Diana Enache a devenit mamă pentru prima dată, în urmă cu cinci luni, când a adus pe lume o fetiță. Artista se declară o mamă relaxată și mărturisește că nu a experiementat depresia post natală. Fiica lui Adrian Enache ne-a povestit cum arată viața ei și a iubitului său, Ionuț Ovidiu Vântu, după ce au devenit părinți, dar și cum a reușit, de-a lungul anilor, să-și trăiască povestea de dragoste discret, departe de ochii curioșilor.
Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.ro, Diana Enache ne dezvăluie detalii despre viața de proaspătă mămică. În vârstă de 28 de ani, fata celebrului cântăreț Adrian Enache mărturisește că și-a revenit destul de repede după naștere, pentru că fetița o ține mereu în priză. Și-a modificat tot programul în funcție de prioritățile micuței și spune că n-a fost niciodată o mămică „disperată”. Diana Enache trăiește, de 5 ani, o frumoasă poveste de dragoste alături de Ionuț Ovidiu Vântu, fiul cunoscutului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu și spune de ce a decis că vrea să-și țină viața privată departe de ochii presei. Aflăm și care este secretul datorită căruia nu a experiementat deloc depresia post natală, dar și cum a fost primită fiica ei în familie și cum este Adrian Enache în rolul de bunic.
Diana Enache: „Când ai un copil activ nu ai timp de depresie postnatală”
Ai născut, pe 27 septembrie, o fetiță minunată. Cum te simți, ți-ai revenit după naștere?
Cuvintele sunt prea puține pentru a descrie starea pe care am simțit-o atunci și care se accentuează pe zi ce trece. Mă bucur de gânguritul ei, de zâmbetul ei. Este minunată. Mai citeam interviuri de-a lungul timpului și declarații de-ale mamelor unde toate spuneau că nu se compară cu nimic, că ți se schimbă viața. Mi se părea să sună clișeic, dar așa este. Până nu trăiești senzația asta nu înțelegi exact și ai senzația că aceste cuvinte sunt bune doar la nivel declarativ. Dar așa este, este absolut un vis, minunat.
„Din păcate nu am avut voie să fac prea multă mișcare”
Mai apuci să dormi sau ești tot timpul cu ochii pe micuță?
Pot să spun că mi-ai revenit destul de repede. Am avut noroc și-n sarcină. Din păcate nu am avut voie să fac prea multă mișcare. Îmi imaginam că o să merg toată ziua la aerobic de gravide și la aquagym, dar am avut grijă de alimentație și mi-am revenit destul de repede.
Cum s-a schimbat viața Dianei Enache după ce a devenit mamă: „Nu am fost așa de disperată, am fost relaxată”
Care simți că sunt primele trei lucruri esențiale care s-au schimbat în viața ta, de când ai devenit mamă?
Am noroc că am un copil cuminte și mă ajută și ea, foarte mult, ca program. Acum, că are câteva luni, ne-am mai adaptat, știu exat la ce oră mănâncă și la ce oră doarme. Nu pot să spun că am fost foarte stresată, probabil este și avantajul vârstei. Iei totul de-a gata și mergi pas cu pas. Au primit foarte multe sfaturi, din jur, să mă trezesc din 3 in 3 ore, să nu mă trezesc. Eu nu am fost așa de disperată, am fost relaxată. E adevărat că mi s-a schimbat orele de somn, dar de fiecare dată îmi imaginam că vin de la evenimente, de la cântări, așa cum făceam cu tatăl meu. Atunci se întâmpla să ajung acasă si la 3, 4 dimineața.
„Fata mea este singura persoană care nu mă enervează”
Nu pot sa numesc neaparat trei lucruri pentru că, în primul rând, mi s-au schimbat prioritățile. Ea este prioritatea mea numărul unu și toate lucrurile se învârt în jurul ei. De la plecări, la planuri, la ore de mese. Dacă vrem să ieșim undeva calculez cam pe la ce ora ar mânca sau când adoarme. Am devenit mult mai răbdătoare. Sunt o persoană colerică de fel și destul de aprinsă, înfocată.
Am descoperit că am resurse de magneziu în mine, naturale, și mă calmez subit. Fata mea este singura persoană care nu mă enervează. Chiar dacă urlă când nu vrea ceva găsesc soluții pentru a-i rezolva micile probleme sau pentru a o liniști.
Diana Enache: „Când ai un copil activ nu ai timp de depresie postnatală”
O ușoară formă de depresie postnatală ai simțit sau ești prea fericită cu cea mică?
Când ai un copil activ nu ai timp nici de depresie postnatală, nici de kilograme în plus. Toate curg foarte repede. Eu nu am avut timp de depresie pentu că un bebeluș te solicită foarte mult. Sunt genul de mamă implicată, îmi place să fac totul. Poate la al doilea copil nu va mai fi așa (râde). Nu am timp de nimic rău, am găsit resurse de care nici nu știam, în mine.
Care a fost prima reacție a tatălui tău când și-a văzut nepoata?
