oară cu Radu? În prima casă în care ne-am mutat împreună, canapeaua, masa și bucătăria, pe toate le-am avut de la IKEA. Așa a fost, am și fotografii. Noi suntem amândoi împrăștiați, nu suntem niciunul ordonați, aici e problema. Așa că pe mine nu mă deranjează că el e dezordonat, nici invers. Iar acum ne-am creat un flux și atât puține posibilități să fim dezordonați. N-avem ce să aruncăm pe jos. Menținem ordinea destul de ușor. Noi n-avem conflicte de la asta, de la dezordine.

Dar emoțional? Camera copiilor, ea a ajuns să fie. Probabil oriunde făceam camera copiilor acolo era. Chiar am scris într-o seară. Era o liniște în casă, dar nu ca atunci când ei sunt plecați. Nu, ei dormeau, erau în siguranță, cu noi, era liniște în casă. Era o atmosferă absolut superbă în camera lor. E datorită faptului că sunt ei acolo, bineînțeles.

În casa în care locuiți acum, regretați vreo decizie de amenajare? Da, Radu și-ar fi dorit o bucătărie mai mare și închisă. Eu sunt mulțumită. Cred că dressingul meu mergea să fie un pic mai mare, chiar dacă nici acum nu este plin. Am fost foarte selectivă atunci când m-am mutat. Cred că aș fi vrut să fie un picuț mai mare. În rest suntem foarte ok cu tot ce avem.

Șușani, Vâlcea

Șușani, Vâlcea

Povestește-ne un moment special petrecut la voi acasă. Înainte să-l nasc pe Adrian. E singurul copil care s-a născut când locuiam în casa noastră de acum. Ultimele luni de sarcină le-am dus în această casă. În seara de dinainte să nasc, nu știam că așa va fi. Avem o mică terasă cu foarte multă iederă, cu niște beculețe. Mâncam struguri, stăteam cu picioarele întinse și povesteam, Radu bea un pahar de prosecco. Parcă am presimțit că aia va fi ultima noastră discuție în formulă de patru. A fost foarte interesant. Am ținut să fac fotografie în acel moment. Simțeam că era un moment special.

Cum ați decis să vă construiți o casă la Șușani? Noi ne-am dat seama, din dinamica familiei noastre, că mergem des la Șușani. Ne simțim foarte bine acolo, atât noi, cât și copiii. De la ei a pornit. Noi încercăm să găsim soluții să le facem o copilărie cât mai frumoasă. Ne-am dat seama că în orice alt loc din țara asta, poate care e chiar mai frumos din punct de vedere al decorului, ei nu se vor simți la fel de bine și pentru că acolo locuiesc părinții mei.

Care este cea mai valoroasă parte a casei tale? Bucătăria, ca investiție. Bucătăria a costat cel mai mult. Este o bucătărie deschisă, așa cum spuneam, și trebuia să fie utilă, practică, să aibă suficiente spații, dar în același timp să aibă un design astfel încât să fie posibilă și în sufragerie, dacă o vezi să nu te deranjeze. Casa arată exact cum ne-am dorit.

Și, pentru că noi suntem trei copii (n.red.: ea și frații ei mai mari, Călin și Bogdan) care avem copii la rândul nostru, nu prea mai încăpem în casa părintească. Așa că am zis: „Nu ne facem noi o căsuță dacă tot ne place să venim, dacă e evident că avem un obicei din asta?”. Abia turnăm fundația. Probabil că o să mai dureze. Cred că abia de Paște o să fie casa locuibilă. Este un proiect care nu ne va aduce niciodată bani. Nici nu vom locui permanent, e pur și simplu un proiect de suflet. Ne imaginăm ca vacanțele de vară să le petrecem în principiu acolo.