Cristina Ich, desemnată „Cel mai bun influencer” în 2020, face dezvăluiri exclusive pentru UNICA.ro, în cadrul unui interviu în care aflăm de ce a renunțat la medicină, cum a trecut peste cel mai greu moment din viața ei, accidentul de mașină al părinților, dar și cum a schimbat-o apariția fiului în viața ei.
Cristina Ich nu oferă des interviuri și preferă să-și țină viața personală departe de ochii publicului. Cartea ei de identitate pe care le-a oferit-o celor aproape 880.000 de urmăritori de pe Instagram o reprezintă autenticitatea. Recunoaște că încearcă să învețe „că impulsivitatea nu e întotdeauna un avantaj”, iar cel mai bun profesor este fiul e, Noah, băiețelul de 4 ani pe care îl are împreună cu Alex Pițurcă.
Cristina Ich, despre fiul ei: „Noah este cu adevărat un profesor excepțional”
Aflăm de la Cristina Ich și dacă frumusețea ei a reprezentat un avantaj sau un dezavantaj în decursul anilor, dar și când s-a îndrăgostit prima oară.
VEZI Ești o femeie superbă. Acest lucru a reprezentat vreodată vreun dezavantaj? Mai ales dacă ai încercat să demonstrezi ceva?
Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Da, cu siguranță, aspectul fizic poate influența modul în care ceilalți ne percep și interacționează cu noi. Uneori am observat că prima impresie se poate concentra în principal pe aspectul meu, nu întotdeauna pe ceea ce sunt sau pe ceea ce pot aduce într-o anumită situație. În încercarea de a comunica sau de a explica anumite aspecte, am remarcat că există momente în care oamenii pot fi preocupați mai mult de aspectul exterior decât de ceea ce spun.
Cu toate acestea, am văzut aceste situații ca o oportunitate de a aduce în prim-plan și latura mea intelectuală și profesională. Am învățat că este important să-mi împărtășesc cunoștințele și perspectiva. Să pot fi recunoscută și pentru calitățile mele, dincolo de aspectul fizic. În cele din urmă, cred că dezavantajele sau avantajele sunt subiective. Pot varia în funcție de context și de modul în care alegem să ne gestionăm prezența. Încerc mereu să aduc o perspectivă echilibrată și să rămân încrezătoare în valoarea mea globală.
Cristina Ich: „Sunt tecuceancă și 100% româncă”
Să lămurim: te-ai născut în Republica Moldova sau la Galați?
Haha, am tot auzit și eu că am „emigrat” și mă surprinde faptul că, după atâtea clarificări, încă mai circulă această informație. Pentru a lămuri lucrurile, subliniez încă o dată faptul că sunt născută în Tecuci, județul Galați, și nu în Republica Moldova. Povestea cu „venirea din Republica Moldova” face parte din categoria zvonurilor amuzante care populează rețelele sociale. Cel mai probabil cineva nu a fost atent, nu a înțeles sau pur și simplu nu și-a dorit să o facă.
Pentru a clarifica, tatăl meu are origini din Republica Moldova, ceea ce probabil a generat această confuzie în privința provenienței mele. Așadar, sunt tecuceancă și 100% româncă. Aventurile mele au avut mai mult de-a face cu explorarea unor destinații interesante decât cu migrații transfrontaliere. Doar o fetiță tecuceană care s-a simțit atât de confortabil acasă încât, după multe oportunități și călătorii, a ales
să rămână în România. Mulțumesc pentru întrebare. Mi-a dat ocazia încă o dată de a clarifica această informație și mi-a oferit ocazia să zâmbesc.
Cristina Ich spune de ce a renunțat la medicină: „Nu aș fi putut fi medicul pe care îl auzi pe holurile unui spital”
Ai studiat, o perioadă, medicina. Când ai spus stop și de ce?
