Pasiunea pentru gătit a determinat-o pe Adriana Stănescu să participe la Chefi la Cuțite, emisiunea de la Antena 1, unde, chiar dacă nu a câștigat marele premiu, a legat prietenii cu ceilalți concurenți și pregătește un proiect special alături de ei la Londra, oraș unde locuiește de ani buni.
Fosta concurentă din echipa lui Sorin Bontea are o viață demnă de scenariul unui film, a avut parte de provocări pe care a reușit să le depășească, a luat viața de la zero în Grecia și apoi în Marea Britanie, este mamă a doi copii, este veselă și optimistă și reușește să schimbe viața în bine altor oameni, fiind fitness trainer și coach. Adriana Stănescu a povestit pentru UNICA.ro ce impact a avut asupra vieții ei experiența culinară trăită pe platourile de filmare de la Chefi la cuțite, pasiunea pentru gătit urmând să prindă contur prin intermediul unui proiect pe care ea îl pregătește alături de colegii ei din emisiunea de la Antena 1.
Adriana Stănescu este o persoană pozitivă, care încă din copilărie și-a dorit să fie independentă financiar. De ce a renunțat la facultate la 19 ani și cum se descurcă în prezent ca mamă singură cu doi copii, ne-a povestit, în exclusivitate, Adriana Stănescu.
Adriana Stănescu demarează un proiect culinar la Londra
Cum arată viața ta după Chefi la cuțite?
Viața mea după Chefi la cuțite pot să spun că mi-a deschis foarte mult ochii, foarte multe oportunități, cum ar fi, de exemplu, că în curând vom face un proiect la Londra. Este surpriză, nu pot să spun încă, va fi un proiect frumos și despre mâncare, va fi cu colegii. În primul rând este dorința mult mai mare de a face ceva, de a-mi duce pasiunea pentru gătit, chiar dacă sunt un coach care antrenez oamenii pentru o viață sănătoasă de la mental, la fizic, la ce mănâncă, pasiunea mea pentru gătit va rămâne prioritate.
Lucrez și în domeniul hospitality de foarte mulți ani, înțeleg tot ce este în spate de la a găti până a la sevi. Am afacerea pe partea de sănătate, dar plănuim ceva pe partea de mâncare, de catering, un proiect pe care vrem să-l ducem mai departe decât un simplu restaurant sau ce o fi. La Londra vrem să îi dăm viață, dar vom vedea unde va duce.
Citește și: Fiica lui Sorin Bontea, transformare uluitoare. Cum arată Miruna la 20 de ani
Citește și:Gina Pistol, coafată de un concurent pentru marea finală Chefi la Cuțite: „Ai făcut magie”
Citește și: Câți bani a primit, de fapt, Nina Hariton după câștigarea Chefi la Cuțite. Ce spune regulamentul competiției
VEZI Tu mai ai rude în România?
În România am foarte multe rude, de la verișori, unchi, mătuși. Fratele meu locuiește și el la Londra, aproape de mine, am o soră în Spania, și mama mea locuiește în România, dar vine și la mine, când și când, mă mai ajută o lună pe an, două luni, când poate vine și-mi mai dă o mână de ajutor, îmi mai dă așa un respiro.
Ai avut o viață cu multe încercări. Mă refer și la divorț și la decesul tatălui tău, la faptul că ai început de mică să lucrezi. De unde ai avut atâta forță să depășești situațiile grele?
Cred că ce m-a ajutat foarte mult a fost puterea mea psihică. Am fost omul care tot timpul am zâmbit și nu am zâmbit fake, că știu să dau și cu pumnul în masă când mă supăr, am învățat să spun ceea ce simt. Am fost un copil destul de rebel, de mic, căruia i-a plăcut foarte mult să aibă atitudine și asta cred eu că m-a ajutat foarte mult.
Primul job l-am avut undeva pe la 10 ani, mergeam la cules de căpșuni la vecina mea, cu toate că stăteam la bloc. Mi-a plăcut să câștig propriii bani de mic copil. Doamne ferește, nu am trăit în sărăcie, să nu se înțeleagă că nu aveam ce mânca, pur și simplu era chestia aia de motivație, îmi plăcea să simt independența, îmi plăcea foarte mult să câștig acei bani, lucru pe care îl am și acum, cu toate că sunt și angajat.
Nu mă văd niciodată doar în postura de angajat, tot timpul mi-a plăcut să am ceva. Prima afacere a fost la 22 de ani, adică mi-a plăcut independența asta financiară, mi-a plăcut să fiu antreprenor și mi-a plăcut să-mi câștig banul, să lupt pentru banul acela al meu.
Pe urmă cum a continuat drumul tău?
La 19 ani am plecat în străinătate, am renunțat la Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune, tocmai că eu voiam să merg la Academia Militară, dar mă îmbolnăvisem în anul acela și nu am reușit și am dat la facultate de dragul părinților. Mama s-a bucurat foarte tare. Cu toate că în facultate luasem 9.50 la matematică și m-am dus la mărire, aveam pretenția să iau 10, era singura materie care îmi plăcea. Una peste alta am plecat cu speranța mamei că eu mă voi întoarce. Asta a fost promisiunea pe care i-am făcut-o, i-am spus că voi merge 3 luni și mă voi întoarce. Bineînțeles că nu aveam niciun gând să mă întorc. Am mers la unchiul meu în Grecia prima dată și era iubitul meu acolo, iubitul meu de atunci.
