Cântăreața Ana Mardare are, din nou, grave probleme de sănătate. În luna septembrie a anului trecut i-a recidivat tumora din zona pelviană. Din anul 2016, Ana Mardare duce cea mai grea luptă din viața ei și acum are nevoie de o nouă operație. Mai mulți artiști susțin un concert caritabil pe data de 8 februarie pentru strângerea de fonduri.
Ana Mardare (43 ani), devenită cunoscută publicului odată cu participarea la Vocea României, are o viață demnă de un roman. La 13 ani a fost diagnosticată cu hepatita A, în 2015 a făcut niște analize care au ieșit prost iar din 2016, când a aflat că are cancer, viața ei s-a schimbat total. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru UNICA, Ana Mardare ne povestește cum a decurs operația pe creier de acum 8 ani. A urmat un cancer la sân cu șanse minine de supraviețuire iar anul trecut, în septembrie, tumora din zona pelviană a recidivat. Ana Mardare nu renunță să lupte și apreciază fiecare zi din viața ei. Consideră că a dat peste medici excepționali care au salvat-o de fiecare dată și că de la Dumnezeu îi vine toată forța de a merge mai departe.
Ana Mardare, operată pe creier în 2016: „Și acum iau pastile pentru creier pentru a nu face convulsii”
În 2016 a început cea mai grea luptă din viața ta. Prima dată ai fost operată pe creier. În cât timp ai reușit să îți revii după aceea?
Într-adevăr, am fost operată pe creier în toamna anului 2016, la domnul doctor neorochirurg Sergiu Stoica, de la Brain Institute. Țin minte că se întâmpla în data de 13 noiembrie, de ziua Sf. Ioan Gură de Aur. Am fost la două spitale. Inițial, ambulanța m-a dus în stare foarte critică. De fapt în comă, după două crize de epilepsie, la spitalul Bagdasar Arseni.
Doctorii de acolo spuneau că după operație voi rămâne cu sechele. Că nu voi mai putea vorbi după ce-mi va extirpa tumora de 66 mm, fiind localizată aproape de centrul vorbirii. Mama și fratele nu mai erau oameni când au auzit spusele doctorilor de la spitalul Bagdasar. Au căutat un alt doctor neurochirurg care să le dea mai multe șanse. Așa au ajuns la domnul doctor Sergiu Stoica care, după părerea mea, e unul dintre cei mai buni medici neurochirurgi din România.
„După perioada de comă, ești precum o legumă”
Recuperarea a fost destul de anevoioasă. Kinetoterapeutul mi-a dat anumite exerciții de făcut acasă deoarece, după perioada de comă, ești precum o legumă. Țin minte că după o săptămână de la operație trebuia să semnez ieșirea din spital. Creierul meu îi dădea comenzi mâinii însa nu a ieșit decât o mâzgălitură. Și acum mai iau pastile pentru creier pentru a nu face convulsii. De obicei, în momentul în care vorbesc, am lacune de vorbire. Vreau să spun un obiect sau un lucru, pe care-l știu, trebuie să găsesc un sinonim la acel cuvânt. Acum vorbesc bine. Pot susține și o teză de doctorat… oral (râde).
„Acum doi ani de zile am făcut o afazie”
În mod regulat faci investigații acum?
Am făcut și fac încontinuu RMN-uri cerebrale, din trei în trei luni. Acum doi ani de zile am făcut o afazie. M-am speriat foarte tare, am crezut ca nu mai pot cânta. A ținut vreo trei zile iar episoadele creșteau exponențial. Îmi recomandase un doctor să fac RMN special pentru afazie. Acolo au fost vreo 20 de episoade în decurs de cinci ore, iar la ultimul am avut și o criză epileptică.
Care au fost simptomele, cum ți-ai dat seama că ceva este clar în neregulă?
Aveam dureri de cap destul de dese. O puneam pe baza lipsei de cofeină din corp, apoi stări de somnolență, amețeli, privare de somn din cauza concertelor. Chiar nu am realizat că este ceva în neregulă.
Ana Mardare: „Am ajuns mult, mult prea târziu la operația pe coloană”
A urmat o tumoră la coloană. Care a fost prognosticul medicilor?
