Home > Vedete > Bogdan Farcaș, actorul din cel mai controversat film românesc, spune adevărul: „Nu-mi doresc să joc nici Hamlet, nici Romeo” / Exclusiv
Bogdan Farcaș, actorul din cel mai controversat film românesc, spune adevărul: „Nu-mi doresc să joc nici Hamlet, nici Romeo” / Exclusiv
Bogdan Farcaș joacă în lungmetrajul recent lansat în cinematografe, „Spre punctul G”. Un actor versatil și complet asumat, Bogdan Farcaș recunoaște că „eu am vrut două chestii să mă fac în viața asta: marinar sau actor”. Ne spune că a ales actoria nu pentru că ar fi fost îndrăgostit de meserie, ci din cu totul alte motive. Perfecționist și cu tot felul de angoase legate de job, Bogdan recunoaște că “în totalitate cred că nu mi-a ieșit nici acum”.
Bogdan Farcaș (44 de ani) este căsătorit de 14 ani cu Ioana, pe care a cunoscut-o în microbuz. Într-un interviu exclusiv pentru Unica.ro, cunoscutul actor recunoaște că nu e ușor de trăit cu el, pentru că „am tot felul de angoase legate de meserie, tot timpul trăiesc într-un soi de perfecționism care soarbe din energia celuilalt”. Bogdan Farcaș trăiește o frumoasă poveste de iubire cu soția lui, Ioana, cu care este împreună de 21 de ani. Din iubirea lor a rezultat Vladimir, în vârstă de 13 ani. Bogdan ne spune că activitatea preferată este „să ne urcăm amândoi în mașină și să ajungem undeva, să facem o tâmpenie băiețească”.
Bogdan Farcaș vorbește despre prima întâlnire cu soția lui: „A fost „doamne ce căciulă urâțică are fata aia, cu toate că este drăguță și interesantă… Era o discrepanță uriașă între zâmbet și căciulă”
Bogdan Fărcaș ne spune că nu a căutat niciodată roluri, nu și-a dorit să-l joace nici pe Romeo, nici pe Hamlet. Joacă ce i se dă pentru că „mi se pare o mare provocare, ca actor, să joci ce ți se dă, să reușeșți să descoperi în tine ce vede un regizor”. Își aduce aminte când a dezamăgit cel mai tare și că cel mai mare defect al lui este că e prea spontan și spune lucruri care îi deranjează, uneori, pe alții.
„Atunci când eram mic, fugeam foarte mult de acasă. Părinții mei spuneau că sunt ulișernic, adică plecam și nu mai veneam. Îmi mai ziceau că sunt bun de trimis după moarte” își amintește actorul Bogdan Farcaș.
Bogdan Farcaș se autocaracterizează ca fiind calm, dar asta în proporție de doar 98 la sută. 2 la sută are tendința să devină „exploziv, vulcanic, imbecil”. Actorul ne spune cum reușește, alături de soția lui, să aplaneze conflictele din familie și ne mărturisește că, dacă ar fi să dea timpul înapoi, „nu aș mai fi cretin, nu aș mai abandona lucrul în favoarea unei beri”.
„Eu am vrut două chestii să mă fac în viața asta: marinar sau actor”
Bogdan Farcaș, 21 de ani de carieră. De ce actorie? Când și cum ai știut că vrei să mergi pe acest drum?
Nu-mi dau seama dacă am știut sau s-a întâmplat. Eu am vrut două chestii să mă fac în viața asta: marinar sau actor. Nu am vrut să mă fac actor pentru că eram îndrăgostit de actorie, ci pentru că am cunoscut o persoană, actor, mi se părea cel mai cool tip pe care l-am văzut în viața mea.
Probabil că poate să contribuie și faptul că, atunci când eram mic, fugeam foarte mult de acasă. Părinții mei spuneau că sunt ulișernic, adică plecam și nu mai veneam. Îmi mai ziceau că sunt bun de trimis după moarte (râde). De fiecare dată când plecam de acasă, începând de la 4 ani, ai mei mă găseau în sala de cinema. În întunericul ăla am descoperit magia. Nu înțelegeam exact ce înseamnă actorie, dar eram fascinat de cinematografie. M-a prins tata la cerșit. Pur și simplu cerșeam bani de la oameni ca să intru, de dimineață până seara, la filmul care rula în acea zi.
Bogdan Farcaș, cu sinceritate despre meseria lui: „În totalitate cred că nu mi-a ieșit nici acum”
Ți-a ieșit din prima, sau nu te-ai lăsat până nu ți-a ieșit?
În totalitate cred că nu mi-a ieșit nici acum. Intrarea la facultate mi-a ieșit din prima apoi, de două ori, am vrut să mă las. Nu mă consideram destul de bun. Am terminta facultatea, m-am angajat la Târgu Mureș, apoi la Ploiești.
În meseria asta cel mai mare prieten și cel mai mare inamic ești tu insuți. Nu ai șef, ești propriul tău șef și nu există șef mai rău ca tine. Zilnic încerci să fii din ce în ca mai bun și este foarte greu să spui dacă ți-a ieșit sau nu. Tehnic a ieșit, practic habar nu am.
