Cristina Țopescu ar fi împlinit 63 de ani pe 4 iulie. Viața ei a fost curmată mult prea devreme în decembrie 2019, în urma unui infarct miocardic.
Fiica regretatului comentator sportiv Cristian Țopescu a murit singură, în locuința ei din Otopeni, iar trupul ei neînsuflețit fost decoperit la trei săptămâni după ce nu se mai auzise nimic de ea.
„Mi-aș fi dorit mult copii!”
Fosta jurnalistă, prezentatoare și realizatoare de televiziune a avut un mare regret în viață, acela că nu a putut face copii. Din cauza unor probleme de sănătate, apărute în urma unei erori medicale, Cristinei Țopescu i-a fost imposibil să aibă urmași.
„Mi-am dorit mult copii, dar o greşeală medicală, chiar doua, au făcut imposibila dorinţa asta a mea mare. Mi-aş fi dorit un copil nu pentru mine, ci doar ca să incerc să formez un om bun, generos, iubitor de toate fiinţele, responsabil şi solidar cu suferinţele şi bucuriile lumii, universului. Ce vise, nu?”, a spus Cristina Țopescu, acum câțiva ani.
„A fost unul dintre cele mai mari şocuri ale vieţii ei”
Regretata jurnalistă și-a dorit să înfieze un copil, dar nici acest vis nu i s-a putut împlini. Andreea Berecleanu, una dintre bunele și vechile prietene ale Cristinei a dezvăluit că jurnalista avea grijă de o fetiță pe care se gândea să o adopte, dar, din păcate, copila a fost dată altor părinți.
„Au fost mulţi bătrâni de care a avut grijă ani întregi. Dar şi de un copil. O numise Eva Maria şi era dintr-un orfelinat. Se ducea la centru tot timpul şi îşi dorea să o înfieze. Însă a fost dată altcuiva. A fost unul dintre cele mai mari şocuri ale vieţii ei” – a declarat Andreea Berecleanu, pentru elle.ro.
Cristina Țopescu s-a născut în Oradea și și-a finalizat studiile în București. Despre propria copilărie, fiica lui Cristian Țopescu spunea că a fost un copil cuminte, dar năbădăios. Fiind mai băiețoasă din fire, Cristina a recunoscut că și-a bătut un coleg de clasă când era la școală.
„Am fost un copil cuminte, dar foarte năbădăios. Tatăl meu tot timpul a spus că ar fi trebuit să mă nasc băiat, nu fată. Am fost foarte băieţoasă.
În clasa a doua, când eram la Predeal, tatăl meu a fost chemat la şcoală de la Bucureşti, de urgenţă, pentru că am bătut un coleg de clasă. Dar am fost în legitimă apărare.
„Am o reţinere faţă de oamenii care abandonează uşor”
Deşi îmi plăcea să dansez ca oricărei fetiţe, eram un băieţoi de fapt, eram tot timpul julită, genunchii mei erau tot timpul juliţi. Cu păpuşile nu am avut treabă niciodată.
Am o reţinere faţă de oamenii care abandonează uşor, care se dau bătuţi. Nu, în viaţă trebuie să te lupţi şi să ţi se pare ceva normal asta. Asta este condiţia noastră până la urmă.
Viaţa este… spun o banalitate, dar viaţa este o luptă şi trebuie să o luam ca pe o normalitate. Toată viaţa ca să faci nişte lucruri bune, fie că sunt pentru tine, fie că pentru alţii şi sper că încercăm să facem lucruri bune şi pentru alţii trebuie să te lupţi. Nimic nu se obţine aşa uşor fără niciun efort”, a spus Cristina Ţopescu în cadrul unui interviu, acum câțiva ani.