Tata a fost realmente îndrăgostit, toți au fost extrem de îndrăgostiți, și bunicile, si bunicii. Tata îmi spunea de multe ori: „mă uit la ea și am senzația că ești tu, îmi scutur capul și-mi dau seama că nu e Diana, e fata Dianei”. Îi cântă, vine la ea, o tratează ca și cum ar fi Dienuța mică. E un sentiment foarte frumos iar schimbul de dragoste și conexiunea dintre generații este fantastică.
Diana Enache: „Am fost mereu foarte discretă, mi-am dat seama că gura lumii n-o astupă nimeni”
Opusă tatălui tău, care și-a expus viața publicului, tu ai fost mereu foarte discretă. De ce și când ai luat această decizie?
Am fost mereu foarte discretă pentru că așa am fost educată. Așa cred că este normal, viața publică e publică, cea privată e privată. Având în vedere că am trăit într-o familie care a fost destul de expusă public mi-am dat seama că gura lumii n-o astupă nimeni. Cel mai bine a fost să-mi văd de treaba mea, să fiu un om diplomat și să ies în față prin prisma acțiunilor mele. Nu prin prisma bârfelor, scandalurilor și așa mai departe. Eu țin și la partea asta cu energiile, îmi place să mă protejez, să nu știe toată lumea ce e la mine în grădină.
„Toate experiențele vieții se întâmplă cu un scop”
Dacă te gândești la copilăria, la adolescența ta, ai vreun regret?
Nu am absolut niciun regret. Toate experiențele de până acum m-au format. Au format un caracter sensibil dar, în același timp, puternic, o îmbinare plăcută. Cred că toate experiențele vieții se întâmplă cu un scop. Deși pe moment te dai cu capul de pereți și te întrebi „de ce mie, de ce așa”, în timp realizezi că ți poate face un bine. Se deschid noi uși. Eu sunt destul de spirituală și aleg să văd binele în orice moment greu la care mă expune viața.
Ai urmat aceeași carieră ca a tatălui tău, cu toate că știai că nu e ușor. Te-a lovit vreodată răutatea lumii, a branșei din care faci parte?
Înainte mă consumam foarte mult și mă interesa ce spune gura lumii. Odată cu maturizarea mea însă și cu experiențele prin care am trecut, nu-mi mai pasă. Am devenit un om foarte cu o mare încredere în mine și în forțele mele, nu mă mai afectează absolut nimic din ce spune lumea. Și dacă faci lucruri bune se va găsi cineva să comenteze, să spună că nu e bine nici așa. Mă interesează să fiu un om integru în fața lui Dumnezeu și să fiu responsabilă de acțiunile mele, atât.
Diana Enache, despre presiunea numelui pe care îl poartă: „Foarte greu este pentru copiii de vedete, de persoane publice”
Cât de greu a fost să dovedești că TU ești Diana, ești super talentată și nu ești doar fiica lui Adrian Enache?
Foarte greu este pentru copiii de vedete, de persoane publice. Presiunea este de două ori mai mare. De două ori mai multă critică decât laudă. Se spune însă că, în orice domeniu, dacă ești talentat faci față și ajungi acolo unde trebuie. Asta indiferent de ce spune lumea. Și dacă nu ai avea talent e clar că nu ai avea ce să cauți acolo.
Cum se înțelege Diana cu David, fiul pe care Adrian Enache îl are cu Iuliana Marciuc: „Am ajuns să îmi selectez cumnatele”
Ce înseamnă pentru tine David, fratele tău? Acum are 18 ani, dar când era mic îți cerea sfatul, venea la tine să discutați?
David este frățiorul meu mai mic care, de fapt, nu mai e mic. Nu pot să cred că a ajuns și el la minunata vârstă de 18 ani. Am ajuns să vorbim despre fete, despre iubite. Este incredibil că am ajuns să îmi selectez cumnatele. Să văd poze, să-mi dau cu părerea. Sigur, glumesc (râde). Avem o relație foarte frumoasă și suntem foarte deschiși mai ales că suntem amândoi Scorpioni.
Ce-ți plăcea să faci când erai copil?
Făceam ce-mi place să fac și acum. Să cânt, să dansez. Eram un copil destul de activ mai ales că am crescut cu ai mei pe la toate evenimentele, petrecerile. Pe mine nu m-au crescut bunicii și atunci am fost cu părinții peste tot. Așa eram de mica și așa m-am păstrat și acum. Nebună, cu ghilimelele de rigoare, energică. Îmi plac oamenii, să socializez, am rămas la fel.
„Poate de mama îmi era mai frică decât de tata”
Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?
Mergeam în funcție de problema. Mergeam spre amândoi, nu prea am făcut diferențe. Poate de mama îmi era mai frică decât de tata. Am avut ereu sprijin din partea amândurora atât emotional, cât și finaciar, ca sfaturi. Cred că asta contează foarte mult în educația unui copil. Atunci și copilul se deschide și, orice problemă ar avea, vine după tine.