Mick Davis, regizorul scoțian strămutat la Hollywood și „navetist” în România vrea să facă un film despre ultimele zile din viața lui Brâncuși, iar rolul principal ar putea fi interpretat de Andy Garcia, Al Pacino, John Hurt sau Dustin Hoffman.
Mick Davis nu e încă un străin îndrăgostit de România. E un regizor și scenarist de succes de la Hollywood care încearcă să absoarbă cât mai mult din spiritul exotic și din cultura unei mici, dar ofertante țări din sud-estul Europei și care vrea să creeze cât mai mult alături de artiștii români. A venit prima dată aici în 2004, când a regizat filmul „Modigliani”, în care a jucat bunul său prieten Andy Garcia și, de atunci, petrece cel puțin patru luni pe an în România. Anul trecut, a pus în scenă la Teatrul Metropolis piesa „Paganini” (din distribuție: Tudor Aaron Istodor, Claudiu Bleonț, Adelaida Perjoiu – iubita lui Mick Davis), pe care a scris-o și a regizat-o el însuși, iar la începutul verii l-a și avut ca invitat de onoare la vizionarea spectacolului pe Chris Noth (celebrul Mr. Big din Sex and The City și nu numai), care îi este bun prieten, de asemenea,și care intenționează să revină la noi pentru proiecte artistice (și care, apropo, s-a îndrăgostit de mâncarea românească). MickDavis spune râzand că e cel mai bun ambasador al țării noastre și că ar trebui să fie plătit de statul român pentru că-l reprezintă atât de bine la Hollywood. Cireașa de pe tort ar fi producerea unui film despre ultimele zile din viața lui Brâncuși, care ar putea fi interpretat de Andy Garcia, Al Pacino, John Hurt sau Dustin Hoffman. Cum ar fi?
Chiar îți place Romania dacă ai continuat să vii aici încă din 2004…
Am venit aici prima dată să fac un film, apoi niște reclame, videoclipuri și mi-a placut țara pentru că e misterioasă și exotică, mi-am facut mulți prieteni. Îmi place sa vizitez locuri interesante, am trăit la Roma, Londra, Paris, Stockholm și acum sunt la București. Sunt stabilit în Los Angeles, sunt aici datorită iubitei mele șI datorită piesei de teatru „Paganini”. Patru luni pe an stau în România, în rest, în LA.
Ai pus în scenă piesa „Paganini” pe care ai scris-o chiar tu… Cum e să lucrezi cu actori români pentru public românesc?
E o experiență extraordinară, e exotic. Cu câțiva dintre ei am lucrat și la „Modigliani”; făceam un film despre Parisul anilor 20 și aveam nevoie de o varietate de tipuri de oameni. N-aș fi putut obține asta la Hollywood, nici măcar la New York. Când am început cu teatrul, am descoperit un gen nou de actori și am fost foarte impresionat. Cei mai în vârstă au o școală foarte bună, iar calitatea muncii e foarte importantă.
Cum vede un om de la Hollywood scena artistică de aici, care sunt diferențele și asemănările?
Cred că am același stil, abordez actorii la fel oriunde aș fi. Important e să alegi actorul potrivit pentru rol și să știi să lucrezi cu el, să-i câștigi încrederea și să-l aduci în punctul în care să facă lucruri pe care nu le-a mai făcut. Poți face asta la și la Hollywood, și aici. Diferența e culturală.
Relația despre care vorbești se dezvoltă mai ușor aici decât la Hollywood?
Cred că e mai bună aici pentru că majoritatea actorilor de la Hollywood sunt specializați pe tv și film. Aici, lucrez cu actori care au jucat într-o mie de piese de teatru. Vin cu experiență și cultură.
Cum lucrezi ca regizor, ca scenarist?
Totul începe cu scenariul, e cel mai important. În ceea ce privește regia, vreau ca actorii să se simtă bine când joacă, să nu fie stresați, încordați…
Se întâmplă și asta?
Se mai întamplă ca actorii să fie tratați ca dracu de către regizori, dar așa îi sperii, pentru că sunt sensibili, ei fac o meserie bazată pe sensibilitate. Și eu, la început, m-am simțit la fel. Mickey Rourke mi-a oferit primul job când nimeni nu mă cunoștea, venisem din fotbal, din Scoția și, dintr-o dată, eram în LA. și voiam să fac filme. Iar Mickey a citit scenariul piesei „Paganini”, asta era acum 28 de ani, și a zis „Vreau să-l cunosc pe tipul care a scris asta!”. Ne-am întâlnit la o cafea și așa a început totul. Mi-a oferit o șansă. La dracu, eram lângă ditamai vedeta de cinema!
Ai ajutat la rândul tău actori care au devenit ulterior celebri?
L-am refuzat pe Gerard Butler pentru filmul meu „The Match” (1999). Ne cunoșteam, el e din Glasgow, ca și mine, și își dorea cu disperare un rol în filmul meu, dar i-am spus : „Jerry, nu poți juca în filmul meu pentru că arăți prea bine pentru rolul ăsta! Povestea se derula într-un sătuc din Scoția si nimeni n-ar fi crezut că un tip arătos ca el ar fi rămas acolo. Mi-a spus: „Du-te dracului, îți arăt eu ție! ” {i a ajuns Gerard Butler pe care-l știți cu toții. E placut să ajuți (râde)
Mickey Rourke când vine în România?
Mi-ar plăcea să vină aici. Sunt cel mai bun ambasador pentru România, statul român ar trebui să mă angajeze (râde).
Ce urmează să faci?
Aș vrea să fac un film despre Brâncuși. Am scris deja scenariul și sunt în discuții cu producătorii pentru un film. Voi ilustra ultimele săptămani din viața sculptorului și să vedem pe cine distribuim în rolul principal. Îi am în vedere pe Andy Garcia, Dustin Hoffman, Al Pacino, John Hurt… O să filmăm aici, în România, unde o să recreem Parisul de la 1957.
Citește și – Andi Vasluianu: „Lucrez numai cu oameni cu care mă simt bine”
Citește și – Bogdan Mirică: „Filmul ”Câini” a pornit de la un tip de fascinație față de violență”
Ultima modificare martie 30, 2022 4:38 pm