Dorina Florea, prezentatoarea principalului jurnal din weekend de la TVR 1, trăiește din vara trecută cea mai frumoasă, dar și cea mai solicitată perioadă din viața ei. A devenit, pentru prima oară, mamă în iulie, marea întâlnire cu fetița ei având loc un pic mai devreme decât termenul estimat de ecograf. În exclusivitate pentru UNICA.ro, Dorina Florea ne-a povestit despre maternitate, temerile pe care le-a experimentat, dar și vacanța în care a trimis-o soțul pentru a-și încărca bateriile, ceea ce a fost o adevărată terapie pentru ea. Știrista ne-a mărturisit că va reveni la job în momentul în care va găsi o bonă de încredere sau când o va da pe micuță la creșă.
Dorina Florea (39 ani) experimentează cu drag rolul de mamă, ea și soțul ei ocupându-se exclusiv de creșterea fetiței. Vedeta TVR 1 își dorește să își recapete silueta de odinioară și speră să reușească să mănânce sănătos și cam la aceleași ore, mai ales că fiica ei a crescut și în curând va merge, iar ea va fi nevoită să țină pasul cu ea, deci, implicit va face multă mișcare.
Vara trecută, pentru tine a început un nou capitol. Practic, fetita ta s-a grăbit să te cunoască. Cum a fost întâlnirea cu Corina Maria?
VEZI Plină de emoții! Am așteptat cu așa nerăbdare ziua în care urma să vină pe lume, însă abia când am ajuns la spital a început să îmi bată inima cu putere și să mă simt de parcă eram în fața celui mai important examen din viața mea. Îmi doream să o cunosc, dar eram pur și simplu îngrozită. În mod surprinzător, abia când am ajuns în sala de operații, am reușit să mă liniștesc. A fost doar meritul doamnei doctor Diana Comandașu și al echipei sale medicale care mi-au dat încredere că va fi bine. Și chiar așa a fost! Ba mai mult, fetița noastră a pășit în această lume în râsetele și aplauzele noastre. Am pupat-o, am mângâiat-o și i-am promis atunci că îi voi fi mereu alături, necondiționat.
Dorina Florea: ”Am înțeles că fetița noastră nu are nevoie de părinți perfecți, ci doar de multă iubire”
Sarcina ta era monitorizata de doi medici. De ce ai ales totuși să naști la un spital de stat?
Ca să fiu foarte onestă, pentru că am avut încredere deplină în doamna Comandașu. Un medic extraordinar și un om cum rar mai întâlnești în zilele noastre. Nu știam atunci, dar am descoperit după ce am născut, în cele 4 zile cât am stat internată, că nu există nicio diferență între sistemul privat și cel de stat. Cel puțin la Maternitatea Giulești, nu știu să spun cum e în alte spitale. Dar eu nu am simțit că sunt într-un spital de stat: de la condițiile de acolo și până la felul în care asistentele și infirmierele se purtau cu mămicile. Cu toate pacientele, nu doar cu unele! Cât am stat acolo nu am auzit nicio mămică să aibă nemulțumiri la adresa cuiva. Mai toate erau impresionate de condițiile de acolo.
Eu am optat pentru varianta „rooming – in”, cea în care bebelușul să poată fi adus în salon. Mi-a lipsit curajul de a o ține pe Cori în permanență cu mine în salon, dar m-am bucurat că am putut să o am alături de mine ori de câte ori simțeam nevoia… Iar când nu eram împreună în cameră, mă duceam eu la fiecare 3 ore în secția de neonatologie, acolo unde mămicile își puteau vedea bebelușii. Poate treaba asta am digerat-o ceva mai greu: vizitele, alături de alte câteva mămici, într-un spațiu destul de mic, acolo unde asistentele ne învățau cam tot: de la cum să îi ținem în brațe, cum să îi alăptăm și orice altceva eram curioase să aflăm.
Când nu era cu mine în cameră, ardeam de nerăbdare să mă duc să o văd, să stau de vorbă cu ea și să o mângâi! Iar Cori m-a răsplătit, de fiecare dată, cu o față senină și cu multe zâmbete!
„Fricile mele m-au transformat, poate de prea multe ori, într-o mămică stresată și hiperprotectoare”
Ca orice părinte la început de drum, mărturiseai că aveai anumite temeri legate de nevoile bebelușului și te întrebai dacă tu și soțul veți ști să fiți buni părinți. Cum a fost călătoria în 3 până în prezent și ce dificultăți ați întâmpinat?
