Nici n-am inchis bine geamantanul plin ochi cu tinute pentru shooting, ca masina de teren a lui Catrinel, gri metalizat, a oprit cuminte in fata hotelului la care eram cazati. „In sfarsit, ne vedem” …
… imi sare in brate, ca si cum ne-am fi stiut de-o viata. Ce frumoasa e! Mai frumoasa de-o mie de ori decat in poze sau spoturi tv. Prietenul ei de drum, GPS-ul, ne duce in San Siro, un cartier rezidential linistit, cu multa verdeata, blocuri prietenoase si stradute inguste. In garajul subteran stau aliniate, gata pentru a fi admirate, tricourile sotului ei, impresarul Massimo Brambati, de pe vremea cand era fotbalist. Sa fie vreo 20, primite de la echipele la care a jucat si de la colegi.
Copilul sau jobul?
Intram in casa si facem cunostinta cu tatal lui Cati, care e venit pentru cateva zile in Italia „cu afaceri”. „Simtiti-va ca la voi acasa”, ne invita Catrinel. Livingul mare are doua balcoane, unul pe stanga, de unde se poate vedea stadionul San Siro, unul dintre cele mai renumite stadioane din lume si locul unde isi disputa meciurile de acasa cluburile italiene A. C. Milan si Inter¬nazionale Milano si celalalt, pe partea dreapta, cu vedere spre hipodrom, unde se pot viziona live cursele de cai sau plimbatul patrupedelor dis-de-dimineata.
Din hol se ajunge in dormitor, baia cu jacuzzi si biroul lui Massimo, unde n-ai cum sa ratezi posterul cat peretele cu fostul fotbalist „facand o faza de exceptie”, cum ar zice comentatorii sportivi, umar la umar cu Maradona. E aproape de nerecunoscut. Massimo, nu Maradona. „Casa era noua cand ne-am mutat, spune Catrinel. Am facut noi livingul mai mare si am renuntat la o baie. Am ramas numai cu doua camere de dormit, daca o sa am un copil si o bona nici nu am unde sa-i culc”, zice ea razand. Dar intre timp au aflat ca vecinii lor de palier vor sa-si vanda apartamentul si se gandesc sa-l cumpere ei, asa ca in curand vor avea spatiu si pentru bebe. Sau, poate, o sa se mute intr-o casa noua, mai spatioasa, in Lugano. Bine, bine, poate veti rezolva problema spatiului, dar cand aveti timp sa „chemati barza”?
„Cand ne-am casatorit, i-am spus: Massimo, hai sa facem un copil, imi doresc foarte mult, iar el n-a vrut, a zis sa mai asteptam doi ani de zile, ca e mai important deocamdata sa calatorim si sa ne simtim bine. Cand a vazut ca usor, usor „prind aripi”, ca vreau sa fac o scoala de fotografie la New York si ca-mi doresc sa ma inscriu aici la Universitate s-a razgandit. Am incercat sa facem copilul, au trecut opt luni de zile deja, dar n-a venit. Si atunci am zis, ok, o fi destinul, poate trebuie sa mai asteptam. Pana la urma, daca il facem peste doua-trei luni sau peste un an nu se schimba nimic. Bine, asta zic eu acum, dar daca as ramane insarcinata, as fi cea mai fericita femeie din lume. Situatia materiala ne permite sa facem zece copii, nu unul. Cea mai mare greseala ar fi sa raman insarcinata si sa nu pastrez copilul.”
Diferenta de varsta dintre noi se simte in lucrurile simple
„Vreti sa va gatesc niste spaghete?” intreaba Catrinel entuziasta. Mmm… da. Dupa spaghetele pe care le-am mancat cu o zi inainte intr-un restaurant, altminteri cu pretentii, din apropierea Domului, n-am putut refuza ocazia de a incerca niste paste facute „veramente all italiano” in casa Brambati. Pasta all arrabiatta. Catrinel nu e machiata deloc si are parul usor neglijent prins intr-o coada, dar este frumoasa, naturala si gratioasa chiar si atunci cand amesteca sosul pentru spaghete.
Stie sa gateasca, iar tatal ei, care sta la masa cu noi, nu ezita sa ne spuna ca i-a placut de mica sa stea in bucatarie, pe langa mama ei, ca sa invete: „Facea chiar si mancaruri complicate, si sarmale” se mandreste el. Si are cu ce! Cati, cum o striga el, stie sa gateasca foarte bine. Rezultatul final este mai delicios decat la restaurantul cu specific italian. „Secretul este sa nu fierbi pastele foarte tare”, se rusineaza ea cand o intreb care e reteta. Hm, spune ca e timida. Catrinel timida? Dupa ce a facut atatea shootinguri in lenjerie? Cand face cunostinta cu oameni noi in fiecare zi si calatoreste singura in strainatate de la 15 ani? Imi vine greu sa cred, dar ma asigura ca are dreptate si ca a avut e¬mo¬tii si inainte sa ne intalnim. De obicei insa isi ascunde timiditatea in spatele unor vorbe rostite usor alintat „eu sunt mai copilaroasa”. „Cand sunt in fata aparatului de fotografiat este cu totul altceva, sunt ca o actrita. Asta e meseria mea, sa vand produsul folosindu-mi imaginea.
Chiar pot sa spun ca inainte sa-l cunosc pe Massimo, care e mai mare decat mine cu 19 ani, eram mai nebunatica, acum m-am obisnuit cu o viata mai calma, el e un tip foarte linistit. Cand sunt la joburi ma distrez, rad, vorbesc, cand ma intorc acasa sunt femeia de casa, stam in pat, ne uitam la film, pregatesc masa, cinam impreuna. Diferenta de varsta dintre noi se simte in lucrurile simple. Eu il intreb daca vrea sa mergem la restaurant, el prefera sa ii gatesc eu, noi nu iesim impreuna la petreceri, am fost o singura data la discoteca, pentru ca era ziua cuiva, am stat jumatate de ora si atat. Imi spune sa ma duc la club cu prietenii, dar parca imi pare rau sa-l las singur acasa. Ma are doar pe mine, fata lui de sase ani Benedetta sta in Bologna cu mama ei, si nu o vedem decat o data pe luna, iar prieteni foarte multi nu are.”
Cat de prietena este cu Armani, cum a inceput povestea ei de dragoste sau cu ce isi incarca agenda de model international citeste mai mult in Unica de Ianuarie.