Da, am avut o perioadă în care am explorat medicina ca posibilă direcție pentru viitorul meu. Am fost și rămân atrasă de fascinația medicinii, de procesul de descoperire a misterelor corpului uman. De înțelegerea complexității modului în care funcționează acesta. Pe măsură ce am avansat în studii, am devenit conștientă de nivelul extrem de ridicat de rigurozitate pe care medicina îl impune. A fi medic nu presupune doar a lucra într-un program fix, ci implică disponibilitate continuă și o dăruire fără rezerve. Această conștientizare m-a condus către o introspecție profundă. În cele din urmă am ajuns la concluzia că nu aș fi putut fi medicul pe care îl auzi pe holurile unui spital.
Am descoperit că abordarea medicală pură, concentrată pe soluții în cadrul unui cabinet sau spital, nu se potriveau cu felul meu de a fi. Emoțiile și empatia pe care le simt sunt aspecte mă recomandă mai mult către a-i susține pe ceilalți nu doar în interiorul unui cabinet medical, ci în afara lui. Din acest motiv, am decis să mă îndrept către alte pasiuni care îmi pot permite să-mi folosesc calitățile într-un mod mai complex și personal. Medicina va rămâne întotdeauna un punct sensibil în inima mea. Ceea ce am învățat în acea perioadă mi-a oferit o perspectivă valoroasă asupra vieții și a propriei mele direcții.
Cristina Ich: „Impulsivitatea nu e întotdeauna un avantaj”
Ești un influencer de succes. In 2020 ai primit titlul de cel mai bun influencer din România.
În primul rând, trebuie să spun cât de tare apreciez susținerea și recunoașterea primite. Acum, legat de termenul „influencer”… parcă în zilele noastre e aruncat peste tot, ca sarea pe popcorn. Cine nu are, își pune singur. Nu mă ascund în spatele așa-numitului influențator, dar nici nu mă las prinsă în capcana lui. Sinceritatea a fost întotdeauna politica mea principală. Încă lucrez la faptul că impulsivitatea nu e întotdeauna un avantaj. Să recunoaștem, câteodată sărim înainte să ne gândim, dar învăț din experiență. Cu statutul în online vine și responsabilitatea. Ideea că „nu e treaba mea să educ” e cam ciudată pentru că, hai să fim serioși, n-avem butonul de „skip tutorial” în viață.
Cristina Ich, mesaj pentru cei care o urmăresc: „Autenticitatea va rămâne întotdeauna cartea mea de identitate”
Citește și: Kate Moss, de nerecunoscut la 49 de ani. Ce se întâmplă cu fostul supermodel
Citește și: Eugenia Șerban, la „Visuri la cheie”, după ce a învins cancerul: „Nimic nu este imposibil”/ Exclusiv
Ce ai vrea, în primul rând, să înțeleagă cei care te urmăresc?
Desigur, am comis și eu greșeli. Unele din impulsivitate, altele din cauza interpretărilor malițioase. Cu toate acestea, mi le-am asumat, am învățat din ele și am evoluat. Aș vrea ca oamenii să înțeleagă că autenticitatea va rămâne întotdeauna cartea mea de identitate. Voi continua să fiu sinceră, chiar dacă sinceritatea mea poate deranja. Uneori, asta poate însemna că aduc lumină în camerele întunecate. Alteori, recunosc, poate să însemne și că îmi pun singură piedică. Voi continua să testez produse și servicii în care am încredere. Le voi recomanda doar dacă experiența personală mă convinge că merită să fie împărtășite cu comunitatea mea. Pentru mine, este esențial să văd încredere în ochii oamenilor și să îi ajut să ia decizii informate.
Într-un mediu în care trendurile se înmulțesc, voi căuta mereu ocazii și proiecte unice care să producă o schimbare reală. Scopul meu nu este să urmez orbește fiecare trend, ci să mă concentrez pe ce contează cu adevărat. Să contribui cu ceva semnificativ într-o lume în continuă schimbare. Nu vreau să fim doar o comunitate care urmărește tendințele, ci să fim și o forță în a crea valori autentice. Deci, în esență, vreau ca oamenii să știe că sunt în continuare călător pe drumul autodescoperirii și îmi doresc să fac această călătorie alături de comunitatea mea.