Ești selectiv atunci când îți alegi rolurile?
Nu, niciodată. Nu caut roluri, joc ce mi se dă. Mi se pare o mare provocare, ca actor, să joci ce ți se dă. Să reușești să descoperi în tine ce vede un regizor, în esență ce văd alții. Nu selectez roluri. N-o să fac niciodată filme porno (râde). Joacă ce ți se dă, este cea mai mare provocare.
Bogdan Farcaș explică: „Drama bine făcută implică un soi de profunzime, un egoism și o răutate”
Unde te simți mai confortabil, jucând în comedie sau dramă?
Ambele, nu există diferență. Comedia este, din punctul meu de vedere, mai grea decât drama. Prespune o matematică și o geometrie care, la dramă, nu este neapărat aplicabilă. Comedia presupune o fixitate, un ritm. Drama bine făcută implică un soi de profunzime, un egoism și o răutate. Comedia ține strict de partener, de înțelegere și de nebunie.
„Nu-mi doresc să joc nici Hamlet, nici Romeo”
Există vreun personaj pe care nu l-ai jucat încă, dar ți-l dorești?
Nu, nu am așa ceva. Nu-mi doresc Hamlet sau Romeo. Găsesc grozavi actorii care iau roluri la întâmplare și fac din ele ‘cireșele’. Dacă stăm să ne gândim bine, nimeni nu a dat-o tare nici cu Hamlet nici cu Romeo. Doar când au devenit mari. Joe Pesci a făcut, toată viața, personaje secundare. Le-a făcut, însă, atât de bine, de juri că-s personaje principale. Am emoții și situații favorite, atât.
Ce simți că îi lipsește teatrului românesc la ora actuală?
Din punctul meu de vedere, absolut nimic. Este complet, în momentul de față. Dacă stăm să căutăm diferențe de acum 30 de ani, teatrul românesc are spectacole atât de nișate și de complete, în ziua de azi găsești de la musical și comedie, până la dramă. Dacă vrei o comedie simplă, dar de râs, te duci la Elisabeta. Dacă vrei o comedie mai gravă te duci la Gloria. Dacă vrei musical te duci la Operetă. Este frumos și complet teatrul românesc în momentul de față.
Ce nu ai face niciodată în viața ta?
Singurul lucru pe care nu l-aș face este că nu aș zice „niciodată”. Au fost atât de mutle schimbări, mi s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât singura mea certititudine de până acum este că nu am nicio certitudine.
Bogdan Farcaș, extrem de sincer: „Despre momentul în care am dezamăgit cel mai tare nu vreau să vorbesc, este o chestie foarte intimă”
Când ai dezamăgit cel mai tare și de ce?
Cred că am dezamăgit de foarte multe ori. Prima dată am luat-o razna în facultate și mi-am dezamăgit profesorii la finalul anului doi. Nu am ridicat ștacheta din cauza unui teribilism stupid. De foarte multe ori am dezamăgit, dar despre momentul în care am dezamăgit cel mai tare nu vreau să vorbesc, este o chestie foarte intimă.
Ai făcut compromisuri în viață? Dacă da, care a fost cel mai greu?
Nu am făcut foarte multe compromisuri dacă stau să ma gândesc bine, sunt direct și sincer. Faptul că lucrez foarte mult în defavoarea timpului petrecut cu fiul meu, asta e unul. Aseară am terminat de filmat la 8 și la 9 încercam să recuperez la Fifa, oricum mă bate de mă sparge (râde).
„Cred că cea mai mare calitate a mea este că nu judec niciodată oamenii”
Sincer, care este cea mai importantă calitate a ta? Dar cel mai mare defect?
Cred că cea mai mare calitate a mea este că nu judec niciodată oamenii. Nu emit judecați pentru că eu cred că ar trebui să mă judec, prima dată, pe mine. Fiecare gest are în spate o motivație.
Cel mai are defect al meu este că, uneori, în spirit de glumă, sunt prea spontan și vorbește gura fără mine. Există posibilitatea ca unii oameni să interpreteze greșit ce am zis. Îi asigur că nu există pic de judecată sau de rea voință în spatele glumelor mele, tâmpițele uneori.
Bogdan Farcaș ne spune cum și-a cunoscut soția, pe Ioana
Cum ai cunoscut-o pe Ioana, soția ta? Știa că ești actor sau atunci a aflat?
Am cunoscut-o într-un microbuz, de la Iași la Târgu Mureș. Ea era studentă la facultatea de teatru, eu anul întâi. Pe vremea aia nu aveam nici mașină, nici telefon, nici mâncare (râde). Știa că sunt actor, că există un nou angajat la teatru.
Care a fost primul gând atunci când ai văzut-o?
A fost „doamne ce căciulă urățică are fata aia, cu toate că este drăguță și interesantă”. Avea o căciulă geto-dacă să-i zicem, roșie și zâmbea într-una. Era o discrepanță uriașă între zâmbet și căciulă. Apoi m-am gândit s-o scot la o cafea, la Borsec. Ceea ce am și făcut, am scos-o la o cafea de 2 lei pentru că doar atât îmi permiteam.
