Dacă ești fan al serialului „Vlad”, e posibil să-l fi remarcat pe actorul care îl interpretează pe fratele mai mic al personajului principal. Iar dacă nu știi cine este, îți spunem noi – e vorba de Ștefan Iancu, un tânăr și talentat actor, cu care Unica a stat recent de vorbă.
Chiar dacă are abia 21 de ani, Ștefan Iancu este un actor cu experiență. Și-a început cariera de mic, apărând în diverse reclame, iar la 14 ani deja juca sub bagheta regozirului Dan Pița. De-acolo au urmat și alte roluri, mai mari sau mai mici, culminând cu un rol principal în „Un pas în urma serafimilor”, pentru ca a și primit Premiul Gopo la categoria Tânără Speranță, în 2018. Acum îș puteți urmări în serialul „Vlad”, difuzat de Pro TV.
Care este povestea ta legată de actorie? Cum ai ajuns actor?
Mama m-a înscris când eram foarte mic, și pe mine și pe fratele meu, la o agenție de casting. De acolo, am început să fiu chemat la tot felul de probe, în principal pentru reclame. Ulterior, lucrurile au evoluat și am început să fac și film. Și uite așa, pe la 14 ani jucam în Kira Kiralina în regia lui Dan Pița, iar de acolo lucrurile au fost pe o treaptă ascendentă. În liceu am intrat într-o trupă de teatru, Brainstorming și m-am întâlnit pentru prima dată într-un mod mai direct și cu teatrul. Pasiunea s-a alimentat și acum sunt student în anul II la UNATC. La actorie..
Ce-ți place cel mai mult în ceea ce faci? Dar cel mai puțin?
Îmi place să mă dau câțiva pași înapoi și să încer să mă uit la mine dintr-un punct de vedere obiectiv când sunt la o filmare. Să îmi dau seama că urmează probabil să fac ceva ce nu am mai făcut până atunci și să îmi propun să încerc ceva nou. E o constantă evoluție. Sau cel puțin așa cred eu că ar trebui să fie.
Cât despre ceea ce nu îmi place..nu prea-mi place să aștept. Iar la filmări, mai mult ca în teatru, se așteaptă foarte mult. Dacă ești chemat la ora 8 dimineața există posibilitatea să filmezi la 5 după-amiaza. Sau să nu filmezi deloc. Și așteptarea te obosește, dar e parte din meserie și o integrezi.
Ce poți să ne spui despre rolul tău din serialul „Vlad”?
Răzvan este băiatul bun. Este un personaj, dacă mă întrebați pe mine, pentru tineri. Este fratele lui Vlad și printre singurii care speră că fratele său încă trăiește. Se hrănește cu acest gând și caută răspunsuri în legătură cu el, vrând să afle adevărul. E frumos să îți construiești un personaj care cât mai departe de tine, cel din viața reală. Răzvan e naiv, dar chiar se străduiește să fie sincer și să împace pe toată lumea, inclusiv pe el, în căutarea sa de răspunsuri. Partea care cred eu că îl face să fie veridic este puterea pe care o are atunci când e sigur pe el și felul în care o exercită. Poate să pară un puști pierdut, dar când are ceva clar în minte, n-are nimeni nicio șansă să-l oprească.
Ai devenit destul de cunoscut după rolul principal din „Cu un pas în urma serafimilor”… Ce gust are celebritatea când ești actor foarte tânăr?
E dulce-amar. Pe deoparte te bucuri de aprecieri și de faptul că ți se certifică munca pe care ai depus-o, știi că ești pe drumul cel bun. Pe de altă parte, bineînțeles că ridici o ștachetă foarte sus pentru cineva tânăr și e foarte ușor să pici în cap după. Există alte așteptări. Dar până acum e bine. Până la urmă, tot eu îmi pun standardele la care îmi doresc să mă ridic.
Ce lecții ai învățat de la actorii mari și regizorii cu care ai lucrat până acum?
Majoritatea îmi spun că o să am de tras. Că o să fug dintr-o parte în alta și că o să aștept să sune telefonul. Ceea ce nu e neadevărat. Dar dacă te investești pe cât de tare poți tu, găsești o recompensă și dacă mergi la un casting și o dai în bară.
În principal îmi place să aud actorii mai mari care vorbesc despre cum au muncit de-a lungul vieții lor și care îmi mai dau sfaturi. Dar, până la urmă, iau ce cred eu că mi-ar fi folositor din tot ce zic ei.
