Cristina Joia de la Visuri la cheie vorbește despre cea mai grea perioadă din viața ei: “A fost cea în care m-am operat de trei ori la plămâni. Sufăr de o boală rară. Inițial, nu a fost diagnosticată corect” / Exclusiv

Cristina Joia, arhitecta care face parte din echipa Visuri la Cheie, a trecut printr-o perioadă cumplită în care s-a confruntat cu probleme serioase de sănătate.

Cuprins

1 Cristina Joia, arhitect Visuri la cheie: „Operațiile se succedau și eu simțeam că mă afund pe zi ce trece”
- 1.1 „Întotdeauna rezonezi cu durerea altor oameni dacă o conții, dacă ai trăit-o sub alte forme”
2 Cristina Joia: „Veneam cu evlavie la atelier cărând o mapă cu schițe mai mare decât mine”
3 Cristina Joia, Visuri la cheie: „Am vândut zeci de tablouri. Mie nu îmi place să vorbesc niciodată despre sume concrete, dar pot spune că eram în stare de șoc când mi-a arătat galeristul cecul”
4 Cum se vede Cristina Joia peste 10 ani: „Imi imaginez că la 57 de ani o să fiu fit și extrem de energică”
5 Cum și-a făcut Cristina Joia locuința? „Casa mea e un mix între modern cu elemente vintage și rustice, am îmbinat stejarul masiv cu accente de negru”
- 5.1 „Stau destul de puțin pe acasă, așa că mărturisesc că nu am timp să mă plâng de lucruri care îmi lipsesc”
6 Ce spune Cristina Joia despre filmările Visuri la cheie: „Cred că lucrurile minunate ne așteaptă dincolo de bariera fricii”
- 6.1 „Casa lui era o fostă magazie care a ars, un spațiu mic care păstra urmele incedinului, fără ferestre”

În urmă cu ceva timp, Cristina Joia, de la Visuri la cheie, a umblat numai prin medici și spitale ca să afle cu ce problemă de sănătate se confruntă. A despitat-o destul de greu, după ce, inițial, a primit diagnostic greșit.

Cristina Joia, arhitect Visuri la cheie: „Operațiile se succedau și eu simțeam că mă afund pe zi ce trece”

După mult chin și stres, și după ce a trecut prin câteva operații, Cristina Joia a început să prețuiască altfel viața. Despre ce a trăit în perioadă în care a avut probleme mari la plămâni, dar și cum s-a schimbat viața ei, Cristina Joia a vorbit în interviul de mai jos.

Mai mult, arhitecta a dezvăluit și secrete de pe platourile de filmare ale emisiunii Visuri la cheie. Emoțiile și gândurile, după zilele de filmare, le lasă la ușa casei, când ajunge. Pentru ea, acasă înseamnă liniște, pace și iubire.

Mesajul transmis de cei 4 băieți ai lui Silviu Prigoană, după înmormântarea tatălui lor

Recomandarea zilei

După atâtea încercări dificile, cum ai reușit să îți păstrezi optimismul și să continui să visezi și să creezi?

VEZI GALERIA FOTO(1 / 8)

Cea mai grea perioadă din viața mea a fost cea în care m-am operat de trei ori la plămâni. Pentru că sufăr de endometrioză toracică, care e o boală rară. Inițial, nu a fost diagnosticată corect, au fost vreo 2 ani în care simțeam că sunt prinsă într-un “corp defect”. Operațiile se succedau și eu simțeam că mă afund pe zi ce trece, dar chiar cred cu tărie că nimic din ce am trăit nu a fost în zadar.

SECRETUL BANILOR de la Asia Express. Ce s-a aflat acum despre emisiunea de suflet a Monei Segall

Recomandarea zilei

„Întotdeauna rezonezi cu durerea altor oameni dacă o conții, dacă ai trăit-o sub alte forme”

Chiar cred că totul se întâmplă cu un motiv, ce sunt azi e rezultatul tuturor trăirilor din trecut, fie ele bune sau rele, vorba lui Gabor Mate, suntem răspunsul nostru la traumă, nu trauma în sine!

Mai cred că iubirea e răspunsul și e în interiorul fiecăruia dintre noi. Trebuie doar să găsim calea către ea… „Omul cu adevărat bun este cel care ar fi putut fi rău și nu a fost“ (Nicolae Iorga).

