Home > Vedete > Crina Mardare: „Am făcut întotdeauna ce mi-a dictat inima”. Dezvăluiri despre Sfinx Experience, relația cu Mișu Cernea și fiul lor, Bubu / Exclusiv
Crina Mardare: „Am făcut întotdeauna ce mi-a dictat inima”. Dezvăluiri despre Sfinx Experience, relația cu Mișu Cernea și fiul lor, Bubu / Exclusiv
Crina Mardare, profesoara de canto de la Te Cunosc de Undeva, ne-a făcut dezvăluiri din cariera și viața de familie. În exclusivitate pentru UNICA.ro, solista care în anii comunismului făcea furori cu trupa „Sfinx Experience” își amintește cum a reușit să reziste cenzurii, să rămână cu picioarele pe pământ după succesul cunoscut pe plan artistic și ne mărturisește că este pregătită să devină bunică.
Crina Mardare (66 de ani) formează un cuplu atipic cu artistul Mișu Cernea, împreună cu care are un băiat, pe Bubu Cernea, cântăreț, compozitor și actor, în vârstă de 29 de ani. Discreția a fost cuvântul care a caracterizat relația lor personală, nu locuiesc împreună, însă întotdeauna au fost amândoi angrenați în creșterea și educația fiului. Crina Mardare a trecut prin două divorțuri până și-a întâlnit adevărata dragoste, iar cum a cucerit-o celebrul artist vrea să rămână un secret.
Crina Mardare, pregătită să devină bunică
În exclusivitate pentru UNICA.ro, Crina Mardare ne dezvăluie cea mai mare dorința a ei și ne vorbește despre relația cu nora, actrița Elena Mogîldea, cu care unicul ei fiu, Bubu, s-a căsătorit în vara lui 2022.
De asemenea, ne povestește despre copilăria petrecută cu familia de diplomați, în Turcia, despre proiectul Sfinx Experience și despre rolul de profesoară de canto. Aflăm și că cel mai greu impas din viață s-a întâmplat când era însărcinată în 8 luni cu fiul ei, Bubu, moment în care mărturisește că s-a apropiat de Dumnezeu și a conștientizat cât este de iubită.
Crăciunul îl fac mereu acasă, cu familia. În primul rând cu mama mea, care, în anul ce va veni, va împlini 89 de ani. Apoi cu Bubu și Lena, soția lui, Mihaela și Vlăduț de la Class, împreună cu copiii lor și, bineînțeles cu Mișu Cernea. Și întotdeauna ni se alătură prietenii noștri foarte buni.
Da. Aș vrea să fiu bunică. E un curs firesc al vieții, nu?
Crina Mardare, în rol de profesoară: „Uit că nu am voie să tai aripile nimănui”
Cum este doamna profesoară Crina Mardare? Relaxată, tipicară, se mai enervează?
Câte puțin din fiecare. Am foarte multă răbdare și înțelegere, de obicei. Câteodată, și destul de des în ultima vreme, probabil din cauza vârstei, îmi pierd puțin din ele. Uit că nu am voie să tai aripile nimănui ci, din contră, să-i încurajez pe cei care-mi sunt elevi și care au reale aptitudini. Probabil de aceea devin câteodată mai puțin relaxată, pentru că sintagma „studiază, studiază, studiază” este tot mai puțin înțeleasă. Înțelegerea acestui lucru este esențială atunci când mă adresez unui copil înzestrat de la Dumnezeu, respectiv foarte talentat.
„Nicolai Tand mi-a plăcut pentru dorința lui extraordinară de a cânta”
După atâta timp petrecut acolo, cine v-a impresionat cel mai tare la Te Cunosc de Undeva?
Nicolai Tand și Zarug. Pe restul concurenților îi cunoșteam, pe cei doi nu. Am descoperit în Zarug un tip foarte sensibil, extrem de muzical, cu o voce foarte bună și cu o educație muzicală aleasă. Iar Nicolai Tand mi-a plăcut pentru dorința lui extraordinară de a cânta, atât cât a putut el de bine, pentru tot efortul pe care l-a făcut. Și pentru că este un maramureșean adevărat, cu suflet mare.
