Castigatorul Palme dOr, Cristi Mungiu a renuntat la onorariul de regizor sa poata termina filmul premiat la Cannes!
Un film cu buget modest, facut in aproximativ sase luni, un regizor si un producator care si-au donat onorariile pentru ca pelicula sa fie dusa la bun sfarsit. Un maraton pentru ca sa ajunga in festival. Si filmul „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, a luat premiul cel mare al celui mai vestit festival de film din lume. Vuiet in presa, topaieli de bucurie pe canapelele din fata televizoarelor din Romania.
Normal ca ne-am inscris si noi la „coada” pentru interviu. L-am prins pe regizor intre megavizionarea de la Cannes si cea de la Sibiu. A venit la timp la studio, a stat cuminte la poze. Cum e sa-i dea altcineva indicatii scenice? „Comod” – zambeste printre blituri. A raspuns la toate intrebarile si ne-a invitat sa vedem filmul si sa-i risipim indoielile: oare, daca n-ar fi luat premiul, tot la fel de entuziasti am fi fost?
Cand te-ai dus la Cannes, te gandeai ce te-asteapta?
Nu. Nu pot sa zic ca m-asteptam sa iau premiu. Speram sa le placa filmul, speram sa-i impresioneze, pentru ca stiam ca povestesc ceva despre care ei au aflat destul de putin. Si din cand in cand ma gandeam ca poate n-ar fi imposibil sa intram in palmares si sa luam un premiu – asa cum cred ca e posibil pentru oricare film ajuns in competitie. Dar nu pot sa zic ca speram din cale-afara sa luam Palme DOr. Desi ni se spusese… Erau multi oameni care vazusera filmul dinainte si care ne asigurau ca sunt sanse cu juriul asta si cu filmul asta. Si s-a vazut apoi ca, daca esti in competitie, se poate intampla orice.
Cat au durat filmarile?
N-au durat mai mult decat la un film obisnuit. Au durat o luna si ceva, treizeci si ceva de zile, vreo doua. Am avut un buget modest…
Ce-nseamna „buget modest”?
Sub un milion de euro. Si de undeva a trebuit sa taiem, pentru ca aveam necesitati mereu tot mai mari in toate domeniile, si atunci am taiat din zilele de filmare.
In Romania, filmele nu au acelasi succes la public ca la festival. Cum iti explici?
De exemplu, eu, cu primul meu film, am avut mai multi spectatori decat 90% din filmele americane care au mers in acelasi timp cu mine. Iar in momentul de fata nu poti sa zici ca nu e un apetit al publicului pentru filme romanesti. Nu e un apetit in Romania pentru a vedea filme la cinematograf. Pentru ca toata lumea s-a obisnuit, la modul cel mai degajat si mai natural, sa le pirateze. Mai sunt 38 de sali de cinema in tara asta. Reactia publicului e complet irelevanta.
Cum i s-a schimbat viata dupa castigarea premiului?
Cum a reusit sa iasa in paguba si ce reprezinta pentru el Palme dOr-ul, gasesti in Unica de iulie!
Foto: Agerpres