Îmi place mult acest concept pentru că eu cred că bunătatea e o alegere, așa cum e și fericirea. Nu poți radia bunătate dacă nu o ai sau practici în interior. E important să înțelegi întotdeauna perspectiva celorlalți și poți trece peste comportamentul abuziv al unora pentru că el nu are legătură cu tine, ci este despre ei și să încerci să ajuți, să vindeci.

Cu cât ego-ul e mai mare, cu atât îți va fi mai greu să fii bun fără să aștepți nimic în schimb. A fi bun mi se pare o stare superioară inteligentiei și cel ce ajunge la asta e un om în armonie cu sine. Întotdeauna rezonezi cu durerea altor oameni dacă o conții, dacă ai trăit-o sub alte forme sau contexte de viață, dacă realizezi că noi toți aparținem aceluiași organism, suntem asemenea atomilor, părți minuscule dintr-un întreg.

Cristina Joia: „Veneam cu evlavie la atelier cărând o mapă cu schițe mai mare decât mine”

Când a apărut pasiunea pentru design interior? Dar pentru pictură?

Pasiunea pentru artă și design își are rădăcinile în copilărie, umpleam trotuarul cu desene și apoi îl păzeam cu vehemență de pașii vecinilor! Cred că aveam 2-3 ani când am început să desenez, întotdeauna am fost pasionată de artă. Apoi am mers la Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei din Slatina, unde, deși aveam 7 ani, am dat buzna în atelierul unde se pregăteau elevi pentru facultate cu pictorul Nicolae Truta.

VEZI GALERIA FOTO(3 / 8)

Am deschis ușa, i-am văzut pe cei mari și m-am blocat puțin. Nae, cum îi spuneau prietenii, m-a întrebat amuzat: ”Ce dorești, mai, fetițo?”. Am luat poziția drepți și am declarat răspicat: ”Eu am venit să pictez!”. A început să râdă, mi-a dat niște culori, o pânză, și m-a lăsat să asist la ora celor mari. Din acel moment veneam cu evlavie la atelier cărând o mapă cu schițe mai mare decât mine. 🙂

Fiind artist, casele clienților mi-au devenit pânze 3D, am schimbat proporțiile din micro în macro, primele proiecte de design interior au fost un succes și am continuat realizând că ține de structura mea interioară să fac asta și îmi place foarte mult! Spațiile pe care le amenajez au tot timpul, sper eu, o calitate picturală.

Știu că povesteai într-un interviu recent că “ești artist permanent într-o galerie din Laguna Beach”. Câte tablouri ai vândut? Și, dacă ne poți spune, care este cel mai valoros tablou vândut, atât din punct de vedere emoțional, cât și financiar. Care este povestea lui?

Cristina Joia, Visuri la cheie: „Am vândut zeci de tablouri. Mie nu îmi place să vorbesc niciodată despre sume concrete, dar pot spune că eram în stare de șoc când mi-a arătat galeristul cecul”

Am vândut zeci de tablouri, eu expun de 18 ani acolo, cred că cea mai fericită am fost când o lucrare de 2/2,5m a fost achiziționată de un scenograf care lucrase în toate marile producții din Hollywood în anii ‘70-‘80 și apoi ne-a invitat pe mine și proprietarul galeriei să-i vizităm casa. Lucrarea era din seria” MANTRE” și conceptul era că orice faci repetat devine parte din viața ta, cuvintele au energie și vocea ta interioară poate fi sabotorul sau salvatorul tău.

Vizual era un personaj stilizat care se ridică dintr-un cerc care pare că-l ține captiv, săgeți și simboluri abstracte, texturi, tumult și năzuință către lumină. A fost o zi minunată, domeniul era absolut impresionant, o piscină imensă, vegetație, casa în stil mediteraneean, găzduia o colecție impresionantă de artă.

Ce m-a emoționat a fost când mi-a povestit că pentru el lucrarea a fost ca un simbol al renașterii lui. In trecut avusese adicții foarte grave și era aproape să-și piardă viața. Mie nu îmi place să vorbesc niciodată despre sume concrete, consider că nu e delicat, dar pot spune că eram în stare de șoc când mi-a arătat galeristul cecul. Dar e greu să vinzi constant la acea cotă.

În rolul de mamă, ce lecții importante ai primit de la fiul tău, Andrei, și cum ți-au schimbat acestea perspectiva asupra vieții?