Cum a ajuns Crina Mardare în Sfinx Experience: „Acesta a fost motivul pentru care am fost mereu cu picioarele pe pământ”
Cum a luat naștere proiectul Sfinx Experience? Cum ați reușit să faceți față succesului? Erați foarte tineri.
Proiectul Sfinx Experience a fost o idee de-a lui Mișu Cernea, de a forma un super grup din care să facă parte muzicieni cu experiență. Am fost cooptată în acest grup alături de Zoia Alecu, care venea din lumea folk-ului. Am cântat alături de Paul Ciuci, Alin Oprea, Florin Ochescu, Doru Cîplescu, Laurențiu Cazan, Mihai Coman, Adi Manolovici, Marcel Avădanei, Deni Leompescu și Silviu Sanda. Cu ultimii 3 chiar am scos ultimul album Sfinx Experience, Sfinxtanbul.
Nu ne-am considerat niciodată faimoși, nu am tins spre faimă. Cred că acesta a fost și motivul pentru care am fost mereu cu picioarele pe pământ. Pentru că tot ce ne interesa pe noi era muzică. Să cântăm și să oferim oamenilor concerte de calitate.
Crina Mardare, despre dificultățile pe care le aveau artiștii în comunism
Ați avut parte și de multe lipsuri în timpul concertelor, cădea curentul. Cum reușeați să va susțineți concertele?
A fost o perioada înainte de ’89, făceam parte din trupa Stereo, și alături de trupele Roșu și Negru, Semnal M, făceam turnee prin țară. Îmi amintesc că o data, la Petroșani, am rămas fără curent. Am continuat concertul pentru că minerii și-au scos lămpile, chitaristii au trecut la chitările acustice iar noi am cântat fără microfoane. Și în acest fel am reușit să susținem tot concertul. Amintindu-mi acum, a fost un concert chiar foarte tare. Am cântat așa chiar și atunci când s-a aprins lumina.
„Trebuia să cântăm fără să avem cercei în urechi și nu aveam voie să dansăm”
V-ați lovit vreodată de cenzura comunistă?
Da. De multe ori. Mai ales la Televiziuna Română. Acolo trebuia să cântăm fără să avem cercei în urechi, să avem doar rochii care să ne acopere genunchii și nu aveam voie să dansăm. Țin minte că în ‘84 am fost scoase de la un concert de la Sala Palatului, unde trebuia să cântăm piesele lui Adrian Enescu. Asta pentru că muzica noastră avea o cu totul altă sonoritate, erau începuturile muzicii electronice, iar Adrian folosise synthesizere și tobe electronice.
Bubu, un copil extrem de iubit: „Avea doar 6 luni am plecat cu el în turneu în Olanda”
Cum este mama Crina? Când era Bubu mic erați relaxată sau mai panicată?
Eram foarte relaxată. În sensul că îl luam cu mine peste tot. Neținând cont de vârsta lui. De exemplu, când avea doar 6 luni am plecat cu el în turneu în Olanda, țara unde el s-a născut. Îl luam cu mine peste tot, la toate cântările, chiar dacă eu începeam concertul la ora 23:00. Îl hrăneam, îl puneam în căruț și îl lăsam în cabina artiștilor. Îl luăm și la toate repetițiile cu mine, pentru că nu aveam cu cine să-l las, și nici nu voiam să-l las.
Până la vârstă de 3 ani l-am luat în toate turneele. Atunci când a împlinit 3 ani am decis să mă dau jos de pe scenă ca să mă ocup de educația lui. Respectiv am decis să renunțăm la concertele în străinătate și să cântăm doar în România, ca să intre și el în rândul copiilor, grădiniță, activități.
Crina Mardare, dezvăluiri despre relația cu nora: „Cred că am pierdut un băiat, dar am câștigat o fată”
Dar mama soacră Crina Mardare? Cum vă înțelegeți cu nora? Ce vă place să faceți atunci când vă vedeți?