După zilele petrecute în spital, când știam că este în siguranță și îngrijită de asistente, iar eu mă preocupam parcă mai mult cu recuperarea formei fizice, am ajuns cu fetița noastră acasă. E drept că la început am avut ajutoare de nădejde, însă după vreo câteva zile, am rămas doar noi 3. Acela a fost momentul în care ne-am dat seama că trebuie să lăsăm toate temerile deoparte și doar să ne ascultăm bebelușa și să îi înțelegem nevoile.
La acest capitol soțul meu a stat mult mai bine. Pe mine fricile mele m-au transformat, poate de prea multe ori, într-o mămică stresată și hiperprotectoare, așa cum nu îmi doream vreodată să fiu! Din fericire, nu am stat prea mult în zona asta gri și am înțeles că iubirea pentru ea trebuie să fie mai presus de orice, de oboseală, de stres, de frustrări și neputințe. Iubirea aceea necondiționată cu care poți muta munții din loc! Am înțeles că fetița noastră nu are nevoie de părinți perfecți, ci doar de multă iubire, liniște și bucurie. Iar toate astea mi-au schimbat complet optica. Am pășit în ceea ce ar trebui să fie normalitatea unui cămin în care apare un bebeluș.
Citește și: Ce este cowboy core-ul? Trendul inspirat de Beyonce face senzație pe TikTok
Sunteți părinți curajoși și o obișnuiți pe fetiță cu vacanțele în țară. Cum vă organizați pentru astfel de deplasări? V-ați încumetat și la o plecare în străinătate cu ea?
Noi înainte de Cori călătoream destul de mult. Chiar și în perioada în care am fost însărcinată, am fost prin țară, dar și în străinătate. Abia în ultimele două luni de sarcină, din motive medicale, am preferat să fim ceva mai temperați cu plecările. Cum ar fi fost ca acum, după venirea ei pe lume, să punem punct acestor plăceri nevinovate doar pentru că cei din jur ne spuneau că este aproape imposibil să călătorești cu un bebeluș atât de mic? Așa că am testat și experimentat: am plecat cu ea în Brașov la câteva săptămâni de la naștere. Când nu avea nici măcar o lună, am fost la nunta fratelui meu mai mic, în Galați, și la multe alte evenimente plăcute, departe de București.
Apoi, când avea doar câteva luni, am dat o fugă și în afara țării. I-a plăcut și ne-a plăcut, așa că ne-a dat curaj să mai experimentăm. De la o vacanță la alta, ne-am prins și noi cam ce să îi facem și cum să facem astfel încât micile noastre concedii să fie cât mai reușite. Sunt câteva reguli de aur pe care încercăm să le respectăm cu sfințenie, dar poate că avem și noroc cu ea, poate că are deja spiritul format pentru vacanțele departe de casă. Ea este fericită că explorează, noi că încă putem călători. De pe la 5 luni jumătate, când am început diversificarea, a fost puțin mai dificil, dar ne-am adaptat nevoilor ei de la o călătorie la alta. Până acum, toate deplasările noastre au fost cu mașina, așa că a fost destul de ușor. Mai avem așadar de trecut un test: cel al călătoriei cu avionul și al bagajelor cât mai puțin voluminoase. Am emoții mari, dar ceva mă face să cred că ne vom descurca onorabil.
Dorina Florea: ”Când eram undeva la limita de jos, soțul m-a ‘trimis într-o vacanță de 4 zile în Malta”
Multe mămici se confruntă cu depresia postnatală. Pe tine te-a afectat acest episod după nașterea micuței? Cum ai gestionat situația?
Aș minți dacă aș spune că nu a fost o perioadă intensă și plină de încărcătură. Nu știu dacă a fost vorba despre depresie, dar oboseala și temerile din primele luni și-au cam pus amprenta asupra mea. Și ține cont, te rog, de faptul că micuța noastră a fost cuminte, nu a avut probleme de sănătate, dormea binișor și atunci (acum doarme deja ca un adult). Însă chiar și așa, mă copleșeau uneori stări și emoții de care nu eram foarte conștientă și pe care nu reușeam să le temperez. Apoi am înțeles că fericirea se joacă între noi 3 și că puterea unui părinte vine din iubire, mulțumire și recunoștință. Așa că în acest moment nu îmi mai doresc decât multă sănătate! Pentru ea și pentru noi!
Și ca un fapt divers așa, când eram undeva la limita de jos, soțul m-a „trimis” într-o vacanță de 4 zile în Malta. O vacanță care a făcut minuni! Am plecat cu o prietenă foarte bună, iar bebelina a rămas acasă, cu tatăl ei. Le-am dus dorul amândurora, dar m-am întors din escapadă cu bacteriile încărcate și plină de energie bună. Un fel de terapie pe care o recomand tuturor mămicilor!
