„Grele, foarte grele (începuturile în bucătărie – n.r.), pentru că a trebuit să mă tăi, să mă ard, să mă frig, a trebuit să muncesc mult. Prima mea întâlnire cu restaurantaul a fost undeva prin anul 1987, nu lucram chiar ca ospătar".

„Căram bagaje la Flamingo, în Eforie Sud, şi mi se spunea „Da“. Eram poreclit aşa pentru că de fiecare dată când venea cineva să-mi spună să fac ceva, eu nu refuzam. Îmi amintesc că o dată au făcut o glumă şi m-au pus să car un televizor color, extrem de mare, dintr-o cameră în altă. Nu a venit nimeni să mă ajute, aşa că ingeniosul de Scărlătescu a făcut un cărucior din ăla cu rulmenţi, am pus televizorul pe el şi l-am cărat de colo-colo”, a povestit Scărlătescu.

Momentul în care Cătălin Scărlătescu a decis că viața lui trebuie să se schimbe a fost când a întâlnit un chef bucătar care l-a impresionat. „Am cunoscut un chef bucătar care avea o soţie foarte frumoasă şi doi copii frumoşi, care erau foarte bine îmbrăcaţi pe vremea aia a lui Ceauşescu. Aveau tricouri străine, aveau de toate. Ei mâncau numai carne, în timp ce toată lumea mânca numai mâncare de cartofi. Şi am zis că vreau şi eu asta, să fiu bucătar şi să am o soţie şi copii frumoşi. Cred că acela a fost momentul în care mi-am dorit să fiu bucătar”, a povestit Chef Scărlătescu.