Nu mi-a dat nicio șansă de trăit. Asta se întâmpla în toamna anului 2021. Am ajuns mult, mult prea târziu la operația pe coloană, la domnul doctor neurochirurg Mihai Adrian Cristescu. Un doctor excelent, dar categoric, când vine vorba de meseria lui. După patru ani de la operația pe creier, adică în luna februarie a anului 2020, m-am palpat la sânul drept și la axilă și mi-am găsit niște ganglioni destui de mari. Asta deși cu câteva zile în urmă o bună prietenă de-a mea, Gabbi White, designer de profesie, fuseseră la mine, să probez o nouă rochie, pentru un viitor concert. Atunci nu sesizasem absolut nimic la sân, cum că aș avea noduli, sau mai știu eu ce.
Medicii au fost alături de tine și te-au ajutat însă…
Am făcut câteva investigații, la doamna doctor imagist Teodorescu iar ea mi-a zis din start: „Așa cum ai mai trecut de operație de pe creier, vei trece și de cea de la sân.” Bineînteles, nu m-am oprit la diagnosticul pus de dumneaei, ci am cercetat și alti doctori oncologi. În cele din urmă, rămăsese să fac un RMN mamar, mă programasem pentru luna martie, dar s-a dat Starea de Urgență. Mi-a fost teamă să mai continui investigațiile, mi-a for frică să nu mor de Covid. Paradoxal, nu?! Cam după un an și trei luni am început să acuz dureri lombare. Mi-am făcut un RMN lombar, iar interpretarea domnului doctor imagist Virgil Ionescu m-a pus pe gânduri. Zicea în interpretarea de„ context oncologic” și „scintigafie osoasă”.
„Ajunsesem să plâng de durere”
Ai mers atunci să ceri și părerea altor medici.
Da, n-am dus cu interpretarea și filmul și la alți doctori care-l contraziceau pe doctorul Ionescu. Am fost derutată. Am început să fac ozonoterapie, fizioterapie, m-am dus și la chiropractician, de acolo m-am distrus și mai tare. Începusem să șchiopătez iar durerea radia pe piciorul stâng. Ce-mi ziceau prietenii, ăia făceam. Am fost chiar și două săptămâni la mare, ziceam că-mi face bine vitamina D3 pentru oase. Ce să vezi, nimic nu dădea randament. Urmam un tratament medicamentos cu analgezice și am zis să termin acel tratament apoi mă voi duce din nou la doctor. Ajunsesem să fac doi pași până la baie și să plâng de durere. Nici poziția în pat nu mi-o puteam găsi fără să nu am dureri. Urma să merg la acupunctură, dar trebuia să am o poziție neclintită de 20 de minute pe burtă. Ceea ce-mi era imposibil.
„Aveam diagnosticul de metastaza neoplasm mamar. Au fost clipe de coșmar”
Prognosticul a fost unul sumbru.
Mama a fost la doctorul neurochirurg Cristescu, cu toate documentele, și i-a zis că vede ceva urât și că sunt de operat de urgență. Am ajuns cu ambulanța la spital, mi-au făcut nenumărate analize, perfuzii, investigații, RMN. Atunci când mama a întrebat ce șanse îmi dă, răspunsul a fost unul destul de sumbru. Mi-au prelevat din tumorile de pe coloana și din măduvă, iar după trei săptămâni am primit rezultatul de la anatomie histopatogica. Aveam diagnosticul de metastază neoplasm mamar.
Sunt operată cu tije și șuruburi. La un moment dat mă amuzam pe seama mea, așa cum îmi place mie să fac haz de necaz, ca sunt RoboCop (râde). Doctorul neurochirurg Cristescu voia să ne externeze cât mai repede, căci știa cât de repede avansează această boală necruțătoare. Nici măcar nu realizam la momentul respectiv. Am ajuns de două ori cu ambulanța să-mi fac tratamentul oncologic, căci nu puteam pe picioarele mele. Au fost clipe de coșmar cu recuperarea de la operația pe coloana lombară. Să nu mai spun de tratamentul oncologic.
Ana Mardare, îngrijită în permanență de mama ei: „Este o eroină”
Cine a stat, în permanență, alături de tine în toată perioada aceasta, din 2016 pana acum?
În perioada când m-am operat pe creier eram cu instrumentistul Tudy Zaharescu, cu care am avut un band și mergeam la concerte. După operația pe creier am mers la mama, la Galați, vreo câteva luni bune. Apoi m-am întors la București. Iar din august 2021 am rămas la mama, acasă, în Bragadiru, căci se mutaseră. Ea a fost în permanență cu mine, trup și suflet. Cine mă întorcea de pe o parte pe alta, când eram acasă? Mama. Cine mă ținea de brațe să pot merge la toaletă ori de câte ori voiam sau vomitam?! Mama. Cine îmi făcea igiena zilnică, dupâ operația de coloană?! Mama. Cine îmi gătea?! Mama. Cine stă trează, alături de tine, când am convulsii, operație, febră, migrenă ?! Mama mea este o eroină.
