A invatat ca nimic nu e intamplator. Casnicia si apoi divortul, iubirile ei… toate au avut loc pentru ca erau sortite. Sunt zece ani de cand a aparut prima data pe coperta Unica. Pentru unii …
… zece ani sunt o viata, pentru altii – o perioada scurta, pentru ea – suficient timp sa se marite, sa faca un copil, sa divorteze, sa mai traiasca iubiri autentice, sa urce profesional, lucrand 15 roluri in teatru si 26 in film, sa se maturizeze cautand raspunsuri la intrebari, sa evolueze spiritual, sa recunoasca, in fata oglinzii, ca e timpul sa-si faca niste injectii cu botox, sa ajunga sa nu-i mai pese ce scrie la gazeta.
Noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii…
Ma rog, e vorba si de autocunoastere. De stat la vorba intinsa tu si cu tine, atata cat e nevoie ca sa pricepi ca exista lucruri care nu-ti fac la fel de multa placere cum iti fac altele. Sau ca nu-ti fac placere deloc. Cat de mult s-a schimbat Daniela Nane in zece ani? „Probabil ca foarte mult. Tin minte ca atunci cand eram adolescenta si vedeam o femeie de 30 de ani ziceam: „Aa.. e batrana!” Erau vremurile alea in care cantam” „Noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii…” si ziceam: „Oau, o sa am 28 de ani in anul 2000, o sa fiu batrana, maritata, cu copii.” Si-am trecut si de 28 de ani, si am trecut si de 30, si de 35… Si nu ma simt batrana deloc, dimpotriva, ma simt foarte bine si plina de energie. Si mult mai impacata cu mine decat eram la 20 de ani, cand inca nu ma cunosteam foarte bine si nu stiam ce vreau.”
Cine s-o impinga de la spate?
Ma uit la Daniela Nane si imi place ce vad. E frumoasa asa nemachiata, cum a venit la intalnire, imbracata in blugi si in camasa alba, cu un snurulet rosu la gat, asortat cu bratara din material textil pe care si-a pus-o la mana dreapta. E ora pranzului, asa ca ne comadam ceva de mancare: ea o salata cu feta, eu o supa-crema de legume, deh, curele astea care ne manaca zilele si
tineretile, dar ne tin in forma si ne ajuta sa aratam cu cativa ani mai… young.
A avut mereu un feeling care a ghidat-o in viata. „In putinele ocazii cand n-am ales conform trairilor interioare, am dat gres. Atunci cand iei o hotarare pe baza judecatii, esti influentat de educatie, de parerile celorlalti, de prejudecati, si nu mai tii cont de ce e bine pentru tine. Fiecare avem drumul nostru in viata, pe care sufletul nostru il stie, si trebuie sa-l urmam intr-un anumit fel, ca sa invatam niste lucruri. Daca n-ajungi la intelesurile la care trebuie sa ajungi in timp util, vei repeta acelasi gen de greseala, pana iti inveti lectia. De cate ori n-am tinut cont de glasul sufletului meu, am gresit.”
O intreb daca a fost vreun domeniu al vietii ei in care a ales doar cu sufletul. „Nu. Uite, la 20 de ani faceam si-n televiziune, si-n teatru, roluri, care nu m-au atras foarte mult, dar pe care le-am facut pentru ca vroiam sa demonstrez ca pot sa le fac si sa nu ies din carti… Ca stii cum e, daca refuzi de cateva ori nu te mai cheama nimeni. Trebuie sa fii prezent, sa-ti faci un loc, sa te stie lumea. Pe mine n-a avut cine sa ma impinga de la spate si nici n-as fi acceptat asta.”
Despre critici insusite
Ajungem deci la prejudecata ca o femeie frumoasa ori e proasta, ori e impinsa de la spate de cineva. Daniela a simtit-o cu varf si indesat. „Am tinut sa-mi demonstrez mie insami, in primul rand, ca pot sa fac profesia asta pentru ca vreau s-o fac si am datele necesare, nu pentru ca m-ajuta altcineva. Nu pot sa zic ca n-am avut intalniri definitorii. Una dintre ele a fost intalnirea cu Catalina Buzoianu. Nici nu terminasem facultatea, si mi-a propus un rol extrem de ofertant, pe care m-am straduit sa-l fac atat de bine… n-are rost sa ma laud… a fost si premiat cu niste distinctii, dar a fost facut atat de bine incat rautaciosii au zis: „Sigur, l-a facut asa de bine, pentru ca asa e ea”. Dupa care am inceput sa am si altfel de roluri, foarte diferite intre ele. Si ieseau si alea si nu mai aveau ce spune. Asa ca am invatat sa nu tin cont de rautatile absolut gratuite, iau in seama numai criticile constructive.”
Ce e pentru Daniela Nane fericirea, ce forme a imbracat compromisul sau cum e ce cererea in casatorie pe care tocmai a acceptat-o, citeste in Unica de Aprilie.