Cum se vede Cristina Joia peste 10 ani: „Imi imaginez că la 57 de ani o să fiu fit și extrem de energică”

Copiii te învață mereu lucruri despre tine pentru că îți oglindesc și testează limitele. Am învățat să simt într-un fel în care numai un copil te poate face să simți, devii vulnerabil. Chiar dacă ei cresc, când îi privești vezi și copilul de 3, 5, 6 ani în adolescentul de acum. Am învățat să am mai multă răbdare, să fiu mai responsabilă în acțiunile mele. Copiii nu fac ce le spui, ci ceea ce faci tu.

Cum îți imaginezi viitorul tău ca artistă și ca om, peste 10 sau chiar 20 de ani?

Citeam undeva rețeta oamenilor de succes, dar pe scurt spuneau că trebuie să vizualizezi ce viață îți dorești să ai peste 5, 10, 20 de ani. Si apoi să spui “nu” oricărui lucru, context, om, care nu se aliniază acestui scenariu. Structural, eu sunt un om foarte disciplinat, dar viața mi-a dovedit că atunci când cred eu că dețin răspunsurile vine Doamne, Doamne și schimbă întrebările!

Da, suntem rezultatul propriilor alegeri și îmi doresc foarte mult să călătoresc în toată lumea cu expoziții. Imi doresc proiecte mai puține și spectaculoase de design interior, mai mult timp liber pentru sufletul meu și cei dragi. Imi imaginez că după 10 ani de sport (că abia m-am apucat :)), la 57 de ani, o să fiu fit și extrem de energică, centrată, împlinită. Dar de fapt, cel mai important, este să fiu punct, peste 20 de ani, 30, 40, 50!

Cum și-a făcut Cristina Joia locuința? „Casa mea e un mix între modern cu elemente vintage și rustice, am îmbinat stejarul masiv cu accente de negru”

Ce rol joacă recunoștința în viața ta? Există un moment anume pe care îl consideri un motiv constant de mulțumire?

Încerc să îmi încep fiecare zi cu recunoștință, că respir, că sunt, că e verde afară. Nu cer nimic, îți poți trăi viața ca și cum fiecare zi e un miracol sau așteptând toată viața să ți se întâmple unul. Când îți dorești lucruri e ca și cum emiți constant în univers o lipsă. Dacă tu deja ești în armonie nu aștepți să ți se întâmple lucruri că tu deja ai tot în interior.

Inclusiv sănătatea cea pe care toți o pomenim în dorințe este ceva de care suntem responsabili. Si care poate fi influențată de cât de aliniați suntem cu noi înșine. Sunt foarte multe momente pe care le consider demne de recunoștință și mulțumire. Viață toată e o devenire continuă și o lecție de smerenie, bucurie, prezență, creativitate.

Ce înseamnă acasă pentru tine?

Liniște, eu, iubire. O casă trebuie să te reprezinte și să aibă și minumul de confort astfel încât să poți să te simți în pace când ajungi acasă după tumultul unei zile. Cred că e foarte importantă energia intenției de a transforma un spațiu într-un cămin. Îmi plac obiectele cu poveste, am sculpturi și piese de ceramică de la colegi artiști.

Citește și – Oana Boghiu, arhitect „Visuri la cheie”, despre visul pe care și l-a împlinit în 2023: „Ce poate fi mai frumos?” / Exclusiv

Citește și – Andra Marinescu, arhitect Visuri la Cheie, despre provocările unei “meserii dedicate bărbaților”: “Am intrat pe tocuri cui în această lume șantieristă!” / Exclusiv

Citește și – Olimpia Melinte, implicată într-o surpriză, la Visuri la cheie: ”Fără idealuri, năzuințele nu ar mai avea sens” / Exclusiv

Citește și – Pasiunea mai puțin știută a Andrei Marinescu, arhitect Visuri la cheie: „E momentul în care las toate problemele și mă relaxez” / Exclusiv

„Stau destul de puțin pe acasă, așa că mărturisesc că nu am timp să mă plâng de lucruri care îmi lipsesc”

Casa mea e un mix între modern cu elemente vintage și rustice, am îmbinat stejarul masiv cu accente de negru, pereții sunt toți albi plini de lucrări de artă, am accente de albastru mixate cu multe tonuri de gri. Îmi plac materialele și texturile naturale (lemn, piatră, beton) tratate contemporan în contrast cu nuanțe electrizante mate, accente metalice, forme dinamice și pattern-uri supradimensionate.