Ana Mardare: „În luna septembrie mi-a recidivat tumora din zona pelvisului”
Ți-a recidivate tumora din zona pelvisului. De unde îți iei toata puterea de a merge mai departe?
Anul trecut, în 2023, tot în luna septembrie, mi-a recidivat tumora din zona pelvisului. Atunci am început să șchiopătez din nou, durerea se lăsase pe picior, îmi amorțise jumătate din talpa piciorului. Puterea?! Cred și sunt convinsă că puterea îmi este dată de Dumnezeu. El îmi este sprijin tot timpul și la bine, și la greu. Spune, la un moment dat, în rugăciune: „facă-se voia Ta, Doamne!”. Așa și eu, mă las în voia Domnului, să facă ce consideră El ca e mai bine pentru mine.
Cu ce s-a confruntat Ana Mardare în unele spitale de stat din România: „Un dezinteres total, programări la RMN-uri peste trei luni și tot așa”
Dupa atâția ani petrecuți în spitale, care crezi ca sunt nevoile sistemului medical din România? Suntem pregătiți, profesional și logistic, pentru aceste diagnostice?
Da, România e pregătită, chiar a evoluat în ultimii șapte-opt ani. Spitalele private investesc în roboți și logistică de ultimă performanță, chiar dacă prețurile sunt piperate. Suntem pregătiți în acest domeniu numai ca trebuie să știi la ușa cui să bați. Sunt și foarte multe lipsuri la unele spitale de stat. Subliniez, unele. În primul rând, igiena din spitale lasă de dorit, lipsa de empatie cu pacientul, lipsa personalului calificat. Sau un dezinteres total, programări la RMN-uri peste trei luni și tot așa. Eu una am avut binecuvântarea să intru pe mâna unor specialiști, ce-i drept din sistemul privat. Au fost pregătiți și specializați în străinătate.
„Dumnezeu îți poate prelungi viața”
În afară de a-ți prelungi viata, ce altceva ți-au mai dăruit medicii?
Medicii fac ce scrie la carte sau în foaia de protocol, dar nu-ți pot prelungi viața. Dumnezeu îți poate prelungi viața. În prima lună de tratament la doctorul oncolog Berceanu l-am întrebat câte zile mai am de trăit. Mi-a răspuns că, fără tratament, trei-patru luni, iar cu tratament, cinci ani. Dar dacă Dumnezeu vrea să trăiești 100 de ani, cine I se poate împotrivi? (râde).
Ana Mardare: „Am ajuns târziu la doctor, în fază terminală”
Înainte de primul diagnostic obisnuiai să-ți faci analize? Ce-i sfătuiesti pe cei care au unele semne de întrebare, dar, din varii motive, nu merg la medic?
Am fost neglijentă cu mine însămi, nu îmi făceam analizele periodic din păcate. La vârsta de 13 ani, adică în 1993, când am fost diagnosticată cu hepatită tip A, mi-am făcut primele analize. Și totuși erau niște simptome: aveam globul ocular galben, urina de culoarea berii, oboseală cronică, greață la anumite alimente. Și in anul 2015, când am vrut să-mi fac un tratament antiacneic. Atunci îmi ieșiseră analizele proaste. Doamna doctor Leventer trebuia să mă tragă de mânecă să merg cu investigațiile mai departe. Nu trebuia să mă plaseze la o altă doctoriță pentru a-mi face diverse tratamente costisitoare.
Noi, românii, nu avem o educație medicală, și nici nu te obligă sistemul să-ți faci analizele lunare sau trimestriale, cum e în alte țări. Nu cred că sunt în măsură să dau sfaturi, ați văzut cât de târziu am ajuns la doctor, în fază terminală. Oricum, dacă ar fi sa dau un sfat, ar fi ca la primul simptom apărut să se prezinte la medic. Indiferent cât de mică este jena sau durerea. Corpul întotdeauna ne atenționează când este ceva in neregulă cu el.
O zi din viața Anei Mardare
Cum arată, acum, o zi din viața ta? Cât de mult timp mai dedici muzicii?
Mă trezesc dimineața, mă spăl pe față, mă rog și îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru încă o zi. Apoi îmi prepar micul-dejun și ies la plimbare, medicul oncolog mi-a recomandat să merg pe jos, zilnic, câte o jumătate de oră. Citesc, dezleg integrame și rebusuri ori învăț o limbă străină, merg să mă întâlnesc cu prietenii la un teatru, operă sau restaurant.