Adriana Stănescu s-a ascuns 5 luni în munții din Grecia
Bineînțeles că atât am mințit-o pe mama, încât eu, în ultima zi când am plecat, aveam examenul la Drept și mi-am scris singură nota în carnet ca să-i arăt că am trecut toate examenele, dar nu le trecusem. Nu puteam să pierd oportunitatea de a pleca. Mi-am dorit foarte tare să plec din România, nu mă regăseam, recunosc. Nu m-am regăsit nici în Grecia, cu toate că a fost o perioadă destul de dificilă, atunci se pleca cu viză, la 3 luni treceai, te căuta poliția, nu puteai nici măcar să mergi să-ți suni familia acasă. Mergeai la telefoane publice, dar cineva trebuia să stea de șase, cum spuneam noi, să nu vină poliția și se uita din depărtare, adică stăteai și vorbeai două minute cu vocea tremurândă, pentru că acelea erau vremurile.
Nu este ca acum independența asta, te duci unde vrei, călătorești. Se întâmpla în 2003. Dar, într-un final am reușit, m-am căsătorit cu un român, a fost un proces destul de greu, am trecut și acolo prin sclavie modernă, lucram cu 15 euro când minimul pe economie era 30 de euro, dar pe noi ne plăteau la jumătate, câte 10 ore în seră, la peste 40 de grade, fără apă. Dacă îți aducea un croissant deja erai răsfățată, era opulență, dacă aveai noroc de un croissant.
A fost o perioadă lungă, la un moment dat am ajuns și în munți, pentru că ne căuta poliția. Am ajuns să mă ascund în munți, timp de aproape 5 luni de zile, unde nu aveam apă curentă, mă spălam la lighean. Polițiștilor li se dădeau ponturi și luaseră deja pe cineva din casă de la noi și am știut că trebuie să plec de acolo, pentru că știam că se vor reîntoarce. Și am ajuns în munți efectiv, 5 luni de zile am stat ascunsă. Lucram tot în sere, dar stăteam într-o casă părăsită, o cămăruță așa de vară cum spun ei, unde își mai odihneau picioarele.
Deja când eram în munți mi se dădea salariu normal, de asta și în Marea Britanie sunt voluntar traducător pentru o asociație a sclaviei moderne, am vrut să dau mai departe, pentru că am simțit ce înseamnă și am vrut să ajut alți oameni ca să nu treacă prin ceea ce eu am trecut.
Adriana Stănescu: ”Trebuie să fiu recunoscătoare doar pentru simplul fapt că mi-a dăruit un copil”
Am ajuns să am o viață normală, l-am cunoscut pe fostul soț, ne-am îndrăgostit. La un an de zile ne-am căsătorit, la vreo doi am avut și un copil, am stat 10 ani împreună. După 10 ani am divorțat, este un om minunat, cu care încă am legătură, ne creștem copilul, așa cum putem, dar da, este un om cu însemnătate mare în viața mea, chiar dacă nu mai suntem împreună. Până la urmă trebuie să fiu recunoscătoare doar pentru simplul fapt că mi-a dăruit un copil.
Ți-ai refăcut viața între timp?
Mi-am refăcut viața după un timp și s-a născut al doilea copil dintr-o altă relație, am fost curajoasă! Fetița are 5 ani și jumătate, băiatul are 15 ani, mi-am dorit copilul, am avut o relație de aproape 5 ani de zile, care nu s-a terminat foarte frumos.
M-am trezit după moartea tatălui meu în 2018 că am doi copii și sunt și o mamă singură. Dar eu nu o văd ca și o dramă.
Mi se pare că ești de admirat, pentru că ai reușit să nu te lași doborâtă de necazuri.
Mulți mă întreabă cum reușești? Și mai ales faptul că îmi educ copiii într-o manieră destul de frumoasă.
Are un coach mental și altul de business
Ești o fire pozitivă și optimistă.
Am investit foarte mult în mine, eu aveam chestia asta și îmi spuneau profesorii și din școală, eram liderul peste tot. Adică orice se organiza, eu eram liderul, eu făceam totul. Îmi plăcea foarte mult să fiu implicată trup și suflet.
Baza cea mai mare a fost educația pe care am avut-o, în primul rând de la profesori, am avut o mamă exemplu care tot timpul s-a luptat pentru familia ei.
Am afacerea mea proprie. Nu îmi place să spun neapărat că sunt antrenor de fitness, pentru că un antrenor de fitness îți face un program, eu lucrez total diferit, lucrez foarte mult pe partea mentală în primul rând, sunt și life coach, sunt nutriționist și fitness trainer. Pentru mine una fără alta nu funcționează! Un program oricine poate să îl facă, poți să îl găsești online, am creat și în Londra și avem o mică organizație unde ajutăm oameni, se numește Oameni pentru oameni.
O mantră a mea este oamenii au nevoie de oameni, tot timpul vei avea nevoie de un alt serviciu, tot timpul vei avea nevoie de altcineva. Și eu am un coach mental și unul de business, nici eu nu aș funcționa fără ei doi. 90 la sută din persoane au blocaje emoționale, ei mănâncă pe bază emoțională și eu asta fac, pot să spun că sunt mai mult un coach decât un fitness trainer. Îmi place sportul, fac sport aproape zilnic și eu fac sport la rândul meu tocmai pentru mental. Toată lumea mă întreabă cum reușești? Pentru că eu fac sport, la mine momentul când ai făcut sport înseamnă endorfină, înseamnă fericire, înseamnă stare de bine.
Sursa foto: Instagram
Ultima modificare iulie 18, 2023 11:25 am