Andrei Aradits, despre omul și actorul… Andrei Aradits

Andrei Aradits a vorbit în exclusivitate pentru Revista Unica despre omul și actorul Andrei Aradits. Îndrăgitul actor ne-a povestit despre experiența din fața camerelor de filmat, cea mai frumoasă experiență din cariera sa și ne-a explicat de ce a ales actoria.

Cum este Andrei Aradits în spatele ecranului?

Din perspectiva formei, cam la fel ca pe ecran. În proiecte d-astea nu prea ai timp de compoziție, așa că vocea, aspectul fizic, temperamentul, clișeele verbale sunt cam aceleași.

Din perspectiva conținutului e mai complicat. E un fel de Andrei la cadru, alt fel e Andrei – soț și altul e Andrei – tată. ”Ogres are like onions”. Eu nu știu cum o fi adevăratul Andrei, vorbesc prea mult ca să-mi dau seama.

Ai spune că tu ai ales actoria sau ea te-a ales pe tine?

Da! Chiar așa aș spune. Aș spune că marile decizii sunt toate de fapt niște nimereli fericite sau nu. Deocamdată sunt pe această cărare. E frumos peisajul. Încă nu știu ce vreau să mă fac când mă fac mare.

Care este cel mai important proiect al tău de până acum?

Cel mai important proiect e cel de acum. Cele trecute au trecut, deci ce sens are să regreți sau să cuantifici? Pe cele viitoare nu le știu, deci ce sens are să sper sau să bat câmpii? Acum trebuie să răspund la acest interviu. E important, nu?

Cum ți-ai descrie personajul din „Vlad”? La ce să ne așteptăm în acest nou sezon?

Un escroc descurcăreț care iubește cu disperare o piatră, pe care și-a legat-o de gât. Personajul meu preferat din literatură este Ostap Bender, un alt escroc entuziast, simpatic, eroul lui Ilf și Petrov din ”Douăsprezece scaune” și ”Vițelul de aur”. Uneori mă gândesc la el când citesc scenele din Vlad.

Care a fost cea mai frumoasă experiență din carieră?

Experiențele frumoase nu sunt în relație directă cu succesul sau calitatea produsului finit. Odată am filmat o aiureală, dar echipa și colegii au fost minunați. Am făcut un campionat de trombon legendar în pauze. Cred că una dintre cele mai frumoase amintiri e aceasta: Filmam o reclamă la Lidl cu Florin Dumitrescu și am primit niște poze de la filmare de la Octav cu Eric.

Cel mai important lucru pe care l-ai învățat până acum a fost…
Am învățat să-mi placă oamenii cu care lucrez. Acum, nu știu dacă reciproca e musai valabilă, dar sper că n-am devenit exasperant cu vârsta.

Care este cea mai mare pasiune a ta, la care nu ai putea renunța vreodată?

Asta e o întrebare bizară pentru cei care profesează meserii vocaționale. Niciodată nu m-am gândit ”abia aștept să se termine proiectul ca să mă duc la timbrele mele”. Sigur, îmi plac tot soiul de chestii adiacente, dar pasiunea mea e chiar profesia mea. N-aș renunța niciodată? Ba da. Depinde de context, dar aș suferi.

Ce îți doreai să devii când erai mic?

Nu știu. Nici acum nu știu. Aș vrea să nu mor prost.

Există vreun serial în care ți-ar fi plăcut să joci dar nu ai avut ocazia?

Breaking Bad, House of Cards, Friends… toate cele în care n-am jucat!!

Există vreun lucru pe care îl regreți și pe care l-ai schimba dacă ai putea?

Lucrurile pe care le-am făcut prost uneori au ieșit bine. Lucrurile pe care le-am făcut bine au ieșit alteori prost. Nici nu știu ce să răspund. Treaba cu regretul e cam așa: dacă o luam la stânga în loc s-o iau la dreapta poate găseam pe jos o valiză cu un milion de euro. Și apoi toată viața mă frământ că uite, n-am milionul. Da dacă  îmi cădea un țurțure în cap lângă valiză și muream?

Ce te face să zâmbești?

Zâmbetul are așa o gamă largă de motive.. copiii, pisicile, cățeii, duioșia, caprifoiul, corcodușele, bunătatea, stupizenia, friptura de vacă, moartea, imbecilii… toate mă fac să zâmbesc. Cred că zâmbetul este forma prin care se exprimă cea mai bogată paletă de intenții și emoții. Zâmbim când iubim, zâmbim când mințim, zâmbim de politețe sau de frică… uite acum zâmbesc de propria-mi descoperire 🙂

Interviul a apărut în numărul de octombrie al Revistei Unica.

Sursă foto: PR