Home > Vedete > Cătălin Botezatu, mărturisiri în lacrimi despre experiența închisorii: „Am stat într-o cameră cu apă pe jos, aproape dezbrăcat, în lanțuri!”
Cătălin Botezatu, mărturisiri în lacrimi despre experiența închisorii: „Am stat într-o cameră cu apă pe jos, aproape dezbrăcat, în lanțuri!”
Cătălin Botezatu (55 de ani) și-a readus aminte de un episod crunt din viața sa, perioada în care a fost încarcerat pe nedrept. Celebrul designer a fost invitat în emisiunea “După faptă și răsplată”, moderată de Cristina Șișcanu, iar acolo și-a deschis sufletul făcând diverse mărturisiri despre viața sa. Dintre acestea nu putea lipsi momentul cu închisoarea, petrecut în 1995, o experiență care i-a marcat viața și pe care nu o va putea uita niciodată.
Un arest preventiv, o mafie politică financiară acum 27 de ani. Am căzut pradă… M-a afectat. Știi cum e? Când furi, e ok. Dar când nu furi și ești acuzat și ți se ia totul, totul, iar apoi trebuie să o iei de la 0, e o foarte mare nedreptate! Dar eu am plecat capul, nu m-am răzbunat. Mă întâlnesc des cu acei oameni (n.r. – din cauza cărora a ajuns la închisoare), dar eu știu să-i privesc în ochi. Eu niciodată nu am blestemat, sunt un om credincios și am zis așa – Dacă am greșit eu, ok… Dacă au greșit alții, Doamne, fă-i să plătească. Și unii sigur au plătit.
Botezatu a spus că persoanele care ar fi fost responsabile pentru arestul său sunt nume mari și puternice din lumea politică, însă nu are de gând să le dezvăluie identitatea, deoarece el a decis să îngroape securea războiului și o va mai dezgropa.
Designerul i-a povestit Cristinei Șișcanu cum a fost la un păs de moarte chiar înainte de a ajunge la închisoare, deoarece el și partenerul său de afaceri erau urmăriți.
În Danemarca era să fim împușcați de o grupare nazistă. Ajunsesem în Italia la niște asociați de la care cumpărasem aparatură pentru ferme de animale, aveam 40 de ferme. Ei ne-au adus clandestin din Danemarca în Italia, cu pașapoarte false, că altfel ne omorau. Știam că urmează să vină mandate de arestare pe numele nostru, așa că eu m-am predat și am fost închis la o închisoare de maximă siguranță în Cremona (Italia).
Acolo, designerul a avut norocul să fie protejat un mafiot și a reușit să se împrietenească și cu alte persoane încarcerate compunându-le scrisori pe care ei să le trimită familiilor sau iubitelor.
Acolo erau toți mafioții din lume… Am fost protejat de un mafiot, era un domn, de vreo 50 de ani, care stătea cu mine în celulă și era mereu îmbrăcat într-un halat din mătase și gătea niște paste extraordinare. Dacă aveai bani, eu nu aveam nimic, venea un banc la ușa celulei și găteai tot felul de lucruri…
Eu acolo am învățat italiana, pentru că citeam foarte mult și scriam scrisori celorlalți deținuți, ca să mă împrietenesc cu ei. Ei aveau nevoie să corespondeze cu familia sau cu diverse doamne, iar eu le scriam frumos și era coadă la mine. Doar așa puteam să nu risc să pățesc ceva. Mai ieșeam pe tren și jucam tenis cu oricine dorea și acolo era să fiu agresat de un personaj mai recalcitrant, dar mi-au salvat băieți cărora le compuneam scrisori.
O vreme, Cătălin Botezatu a fost în arest preventiv și în România, iar despre acea experiență, designerul și-a adus aminte cu multă tristețe.
Apoi a urmat partea dificilă. Nu mă puteam întoarce în țară să mă apăr, deoarece erau alegeri… Atunci am intrat în greva foamei. Mi s-a oferit azil politic, l-am refuzat pentru că altfel ar fi însemnat că sunt vinovat. Am ajuns, în cele din urmă, în România, în arest în Rahova, unde a fost groaznic. La momentul acela, acolo erau încarcerați foarte multe nume sonore din toate domeniile. Așa s-a nimerit. Era inclusiv Miron Cosma, care a trecut prin foarte multe lucruri. Era Sever Mureșan. Am stat și cu un spion de la Mossad. Era plin de șobolani. Erau și femei încarcerate acolo.
Una dintre amintirile cele mai urâte din închisoarea de la noi, a fost într-o noapte de Crăciun, când o deținută a început să cânte un colind impresionant care i-a făcut pe mulți să plângă. Botezatu și-a amintit de acel moment cu lacrimi în ochi.
De Crăciun a fost cel mai urât. Atunci, ne-au lăsat să ascultăm radioul foarte puțin. Apoi au bătut clopotele la Mitropolie, arestul preventiv în Rahova este undeva pe lângă Mitropolie, nu în penitenciarul Rahova. Într-o celulă, lângă a noastră, o doamnă a început să cânte un colind sfâșietor. Pentru prima oară, s-au oprit înjurăturile și zgomotele celorlalți deținuți. Și pentru prima oară am auzit, în celelalte celule, bărbați adevărați care plângeau. A fost crunt.
Cătălin Botezatu a mai mărturisit că era adesea scos la raport și au existat dăți în care a fost dus la izolare, pentru faptul că a avut curajul de a refuza să semneze declarații false.
Am ajuns la izolare, într-o încăpere de 1 m pe 1 m, cu apă pe jos, aproape dezbrăcat, cu lanțuri la mâini și picioare. Era să mor de frig. Am avut norocul că un comandant a venit și m-a scos. După câteva zile, am fost eliberat și s-a demonstrat că sunt nevinovat.