Te-ai simțit, vreodată, celebră?
Sigur, am avut câteva momente în viață în care am simțit că sunt în centrul atenției. De la reușitele mici și până la realizări mai mari, există situații în care m-am simțit cu siguranță în lumina reflectoarelor. Cu toate acestea, cred că adevărata semnificație a „celebrității” constă în impactul pe care îl avem asupra celor din jur și în felul în care ne folosim influența pentru binele altora. Deci, da, pot spune că am experimentat sentimentul de a fi remarcată, dar mai mult decât asta, mă interesează să folosesc aceste momente pentru a aduce schimbări pozitive în lumea din jurul meu.
Cristina Ich: „Viața de mamă este o călătorie minunată, imprevizibilă”
Cum este mămica Cristina? Ești mai relaxată, mai intri în panică din când în când?
Oh, bineînțeles! Viața de mamă este o călătorie minunată și uneori imprevizibilă. Să fiu sinceră, cu siguranță m-am schimbat și m-am adaptat odată cu venirea lui Noah în viața mea. Sunt mult mai relaxată
în multe privințe, pentru că am învățat că nu totul poate fi planificat sau controlat. Desigur, există momente când mă simt puțin mai copleșită sau îngrijorată, mai ales atunci când apar situații neprevăzute.
Dar asta face parte din procesul de a învăța și de a crește împreună cu copilul meu. Așa că da, există momente relaxante și altele în care inima mea poate să sară un pic mai tare, dar fiecare zi aduce cu sine noi provocări și bucurii pe care le îmbrățișez cu drag. Sunt recunoscătoare pentru această aventură a maternității și pentru toate lecțiile pe care le aduce în viața mea.
Ce ai învățat, până acum, de la Noah?
Wow, Noah este cu adevărat un profesor exceptional. De la el am învățat arta bucuriei în cele mai simple momente. Văzând lumea prin ochii lui curioși și încântați m-a făcut să mă opresc și să apreciez lucrurile
mărunte din jurul meu. Am învățat răbdarea într-un mod cu totul nou. Când îl văd încercând să învețe ceva nou sau să descopere lumea din jur, îmi amintesc că procesul poate fi la fel de important ca și rezultatul final. Să-l văd pe Noah explorând, încercând și greșind mă învață să am mai multă răbdare cu mine însămi și cu procesele din viața mea. De asemenea, am învățat să fiu mai flexibilă și să accept că lucrurile nu merg întotdeauna așa cum le planificăm.
Noah m-a învățat să mă adaptez la schimbări și să învăț din orice situație, fie că e vorba de un incident amuzant sau de o provocare neașteptată. Și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat de la el este puterea iubirii necondiționate. Cu fiecare zâmbet, fiecare îmbrățișare și fiecare moment petrecut împreună, îmi dau seama că iubirea autentică este esența reală a vieții. Deci, da, Noah m-a învățat multe și sunt recunoscătoare pentru toate lecțiile prețioase pe care mi le oferă în fiecare zi.
Pasiunea secretă din copilăria Cristinei Ich: „Pantofii cu toc ai mamei, cremele și machiajele ei”
Ce-ți plăcea să faci când erai copil?
A, perioada aceea minunată când lumea era o aventură nesfârșită! Cu siguranță, eram o mică exploratoare în toată regula. Îmi plăcea să descopăr tot ce se afla în jurul meu. Eram un copil entuziast și curios, mereu în căutare de aventură și de lucruri noi de descoperit. Și într-un fel, această parte din mine încă mai există, chiar dacă acum adesea o petrec cu Noah. Văd lumea prin ochii lui curioși și plini de bucurie.
