Clasă, eleganță, privire pătrunzătoare, Cristina Deleanu are același farmec ca atunci când juca în filmul Liceenii. Blondă, cu un glas duios și privirea blândă, „doamna directoare” era un sprijin pentru Socrate (Ion Caramitru) și avea întotdeauna o replică pentru Isoscel ( Tamara Buciuceanu), temuta profesoară de matematică.
Anul viitor, Liceenii, mai exact prima producție despre adolescenți, va împlini 40 de ani. Prilej de a descoperi chiar alături de Cristina Deleanu o frântură din magia acelor vremuri, anii de liceu, în care visurile și ambițiile erau mari.
Cristina Deleanu, directoarea iubită din Liceenii: „Noi am evoluat într-o societate cu foarte mari restricții”
Deși actorii care au dat viață personajelor iubite din film nu fac o avere din drepturile de autor, producțiile sunt în continuare difuzate și au mare succes la public. Cristina Deleanu trăiește și astăzi sub impactul acelor vremuri, pe care, uneori le regretă, pentru că în tot și toate exista o anumită disciplină.
Am întâlnit-o pe cunoscuta actrița la UNICA Urban Party, la fel de jovială, cu aceeași dragoste de oameni și ne-am lăsat purtate de amintirea anilor de liceu.
„Nu am putut să aleg ceva specific întâlnirii noastre, pentru că nu mai sunt în anii de liceu și mi se părea mai puțin potrivit, dar am crezut că e bine să fiu, așa cât de cât, doamna directoare, în amintirea acelei directoare care înțeleg că e iubită și acum”, mărturisește Cristina Deleanu, în exclusivitate, pentru UNICA.ro.
„Anul viitor se fac 40 de ani de la apariția acestui film”
S-au scurs aproape 40 de ani de când prima producție din seria Liceenii ajungea în cinematografie, apoi pe ecranele TV și extazia o lume. Cristina Deleanu are convingerea că producțiile trezesc la fel de mult interes pentru că lumea are în continuare la fel de multă nevoie de romantism.
„Anul viitor se fac 40 de ani de la apariția acestui film, al primului. Și văd că lumea se bucură, mai exact aflu că se uită în continuare pe posturile unde se dau filmele. Au același farmec, sau poate mai mult, uitându-ne astăzi la alte lucruri mai puțin romantice, mai puțin poetice, cu mai multă duritate, cu ai multă violență,
Erau ani dominați de restricții, uniforma era obligatorie, dar exista un respect pentru instituție și nimeni nu visa că poate fi altfel”, spune actrița pentru UNICA.RO.
Cristina Deleanu: „Bentița albă era obligatorie pe cap, nu breton, nu bucle, nimic”
„Din nefericire, trebuie să spun, pentru că lucrurile s-au schimbat foarte tare, și față de mulții mei ani din urmă, când eram în liceu. Totuși, în filmele astea s-a păstrat uniforma, e o notă bună. Această uniformă nu însemnă uniformizare, însemnă respect față de o instituție. Chiar e o laudă, dacă se poate spune așa, că porți o uniformă a acelei școli. Mi se pare cât se poate de normal. Pe vremea noastră, lucrurile erau și mai severe într-un fel.
Bentița albă era obligatorie pe cap, nu breton, nu bucle, nimic, foaia matricoră pe braț, uniforma bleumarin, guleraș alb, ciorapi albi, pantofi sport. Nici măcar nu ne închipuiam că poate fi altfel, de fapt”, adaugă Cristina Deleanu.
Plimbările prin Cișmigiu, discuțiile cu prietenele completau acel tablou, unul dominat de inocență, nu de episoade de bullying.
„Noi am evoluat într-o societate cu foarte mari restricții. Nici măcar nu ne trecea prin cap să ne opunem. La sfârșitul orelor, eu am făcut Liceul la Lazăr, ieșeam de acolo cu prietenele, era liceu de fete la vremea respectivă, ne scoteam bentița în Cișmigiu, ca să nu fim văzute. Asta e tot ce se întâmpla grav”, mai spune Cristina Deleanu pentru UNICA.RO.