„Am tot felul de angoase legate de meserie, tot timpul trăiesc într-un soi de perfecționism care soarbe din energia celuilalt”
E greu de trăit cu tine?
Foarte greu, cred. Am tot felul de angoase legate de meserie, tot timpul trăiesc într-un soi de perfecționism care soarbe din energia celuilalt. Îmi pare rău, dar nu mă pot corecta, pentru că asta sunt. Perfecționismul, lucratul, plecatul, chinul, cred că devine obositor pentru celălalt. În rest spăl, calc, problema este că îl obosesc pe celălalt.
Dacă vă mai certați, care din voi cedează primul?
Foarte rar ne certăm, probabil că nu avem timp. Ea cedează prima mereu, lucru pentru care îi mulțumesc. De foarte multe ori, după o ceartă, uit că ne-am certat și în momentul ăla încep să mă comport ca și cum n-ar fi existat cearta respectivă.
Cum vă găsiți echilibrul după o perioadă mai grea?
Habar nu am. Pur și simplu vine. După atâția ani împreună echilibrul ăsta s-a instaurat, vine de la sine. Perioadele gerele țin strict de meserie, de nimic altceva. Perioadele grele apar după un fel de readaptare, când revenim după muncă. Se reinstaurează echilibrul ca și cum așa ar fi normal.
Bogdan Farcaș recunoaște: „Sunt calm până bubui, să zicem că sunt 98 la sută calm și 2 la sută exploziv”
Cum este tăticul Bogdan? Calm, sever, permisiv?
O luăm în ordine, calm. S-ar putea să fie alt defect de al meu. Sunt calm până bubui, așa că să zicem că sunt 98 la sută calm și 2 la sută exploziv, vulcanic, imbecil. Sever nu cred că sunt, permisiv da, mă fraierește la orice, dacă îmi bagă ochișorii și mă ia în brațe fac orice. Joc Fifa, fac temele mai târziu, merg la „Mc”. Cred că sunt prea puțin sever. Ochii lui îmi schimbă, complet, toate traiectoriile.
Bogdan Farcaș despre relația cu fiul lui adolescent.„Activitatea preferată e să ne urcăm amândoi în mașină și să ajungem undeva, să facem o tâmpenie băiețească”
Care sunt activitățile tale preferate alături de Vladimir?
Foarte multe. Ne dăm cu placa amândoi, el are placa lui acum, dar cred că preferata este să ne urcăm amândoi în mașină și să ajungem undeva, să facem o tâmpenie băiețească. Ne urcăm în mașină, ne luăm un fast food și facem o băiețească. Am remarcat, la unele, că e mai responsabil ca mine.
Am plecat pe 15 iunie amândoi, să stăm o noapte la mare. El a plecat mai devreme să doarmă, eu am rămas cu niște prieteni. M-a sunat la un moment dat să vedem răsăritul împreună.
Dacă va veni într-o zi să-ți spună că vrea să se facă actor, îl vei încuraja?
Habar nu am. Eu îl încurajez în orice, îi spun că orice vrea să facă este minunat, îl voi susține în orice. În orice meserie îl voi încuraja. Mi-ar fi puțin mai greu cu actoria, că știu ce e în spatele actoriei bine făcute. Dacă ceea ce face îi aduce fericire și dacă o să fie bun, atunci îl voi susține.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?
Sunt anuale momentele grele, de fiecare dată pe alt palier. Izvorăsc din chestiuni diferite. Când am vrut să mă las de meserie a fost cel mai greu moment din viața mea. Pur și simplu se sting și trec, chiar dacă unele niciodată.
„Nu aș mai fi cretin, nu aș mai abandona lucrul în favoarea unei beri”
Dacă ai fi din nou la începutul carierei, ce greșeală ști sigur că nu ai mai repeta?
Frumoasă întrebare. Nu aș mai fi imbecil, asta știu sigur. Câțiva ani, la începutul meseriei, când am fost puțin delăsător, aș fructifica momentele alea. Nu aș mai fi cretin, nu aș mai abandona lucrul în favoarea unei beri. Cred că asta aș face. Nu aș mai fi delăsător, treaba asta o regret și acum. Probabil că aș fi mai sigur pe mine, dacă aș fi la început.
Unde te putem vedea în perioada următoare?
La cinema, în „Zăpadă, ceai și dragoste 2”. „Spre punctul G”, prima încercare de film independent a orașului Tg Mureș, „Tătuțu’ “ pe Voyo. Teatru foarte mult, la Ploiești în „O idee genială“, „Avarul“. La București pe 24 noiembrie am premieră cu un spectacol superb, „Hurlyburly“, cu o distribuție minunată, la Sala Luceafărul. La Târgoviște în „Năpasta“, la Buzău în „Aniversarea“, foarte mult teatru. Apoi mă gășiți pe facebook, Instagram și Tiktok unde pun, de fiecare dată, programul cu spectacole.