Mă văd foarte des cu nora mea, mai des decât mă văd cu Bubu. Locuim foarte aproape și ne petrecem foarte mult timp împreună. Cred că am pierdut un băiat, dar am câștigat o fată. Când ne vedem mergem la cumpărături, bârfim, punem țara la cale, ne uităm la seriale, ca fetele.
Crina Mardare și Mișu Cernea, o iubire atipică: „A fost un moment special pe care nu-l pot povesti”
Vă mai aduceți aminte cum v-a cucerit domul Mișu Cernea?
Da. Îmi amintesc. A fost un moment special pe care nu-l pot povesti. Cuvintele ar fi de prisos și nici nu vreau să-l împart cu nimeni. Iertați-mă!
„Am făcut întotdeauna ce mi-a dictat inima”
După două divorțuri, ați știut exact ce calități trebuie să aibă viitorul soț? Ce greșeli ați încercat să nu mai repetați?
Îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar nu am știut exact ce greșeli să nu mai repet. Și nici nu am fost vreodată o ființă atât de calculată încât să urmez cu strictețe ceva ce mi-am propus. Pur și simplu în această relație m-am lăsat purtată de val. Oricum, am făcut întotdeauna ce mi-a dictat inima.
Cine v-a îndemnat să urmați o carieră muzicală?
Bunicul meu. El a fost cel care s-a ocupat de educația mea muzicală, părinții mei în acea perioada fiind plecați din țară. Bunicul a fost cel care m-a îndrumat și m-a susținut.
Crina Mardare a fost copil de diplomați
Tatăl dvs a fost diplomat și a lucrat la Ambasada României din Ankara aproape 17 ani, ați călătorit mult. Cum ați reușit să vă adaptați, de fiecare dată?
M-am adaptat cu mare ușurință și plăcere, pentru că n-am fost niciodată o ființă care să se lege foarte mult de un loc. M-am legat și înconjurat de oameni fără de care nu aș putea să supraviețuiesc. Sunt un om de echipă. Am avut, de mică, mulți prieteni și chiar acum pot să mă mândresc cu acest lucru. Am legat prietenii de lungă durată și de calitate. Turcia e o țară pe care, la un moment dat, o știam mai bine decât pe România. Îmi amintesc cu drag de multe locuri, unde am fost împreună cu tata și cu mama. Multe locuri speciale pentru mine, pe lângă cele comerciale, cunoscute de toată lumea. De Turcia mă leagă niște amintiri foarte frumoase.
Cum a fost perioada liceului? Premiantă sau rebelă?
Rebelă. Am absolvit Liceul George Enescu și tot ce îmi amintesc este că am avut niște dascăli extraordinar de buni, de la care am învățat lucruri esențiale. Ce muzică să ascult și cum să o ascult.
„Am aflat că am placentă praevia. Acela a fost momentul când m-am apropiat mai mult de Dumnezeu”
Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră? Cum ați reușit să mergeți mai departe?
Cel mai greu moment a fost atunci când, aflată în turneu în Olanda și fiind gravidă în 8 luni, am aflat că am placentă praevia. Mi-au spus că va trebui să rămân în Olanda până când puteam să nasc. Atunci a fost un moment de mare cumpănă. Mi-a fost foarte greu să înțeleg de ce mi se întâmplă mie lucrul asta, lucru care punea în pericol atât viața mea cât și viața copilului.
Am reușit să trec peste cu ajutorul prietenilor care mi-au fost alături și cu ajutorul rugăciunilor. Acela a fost momentul când m-am apropiat mai mult de Dumnezeu. Și atunci când l-am născut pe Bubu, dar și acum când văd cât de special e, îmi dau seama cât de mult m-a iubit Dumnezeu.
Ați fost și sunteți o optimistă. Viața nu a fost ușoară așa că va întreb: cum ați reușit să rămâneți așa?
Datorită familiei, prietenilor și credinței.
Ați fi putut să rămâneți în orice altă țară, să va stabiliți defintiv, dar ați ales România. De ce?
Cum am zis și mai devreme, am ales să mă întorc în România pentru Bubu. Dar și pentru părinții mei. Nu am vrut să fiu departe de ei.