Câteodată merg și singură, mă întorc acasă, fac vocalize, încep să cânt cel puțin jumatate de oră, urmează rugaciunile de seară și mă uit la un film pe Netflix. Dedic muzicii cam trei-patru ore pe zi, însumând și audiția. Destul de puțin față de anii anteriori. Atunci, de dimineață și până seara, mâncam, respiram și trăiam muzică.
Pe data de 8 februarie are loc un concert caritabil pentru Ana Mardare
Pe 8 februarie, la sala Luceafarul, are loc un concert caritabil. Scopul este strângerea unei sume de bani necesară operației tale. Elita muzicii românești îți este aproape.
E un eveniment organizat de buna mea prietenă, designerul Sonia Trifan și jurnalistul Doru Iuga. Nu am cuvinte să le pot mulțumi atât lor, cât și artiștilor de mare valoare care au răspuns afirmativ la invitația de a fi prezenți și a cânta pentru mine, pro-bono. Nu știu dacă mă voi putea revanșa vreodată în viață pentru gestul făcut. E un semn de solidaritate și colegialitate. E un semn că mai există bunătate pe Pământ.
Au confirmat prezența Direcția 5, Carmen Trandafir, Iana Novac, Ozana Barabancea, Minodora, Daniela Gyorfi, Simona și Ioana Dichiseanu, Gheorghe Turda, Valeria Arnăutu, Mircea Vintilă, Ovidiu Komornic. Dan Diaconescu va prezenta. Dumnezeu și Maica Domnului să le răsplătească osteneala înzecit si să-i ocrotească oriunde și oricând.
Ana Mardare, despre Sonia Trifan: „Este sora pe care n-am avut-o niciodată”
Ai o prietenie frumoasă cu Sonia Trifan, este mereu alături de tine. Cum a început relația voastră?
Relația mea cu Sonia Trifan nu este doar o prietenie frumoasă, ci una bazată pe noblețea sufletului, pe adevăr, bun-simț, generozitate, respect, credință și iubire. Împărtășim aceleași valori, credințe, tradiții. Sonia are un suflet de aur. Nu spun vorbe mari, ci unele bazate pe fapte. În afara faptului că face nenumărate fapte bune, Sonia a luat de pe străzi un câine, pe care l-a botezat Inimioara, și o pisică. Pe Inimioară îl are de mai bine de unsprezece ani. M-am jucat de nenumărate ori cu Inimioară, când locuiam în aceeași zonă. E o mare responsabilitate să ai niște animale în casă. Practic, tot timpul tău liber le aloci lor.
Ne-am cunoscut acum vreo unsprezece ani. Eu concuram cu două melodii in semifinala Eurovisionului și aveam nevoie de două ținute spectaculoase pentru scenă. Nu-mi permiteam să dau o căruță de bani pe haine. Ea mi-a răspuns promt că da și, de atunci, am rămas cele mai bune prietene. Sonia Trifan este, în primul rând, un om special pentru mine, de o bunătate cum rar mi-a fost dat să văd. Este un designer talentat și absolut extraordinar, care a îmbrăcat nenumărate personalități și persoane publice de la noi. O ador pe Sonia. Este sora pe care n-am avut-o niciodată.
Ana Mardare și participarea la Vocea României: „Aveam un tratament preferențial si o mâncare specială”
Să ne întoarcem la Vocea Romaniei și la muzică, marea ta pasiune. Ce a însemnat pentru tine acel concurs?
Am văzut reclama pentru casting la Vocea României și mi-am zis că ăsta ar fi un moment ideal pentru a-mi dovedi mie însami că sunt în stare să mai cânt. Trecuse o perioadă destul de lungă de stat pe tușă și o perioadă neagră din punct de vedere medical. Echipa Vocea România stă foarte bine la toate capitolele. Pe toți concurenții ne tratau foarte frumos. Eu fiind un caz mai aparte aveam un tratament preferențial si o mâncare specială. Făceam vocalize cu un profesor, ne învăța cum să ne păzim de răceală, să nu ni se umfle amigdalele. Dacă nu aveai outfit pentru scenă îți puneau ei la dispoziție, în funcție de piesa pe care o cântai. Totul bun până aici.
Dezvăluiri din culisele Vocea României
Înțeleg că ai avut și un hop de trecut.