Însă, trebuie să recunosc, exista și o mică pasiune secretă: pantofii cu toc ai mamei, cremele și machiajele ei. Atunci, când credeam că nimeni nu mă vede, făceam experimente „științifice” cu cremele și machiajele
ei, așa că nu e o surpriză că mai târziu am ajuns să explorez și să împărtășesc secretele frumuseții în beauty sau fashion. A fost ca un fel de antrenament în spatele ușilor închise pentru ceea ce urma să devin.
Cristina Ich, relația specială cu mama ei: „E minunat să împart cu ea diverse dileme”
Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?
Ah, întrebarea asta aduce amintiri bune! Când aveam nevoie de sfaturi, mama era cu siguranță prima persoană căreia îi ceream părerea. Încă din copilărie, am avut încredere deplină în ea și știam că sfaturile ei sunt neprețuite. E minunat să împart cu ea diverse dileme și să știu că pot conta pe înțelepciunea ei sinceră și directă. Când vine vorba de decizii practice sau chiar de alegeri mai profunde, mama a fost ghidul meu. Avea un mod unic de a mă îndruma și de a-mi oferi sfaturi clare și ponderate. Aș putea spune că datorită ei am învățat să privesc situațiile din mai multe unghiuri și să iau decizii mai informate.
Chiar și acum, deși sunt independentă și matură, încă o mai sun mama pentru a-i cere sfatul. E o legătură specială pe care o avem și sunt recunoscătoare că pot conta pe înțelepciunea și sprijinul ei în fiecare etapă a vieții mele.
Cristina Ich, despre prima iubire: „Eram fascinată de Alin, fiul primarului din sat”
Îți mai amintești când te-ai îndrăgostit prima dată?
La vârsta de 15 ani m-am îndrăgostit pentru prima dată. Eram fascinată de Alin, fiul primarului din sat. Părea să aibă un aer misterios, ca și cum ar fi ieșit dintr-o carte. Fiecare întâlnire cu el îmi accelera
bătăile inimii. Îmi petreceam mult timp visând la scenarii romantice în care noi eram personajele principale. Așa că da, a fost o îndrăgosteală de adolescență, platonică și plină de idealuri.
Care crezi este cea mai importantă calitate a ta? Dar cel mai mare defect?
Cred că una dintre cele mai importante calități ale mele este autenticitatea. Îmi doresc să fiu întotdeauna eu însumi, fără artificii sau mască socială, ceea ce creează o bază sinceră pentru relațiile mele.
În ceea ce privește cel mai mare defect al meu, aș spune că impulsivitatea este atât o calitate, cât și un defect. Îmi permite să răspund rapid și cu pasiune la diferite situații, ceea ce poate fi un avantaj. Dar, în același timp, există momente în care această impulsivitate poate interfera cu raționamentul logic și poate duce la decizii nesăbuite. Așadar, e un fel de sabie cu două tăișuri pe care încerc mereu să o echilibrez.
„Tata a suferit o hemoragie internă gravă, iar mama și-a pierdut memoria”
Când ai trăit cel mai greu moment din viața ta?
Unul dintre cele mai dificile momente din viața mea a fost în 2009, când am fost aproape de a-mi pierde părinții într-un accident rutier. Tata a suferit o hemoragie internă gravă, iar mama și-a pierdut memoria în urma impactului. A fost copleșitor să trăiesc acele clipe în care mama nu își mai amintea de mine sau de tata. A fost cu siguranță unul dintre cele mai înfricoșătoare și tulburătoare momente pe care le-am trăit. În fața unei astfel de situații, a trebuit să găsesc puterea să merg mai departe.
Am căutat sprijin în familie și prieteni, am căutat îngrijire medicală pentru părinții mei și am învățat să trăiesc cu incertitudinea și provocările pe care le aducea fiecare zi. Cu timpul, și-au recăpătat sănătatea, dar impactul emoțional a rămas. În acel moment, am învățat cât de prețioasă este viața și cât de puternică poate fi determinarea noastră de a depăși obstacolele.
Ce nu știe lumea despre tine?