Stau destul de puțin pe acasă, așa că mărturisesc că nu am timp să mă plâng de lucruri care îmi lipsesc. În plus, am învățat să nu mai fiu atât de critică cu mine. Făcem adesea asta uitând că nu e o întrecere și uneori trebuie să lăsăm lucrurile să curgă. Si să fim recunoscători pentru ce am realizat până în acel moment.

Casa este reflexia ta ca om, ce pui tu acolo ca energie, gânduri, viziune. Si asta e mai important decât brandul canapelei din living. Dar cred în schimb în confort, design și calitate.

Designul este o formă de artă, iar arta este influențată de personalitate. Cum simți că personalitatea ta se reflectă în spațiile pe care le amenajezi?

Îmi place să mixez stiluri și să pun în evidență câte o piesă unicat în fiecare ambient. Fie că e o lucrare artă abstractă de mari dimensiuni, sculpturi, mobilier moștenit (pe care s-a intervenit estetic pentru a putea fi integrat în noul context) sau oglinzi a căror ramă e o lucrare de artă în sine.

Ce spune Cristina Joia despre filmările Visuri la cheie: „Cred că lucrurile minunate ne așteaptă dincolo de bariera fricii”

Aproape tot timpul am un accent de culoare (de obicei rece) albastru cobalt, turqoise în raport cu griuri colorate mate și nuanțe de pământ. Încerc să transmit un mesaj estetic coerent, să se simtă că acel proiect a avut un concept în spate care îl definește pe proprietar. Într-o casă în care tratezi materia brută (finisaje, mobilier, etc ) cu emoție, poveștile ulterioare se pot construi frumos.

Cum arată o zi de filmare pentru tine?

Fiecare zi de filmare este diferită, de la un proiect la altul. Greul este relativ pentru fiecare dintre noi, mie îmi place mult. Sunt tare recunoscătoare că fac parte din acest proiect, nu am fost niciodată un om care să caute calea ușoară în viață. Nici viața nu m-a scutit de provocări. Chiar cred că lucrurile minunate ne așteaptă dincolo de bariera fricii și că din confort nu se nasc lucruri notabile niciodată.

Avem atâtea amintiri haioase și atâtea situații pe care nu le întâlnești în afara filmărilor. De la glumițele din drumurile spre filmări în care fiecare îl imită și parodiază pe celălalt, până la a constata la 11 noaptea, înaintea predării, că ai uitat să iei becuri. 🙂 Ne cunoaștem deja foarte bine în echipă, ne susținem reciproc, ne criticăm constructiv. Râdem mult, plângem împreună, împărtășim momente unice alături de oamenii la care ajungem. Si asta ne face să ne simțim și noi ca o mare familie.

CONȚINUT VIDEO UNICA

„Casa lui era o fostă magazie care a ars, un spațiu mic care păstra urmele incedinului, fără ferestre”

Întâlnești povești impresionante la Visuri la cheie. Există o familie sau un moment care te-a emoționat profund și pe care nu îl vei uita?

Cea mai cutremurătoare poveste pentru mine a fost întâlnirea cu Simona care se luptă de 5 ani cu cancerul. Avea piciorul amputat de sus, din șold. În timpul acesta ea purta cercei roz cu formă de fluture. Zâmbea tot timpul și simțeai că nu e om, ci lumină. Așa era să stai lângă ea. Am și pierdut-o anul trecut, la un an după ce am terminat casa și îi sărbătorisem majoratul.

Edy Barbu, băiețelul în scaun cu rotile, iarăși este ca un licurici în sufletul meu. Si când îmi vine în minte zâmbetul lui larg și pofta lui de viață, îmi dau seama că dacă vrei poți trece peste aproape orice!

Ca transformare și amenajare aș alege dormitorul lui Karam, un băiețel absolut adorabil de 3 ani. Casa lui era o fostă magazie care a ars, un spațiu mic care păstra urmele incedinului, fără ferestre. Tatăl lui, aflat în scaun cu rotile, a privit neputincios incendiul, fiind salvat de vecini. Am vrut să transform această cameră într-un univers magic pentru el.

Foto: Pro Tv

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro