Gloria Găitan a fost familiarizată cu fascinanta lume a teatrului încă din copilărie, când a descoperit magia și jocul pe care tatăl ei, Vladimir Găitan, și colegii lui le făceau pe scenă prin intermediul personajelor pe care le interpretau. A fost dragoste la prima vedere și continuă să fie și în prezent, când este catalogată drept una dintre cele mai bune actrițe din teatrul și filmul românesc. Nu i-a fost ușor să demonstreze că este talentată și că face cu pasiune această meserie, auzind mereu sintagma ”fata lui Găitan”.
În exclusivitate pentru Unica.ro, Gloria Găitan ne-a povestit despre provocările din meserie din postura de copil de actor, dar și despre susținerea pe care o are din partea soțului ei de a-și face meseria.
Pe Gloria Găitan o puteți vedea în spectacolele de la Teatrul de Comedie, dar și în filmul ”Visul”, care a intrat pe marele ecran în decembrie, unde are rol de gardian.
VEZI Viața alături de o actriță nu este ușoară din cauza programului imprevizibil și a weekendurile dedicate reprezentațiilor la teatru. Ai avut parte de la început de susținere în ceea ce privește meseria din partea soțului?
Da, cu siguranță! Soțul meu m-a susținut de la început, a înțeles imediat despre ce este vorba, el culmea, fiind inginer. Ba mai mult, este fascinat de meseria mea, de breaslă și de artă în general. Îmi respectă și îmi înțelege meseria și m-a încurajat întotdeauna să merg mai departe.
Gloria Găitan: ”Tata a sperat să parcurg alt traseu, întrucat știa cât de sensibilă sunt și că nu îmi va fi ușor”
În timpul studenției, ai plecat pentru câteva luni în America prin programul „Work and travel”. Nu te-a tentat visul american? De ce ai hotărât să rămâi în România?
Nu m-a tentat, nu. Am văzut-o ca pe o experiență unică și m-am bucurat tare că am trăit-o, dar locul meu a fost mereu acasă. Același considerent ca mai sus: rădăcinile, familia și teatrul.
Citește și: Gloria Găitan: ”De când l-am pierdut pe tata, nu am mai facut brad de Crăciun. N-am avut putere”/ Exclusiv
Regretatului tău tată, Vladimir Găitan, nu i-a surâs faptul că ai ales să îi calci pe urme. A încercat să te facă să te răzgândești?
Da, a sperat să parcurg alt traseu, întrucat știa cât de sensibilă sunt și că nu îmi va fi ușor. Arta cere mari sacrificii. Fie de timp, de familie, de bani, de suflet adesea. Nimic bun nu iese ușor.
De-a lungul carierei, care au fost greutățile de care te-ai lovit în meserie fiind copil de actor?
Nu a fost ușor să fiu fata tatălui meu prin prisma meseriei noastre, dar în același timp sunt norocoasă și recunoscatoare să îl fi avut tată pe tatăl meu. Nimeni și nimic nu-mi poate zgudui dragostea și respectul pentru ce fel de om și tată a fost el. Este un model pentru mine.
La ce vârstă ai luat primul contact cu lumea teatrului? Care este prima amintire pe care o ai legată de spectacole?
Oh, cred că de la vârsta de 5-6 ani m-a luat tata cu el la teatru. Stăteam cuminte în culise sau în sală și priveam tot, orice, repetiții, spectacole. Am mirosit praful de scândură de atunci, a fost dragoste din prima și nu am mai conceput să fac altceva vreodată.
Spectacolul mi-a ramas întipărit în minte și-n suflet este „Fuga” de Mihail Bulgakov, în regia doamnei Cătălina Buzoianu pus în scenă la Teatrul de Comedie în anul 1995. Maestrul Ștefan Iordache făcea acolo un rol absolut monumental.
Gloria Găitan: ”Mi-a fost și bine și rău să fiu fata lui tata. Lumea nu va înceta niciodată să judece”
Ce te-a fascinat la această meserie? Cât de greu ți-a fost să scapi de titulatura ”fata lui Găitan”?
M-a fascinat întotdeauna actul creației, tot procesul de ridicare al unui spectacol, de la text la produsul finit, tot tormentul interior în a-ți găsi adevărul pe scândură. Dar mai ales să faci oamenii să râdă. Am avut norocul să fac mai mult comedie și nu e ușor, cred că e mai greu să faci oamenii să râdă decât să plângă.
Cât despre titulatura de„fata lui Gaitan” nu am scapat și nu cred că voi scăpa vreodată, dar nu e ceva rău sau bun neapărat. Mi-a fost și bine și rău să fiu fata lui tata. Lumea nu va înceta niciodată să judece. Asta e. Știți cum se zice, gura lumii nici pământul n-o astupă. Dar eu nu mi-am dorit niciodată altceva decât să-mi fac meseria curat, onorabil. Restul e istorie.
„Viața, din păcate, este un lung șir de umilințe și traume care într-un final te clădesc”
Care a fost cea mai importantă lecție pe care viața ți-a oferit-o?
Viața, din păcate, este un lung șir de umilințe și traume care într-un final te clădesc, pe lângă lucrurile pozitive, iar eu, la aproape 40 de ani, încă mă străduiesc să navighez onorabil printre ele, fiindcă, de regulă, din rele înveți mai multe decât din cele bune. Am luat multe șuturi în dos, dar mereu am învățat ceva din asta și-am făcut pasul în față.
Citește și: Gloria Găitan: „Tata s-a stins din viață acasă, alături de familie”
Din nefericire, am impresia că omenirea s-a sălbăticit odată cu pandemia și poate chiar dinainte, nu vi se pare? Am uitat să ne iubim, să ne apreciem unii pe alții, să fim mai iertători, mai miloși, mai îngăduitori. Ne-am însingurat, am devenit mai egocentrici. Iar atunci când spui sau faci ceva frumos pentru cineva, se uită la tine ca la felul 14, că cine știe ce urmărești de fapt. Cam trist… Dar eu sunt pozitivă, încă visez să ne revenim, știți cum e, speranța moare ultima. Nu voi înceta niciodată să fiu un om bun, doar pentru că alții nu sunt.
Sursa foto: PR/ Facebook
Ultima modificare ianuarie 2, 2024 4:42 pm