Da, îmi amintesc. Am trecut de primele două selecții, iar la a treia ne-a zis să pregătim zece melodii mai vechi și mai noi. Am cântat o strofă și un refren și m-au oprit. Cineva din juriu m-a întrebat dacă știu două melodii X și Y, însă le-am zis că nu. M-au poftit afară din sală să le învăț. Mi-am zis că poate îmi testează capacitatea de memorarea a unor melodii noi, că poate îi place melodia unuia dintre ei. M-au chemat înapoi după jumătate de oră, le-am zis că doar una mi-a plăcut și să-mi pună negativul cu text pe laptop. Zis și făcut. Le-a plăcut și au stabilit și tonalitatea. Din acel moment am avut la dispoziție mai puțin de o săptămână să o învăț pe de rost, să mă obișnuiesc cu ea și să facem filmările.
Am întrebat în stânga și în dreapta dacă s-a mai întâmplat așa si cu alți concurenți. Să le dea o piesă nouă să o învețe în mai puțin de o săptămână până la filmare. Unii au zis că da, dar eu nu am găsit pe niciunul. Toți interpreții aveau piesa cu care erau obișnuiți de acasă. Era cântată și răscântată. Cred că mi-au văzut capacitățile intelectuale și memorabile. Știau că pot (râde). În ziua filmării invitasem două prietene de-ale mele să mă susțină și să le ia un interviu. Au stat toată ziua îmbrăcate, machiate, pe caniculă. Stăteau pe scări, pe unde apucau, căci eram mulți și spațiul destul de mic.
Ana Mardare se trage dintr-o familie de muzicieni
De când ai știut că vrei sa urmezi o carieră în muzică?
De mic copil. Mergeam la bunici în vizită și începeam să cânt în autobuz o melodie de-a lui Mihai Constantinescu. Părinții mei îmi făceau semne să tac, că deranjam călătorii, însă eu cântam și mai tare. Mă trag dintr-o familie de muzicieni. Am urmat cursurile canto cu profesoara Margareta Kiss, la Școala de Artă. Ulterior mi-am făcut un band cu fratele meu, Nelu, și repetam la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați. Un reprezentant de la Casa de Cultură m-a trimis la primul meu festival de muzică ușoară de la Râmnicu Sărat. Am concertat pe aceeași scena cu Luminița Anghel, Carmen Trandafir, Nico, Paula Seling, Adrian Enache, Aurelian Temisan. A fost o plăcere să cânt în duet cu interpretul Marcel Pavel. Am cântat cu Big Bandul Radio, sub bagheta dirijorului Ionel Tudor. Apoi cu Orchesta Filarmonica, condusă de maestrul Daniel Jinga, cu bandul lui Tudy Zaharescu am avut nenumărate concerte.
Am lansat două albume pe piața muzicală: „Eu” (2007) și „The Best Romanian EverGreen Songs, vol. I” (2018). Tudy Zaharescu fiind toboșarul și producătorul celor două albume. La cel din urmă am adunat cele mai frumoasele melodii din perioada inter și post belică și le-am îmbrăcat într-o haină nouă. Aranjamentele și orchestrațiile fiind făcute de talentatul american Doug Walter. Au participat la realizarea albumului peste 40 de instrumentiști, numărându-se printre ei și din Orchestra Radio.
Ana Mardare a cântat pentru magnatul austriac Gaston Glock: „Este cel care a inventat o armă semiautomată ușoară, pistolul Glock”
Ai concertat în casele unor oameni celebri.
Da, am ajuns să concertez, vreo doi ani la rând, la marele magnat austriac Gaston Glock. Este cel care a inventat o armă semiautomată ușoară, pistolul Glock. Ne-a pus la dispoziție atât mie, cât și celor cu care cântam în perioada respectivă, Andrei Petrică Orchestra, avioanele private ale lui Glock. De la afaceristul Gaston Glock am învățat ce înseamnă bun-gust muzical, rafinament, eleganță și ce înseamnă repertoriul bogat. Cunoștea aproape toate melodiile. Era o plăcere să cânți pentru el și invitații lui. Simțeai că ești cu adevărat un artist respectat.
Ne punea să cântăm melodii de la Ella Fitzgerald până la Whitney Houston. Trebuia să fii foarte bine pregătit și experimentat ca să abordezi acele genurile muzicale. Era un om atât de puternic dar atât de sensibil. La primul nostru concert ne-a întrebat dacă știm melodia „I will always love you”, i-am zis că da. Ne-a pus să o cântăm de vreo partu, cinci ori și de fiecare dată plângea. Un OM de o mare valoare.
Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?
Hm! Calitate?! Iubesc tot ce mă-nconjoara, iubesc oamenii. Defectul meu este ca sunt mult prea exigentă cu mine.
Ultima modificare ianuarie 27, 2024 7:31 pm