Ei bine, e destul de dificil să identific un detaliu exact pe care lumea încă nu îl cunoaște despre mine. De-a lungul anilor, am împărtășit multe povești și experiențe din viața mea în online. Dacă totuși există ceva pe care nu l-am povestit, probabil că înseamnă că momentan încă nu a găsit acel „moment perfect” să fie împărtășit. Cred că fiecare poveste și fiecare amănunt pe care le împărtășesc au un scop și un moment
potrivit.
Ce nu ar face niciodată Cristina Ich: „Eu și principiile mele suntem ca niște prietene vechi”
Ce nu ai face niciodată în viața ta?
Să-ți spun sincer, eu și principiile mele suntem ca niște prietene vechi care nu ne abatem niciodată de la drumul nostru. Sunt câteva lucruri pe care nu le-aș face niciodată în viața mea, indiferent cât de tentante ar părea. De exemplu, nu mi-aș lua niciodată un câine la plimbare cu mașina, să mă opresc într-un loc unde știu că îi este interzis accesul, să uit de el în mașina închisă până îmi termin eu treburile sau i se termină lui aerul. Și da, e o chestiune serioasă. Pentru mine e esențial să nu fac niciodată rău cu intenție cuiva. Încerc mereu să fiu un om bun și să aduc zâmbete, nu frustrări.
Pe lângă asta, n-aș profita niciodată de situații pentru a juca la ruletă cu destinul cuiva sau pentru a-i face viața mai dificilă. Prefer să ies eu în minus decât să pun bețe-n roate. Fiecare dintre noi avem acele lucruri pe care le-am face și cele pe care nu le-am face niciodată. E ca o listă personalizată de reguli care ne ghidează și ne ajută să fim noi înșine. Sunt multe lucruri pe care nu le-aș face niciodată în viața mea.
Când ai dezamăgit cel mai tare și de ce?
Păi, hai să fim sinceri, nimeni nu-i perfect. Există momente în viață când poate am dezamăgit pe cineva fără să îmi dau seama sau poate nici nu mi s-a spus direct. Și da, există posibilitatea să mai existe momente de genul în viitor. Vreau să fie clar faptul că dezamăgirea nu a fost și nu va fi niciodată cu intenție.
Cu toții avem zile când putem să nu fim în cea mai bună formă, să facem greșeli sau să nu îndeplinim așteptările pe care ceilalți le au de la noi. Important este să învățăm din astfel de experiențe și să căutăm
mereu să ne îmbunătățim.
Citește și: Ilinca Vandici, despre câștigurile din TV și online. „Știu ce merit” / Interviu exclusiv
Cristina Ich: „În adolescență parcă simțeam că trebuie să fiu pe placul tuturor”
Ai făcut compromisuri în viață?
Desigur, nu sunt străină de ideea de a face compromisuri, dar nu sunt nici adepta acestora. Am încercat să evit să fac compromisuri atunci când vine vorba de ceea ce cred și ce sunt. Dar, să fim realiști, am trecut și prin etape în care am simtit ca este nevoie sa fac câteva concesii. În adolescență și în prima tinerețe, parcă simțeam că trebuie să fiu pe placul tuturor. Am făcut compromisuri mici și mari, pentru că aveam această falsă impresie că așa voi fi mai bine primită în rândul celor din jur. Dar, odată cu trecerea timpului, am înțeles că a fi autentică și a-ți urma propriile valori este mult mai important decât să încerci să-i mulțumești pe toți.
În retrospectivă, cel mai dificil compromis pentru mine a fost să renunț la unele dintre preferințele sau nevoile mele pentru a evita conflicte. Sau pentru a păstra aparențele armonioase. M-am trezit în situații în
care am simțit că trebuie să mă schimb pentru a mă potrivi într-un anumit cadru. Aceasta a fost o lecție importantă de învățat că, în final, cei care te vor aprecia cu adevărat sunt cei care te acceptă așa cum ești.
Foto: Instagram
Ultima modificare septembrie 14, 2023 9:30 am