Vă bazați pe ajutorul bunicilor la creșterea fetiței sau luați în calcul să angajați o bonă?
Au mai venit părinții mei și ai soțului meu, însă doar ocazional. Suntem doar noi doi, iar asta pune destul de multă presiune pe noi, pe fiecare în parte, dar și pe viața noastră de cuplu. Încercăm să reprioritizăm, să ne organizăm mai bine, să facem față provocărilor. Uneori este înfiorător de greu, alteori ceva mai plăcut și parcă foarte ușor. Dincolo de toate, viața de acum, alături de Cori, este minunată! Dacă vom găsi însă și o persoană de încredere, alături de care să mergem mai departe în această frumoasă călătorie, vom fi și mai fericiți.
Ce spune Dorina Florea despre întoarcerea pe micul
Ce tabieturi ați adoptat de când ați devenit părinți?
Chiar nu știu să îți răspund la această întrebare! Poate să ne bucurăm mai mult de timpul petrecut în 3, în doi, dar și să acordăm timp, pe cât posibil, unor activități individuale. Să respectăm puținul timp al fiecăruia, să nu uităm ce eram fiecare dintre noi, dar și amândoi înainte de Cori, ce ne plăcea atunci și să facem câte puțin din toate astea și acum.
Ați ales să faceți cununia religioasă, în urmă cu 13 ani la Biserica Greacă din Brăila și tot acolo ați botezat-o și pe fetiță. Ce semnificație specială are locul pentru relația voastră?
Era deja un loc special pentru că acolo ne-am unit destinele. Acum, că am reușit să botezăm și fetița tot acolo, Biserica Greacă a devenit un loc și mai drag sufletului nostru. De fiecare dată când ajungem în Brăila, ne oprim puțin din ce avem de făcut și mergem să o vizităm! Ne dă o stare de bine și retrăim momentele frumoase din viețile noastre.
În urmă cu 14 ani, am aflat de la preoții care au oficiat slujba cununiei noastre și de legenda izvorului făcător de minuni, aflată sub Sfântul Altar și care izvorăște o dată pe an, de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. Dar și că este singurul lăcaș din România cu 3 hramuri și 3 altare. Ca să nu mai spun că este un monument istoric de o frumusețe rară. A fost ridicat în 1863 și este o bijuterie arhitecturală care îmbină mai multe stiluri: bizantin, gotic, renascentist, la care se adaugă și câteva elemente antice grecești.
Înainte să intri în concediu, ai anunțat publicul că iei o pauză după 19 ani de televiziune. Poate e un pic prea devreme, dar te întreb când ți-ai propus să revii la pupitrul știrilor TVR 1?
Încă sunt împărțită între dorința de a petrece cât mai mult timp cu Cori și cea de a mă întoarce la pupitrul știrilor. Aș minți dacă aș spune că nu mi-a lipsit munca în TV încă din prima lună în care am intrat în concediu. Ca să încerc, totuși, un răspuns întrebării de mai sus, ținând cont că suntem doar noi doi, eu și soțul meu, îți spun când mă pot întoarce: doar atunci când vom găsi o bonă sau când o vom putea duce pe micuța noastră la creșă…
Dorina Florea: ”Rămâne să mă mobilizez doar în ceea ce privește hrana sănătoasă și mesele cât mai regulate!”
Cum ți-ai recăpătat formele după naștere?
Este un aspect de care abia acum am început să mă preocup. Am spus că timp de 9 luni îi voi da răgaz corpului meu să își revină. În primele luni, după ce am născut-o pe Cori, am fost tare fericită din punctul ăsta de vedere. Am crezut că fac parte din categoria mămicilor norocoase. Am dat aproape 10 kg fără să fac nici cel mai mic efort, apoi s-a întâmplat că am început să pun la loc, ici-colo. Probabil din cauza stresului, a programului haotic, a lipsei de mișcare și a faptului că mâncam când îmi aduceam aminte, uneori chiar și la ore mult prea târzii.
Acum, cu organizare și mobilizare pe partea de nutriție, dar și cu ceva sport sunt convinsă că voi reuși să scap de kilogramele adunate în aceste luni. Peste puțină vreme Cori va începe să meargă, așa că am rezolvat partea cu mișcarea, rămâne să mă mobilizez doar în ceea ce privește hrana sănătoasă și mesele cât mai regulate!
Sursa foto: PR TVR 1
Ultima modificare aprilie 9, 2024 11:20 am