Ai avut ocazia să joci alături de fratele tău? Dacă nu, ce fel de fim ai ți-ar plăcea să vă aibă pe amândoi în distribuție?
Nu, nu am jucat niciodată împreună. Cred că am putea să apărem amândoi în ceva doar dacă am juca frați. Poate ceva film medieval ar fi interesant. Cu prinți și cavaleri și prințese. Cred că ne-am distra tare.
Ați mers împreună la același casting? Cum este senzația ca unul să primească un rol în detrimentul celuilalt?
Au fost într-adevăr situații în care să fim chemați la același casting. E ciudată senzația. Pe deoparte e fratele tău, pe deoparte poate să îți ia rolul. Dar de fapt tot regizorul are ultimul cuvânt și în 90% din cazuri decizia o ia în funcție de cine consideră că se potrivește mai bine conceptului lui regizoral, nicidecum cine a avut o probă mai bună.
Cât despre sentimentul să primească celălalt un rol… Nu știu, întrebați-l pe Bogdan, că mie nu mi s-a întâmplat, hahaha.
Imaginează-te premiat la decernarea unor premii cinematografice importante. Cui i-ai mulțumi în discursul tău și de ce?
Părinților care m-au adus unde sunt acum. Care au venit mereu cu mine la filmări și m-au susținut în tot ce am făcut vreodată și fără de care nu aș fi fost omul sănătos de acum. Prietenei mele care mă ajută mereu și care este un sprijin în tot ce îmi propun.
Și probabil mie, pentru că m-am motivat pe mine să fac ceea ce mi-am dorit. De ce nu?
Ce proiecte ai în lucru?
Am filmat trei scurtmetraje pe care cu interes aștept să le văd și eu. Probabil o să circule în circuitul festivalier. În rest, joc la Teatrul Metropolis în „Hamlet”, în regia lui Victor Ioan Frunză, la Teatrul Excelsior, în „Împăratul Muștelor”, în regia lui Tudor Lucanu, și la Teatrul Dramaturgilor Români, în „Despre tandrețe”, în regia lui Felix Alexa. Și na, am și facultatea, pe care încerc să o exploatez cât pot de tare.
Citește și:
Bogdan Iancu, protagonistul din „Oh, Ramona”, visează să joace alături de fratele său, Ștefan
Cu cine ai vrea să împarți set-ul într-o bună zi? Cât de sus zboară visele tale actoricești?
Cu mulți, mulți actori. De la Andrew Garfield la Tom Hardy la Keira Knightley la Rooney Mara. Și aș vrea să lucrez, regizoral vorbind, cu Xavier Dolan și David Fincher. Sunt multe nume cu care aș vrea să mă întâlnesc. Mi-ar plăcea foarte tare să joc un super erou la un momenet dat. Cât despre vise, nu au limită. De la Hollywood, la Broadway la The Globe și înapoi.
Spune-ne trei avantaje să fii actor tânăr. Și dezavantaje…
Avantaje..
Am mult timp înainte.
Am o experiență deja formată care mă ajută.
Am mai mult timp să mă dezvolt, atât ca actor cât și ca om.
Dezavantaje…
Simt uneori că poate am sărit niște etape și asta poate să îmi dăuneze. Vedem.
Rolurile sunt destul de nișate momentan, dată fiind vârsta mea.
Un al treilea nu îmi vine în minte.
Ce întrebare ai vrea să-ți fi pus, dar nu m-am gândit s-o fac?
Haha, cred că asta e cea mai mișto întrebare pe care am primit-o până acum. Lumea nu prea mă întreabă dacă sunt fericit. Și ca să răspund singur…da. Sunt cel mai fericit om din lume.
Completează întrebările de mai jos:
Îmi plac filmele… Care au un dialog de tip ping-pong, rapid, și a căror acțiune este la obiect, dar foarte bine structurată. De-aia mi-a plăcut The Social Network.
Superstiția mea de actor este… Nu am.
Fratele meu nu știe despre mine că… I-am împrumutat un tricou bleumarin acum vreo două săptămâni când am trecut pe la ai mei și nu i l-am mai adus înapoi.
Talentul meu secret este.. Hmm. Știu foarte multe date exacte despre filme din toate categoriile. Actori, premii, ani, regizori. Un fel de IMDb portabil. A, și pot să bat la darabană.
Plăcerea mea vinovată este… Playstationul. Și desenele animate.
Sursa foto: arhiva personală
S-ar putea să te intereseze și:
Cinci filme românești de văzut la cinema în această toamnă
Ultima modificare martie 21, 2019 1:41 pm