Încă de la 10 ani, solista a trebuit să își îngrijească mama paralizată: „Toată tinerețea mea am plâns pentru că am stat pur și simplu ca un câine la spital după ea. Și acuma era atât de neputincioasă și îmi venea să înnebunesc. Aveam bani, m-am dus la oamenii pe care îi cunoșteam, la doctorii ei și dădeau din umeri nepăsători. Și-ți dai seama că te marchează chestia asta”.