Andreea Perju ne vorbește despre un nou început în viața ei după divorț și dezvăluie cele mai importante lucruri pe care le-a învățat de la fetele ei.
Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, Andreea Perju ne spune cum a reușit să se întoarcă la prima ei dragoste, teatrul, și cât de emoționată este după fiecare reprezentație. Aflăm de ce, după 9 ani de zile, a renunțat la gimnastica ritmică chiar înainte de concurs și își aduce aminte de prima dragoste. Andreea Perju și-a pierdut mama pe când avea 12 ani și ne povestește despre iubirea dintre părinții ei, despre cât de mult i-a lipsit figura maternă atunci când avea mai mare nevoie și ne dezvăluie de ce tatăl ei nu s-a mai recăsătorit niciodată. Actrița ne spune care au fost cele trei momente grele din viața ei și mărturisește că nu a dispărut din capul ei ideea de familie nici după divorțul de tatăl fetelor.
Andreea Perju, după despărțirea de tatăl fetițelor: “Asta nu mă face să demontez în capul meu ideea de familie”
Te-ai întors la prima iubire, teatrul. Unde te putem vedea jucând?
Da, după 7 ani, am revenit pe scenă și asta datorită lui Vlad Basarabescu care m-a ales să fac parte din distribuția a două spectacole de la „Cuibul Artiștilor”: “ Hernie de disc” și “Grosso Modo”. În acest moment am terminat seria de spectacole de pe scena „Cuibului”, dar vedem ce urmează, abia mi-am reamintit cât de frumos e pe scenă. Aplauzele, florile și bucuria celor care vin să ne vadă îmi fac sufletul să tresalte de fericire.
Cum este în casă nouă? Ai reușit să faci tot ce-ți doreai?
Suntem în plin proces de mutare. Am reușit să amenajăm în proporție de 90%, restul urmând să le facem în timp, pentru că nu sunt chestii fără de care nu ne putem muta. Schimbările cele mai mari au fost finalizate și recunosc că fără Christina Tufa, designerul cu care am ales să lucrez, nu cred că m-aș fi mișcat atât de repede. Mereu am spus că e important cu cine alegi să colaborezi și pe cine implici într-un proiect atât de important. Cei cu care am lucrat au contribuit cum au știut ei mai bine ca randările să devină realitate.
Andreea Perju, amintiri din copilărie: “După începerea școlii m-am transformat într-un copil introvertit”
Ce-ți plăcea să faci când erai copil? Trăsnăi, sau erai cuminte?
Am auzit tot felul de povești despre mine de când eram mică. Teoretic am fost un copil cuminte, dar nu mă găseai decât cățărată în vreun copac, alergând desculță prin iarbă în grădina bunicilor, pentru că am copilărit la țară. După începerea școlii am început să devin mai timorată și m-am transformat într-un copil introvertit. Bine că mi-am revenit pe parcurs și am început să prind, din nou, încredere în mine.
Andreea Perju a crescut într-o familie unită: “S-au iubit până în ultimul moment, iar tatăl meu nu s-a mai recăsătorit”
Ce înseamnă părinții tăi pentru tine?
Părinții mei sunt cam tot ce înseamnă combinația rezultată din iubirea dintre ei care s-a concretizat cu apariția mea. Chiar dacă viața lor n-a fost ușoară, s-au iubit până în ultimul moment, drept dovadă că tatăl meu nu s-a mai recăsătorit. Habar n-am, poate că acum ceva vreme, iubirea conta mai mult decât toate cele care contează în prezent, însă îți mărturisesc că am un respect imens pentru alegerea tatălui meu, deși știu că nu i-a fost deloc ușor. Părinții mei sunt ceea ce ar trebui să însemne pentru fiecare dintre noi PĂRINȚII. Eu n-aș fi existat dacă ei n-ar fi ales asta și așa mai departe.
Andreea Perju, despre perioada școlii: “În generația mea abuzul de putere era la ordinea zilei”
Ce-ți mai amintești din perioada școlii?
Hehehe, mi-amintesc că până în clasa a VIII-a am fost cumințică, după care s-a dezvoltat în mine o urmă de rebeliune venită și din relația mea tensionată cu tata, dar și din relaționarea cu niște ”cadre didactice” care ar trebui să fie concediate din aceste funcții. Dacă azi se vorbește mult despre bullying, în generația mea abuzul de putere era la ordinea zilei și nu prea puteai să spui ceva pentru că totul se întorcea împotriva ta.
Mă bucur să văd că fetele mele nu trec prin asta și că, spre deosebire de mine, au susținere necondiționată atât din partea mea cât și a profesorilor. Școala este un proces lung de învățare și dezvoltare pe toate planurile, inclusiv emoțional. E nevoie de oameni dedicați care să te facă să înveți cu plăcere, nu să devii un vânător de note și să îți fie teamă să întrebi “De ce?”.
Când te-ai îndrăgostit prima oară?
Prima oară m-am îndrăgostit în vacanța din clasa a VIII-a, dar a fost o dragoste platonică, trăită mai mult în capul și în imaginația mea.
Andreea Perju regretă că a renunțat la sportul de performanță: “Știu că aveam șanse mari la podium, dar n-a fost să fie”
Ai făcut gimnastică ritmică de performanță. De ce ai renunțat, după 9 ani?
Da, am făcut acest minunat sport căruia îi mulțumesc pentru conduita dobândită și datorită lui. M-am lăsat într-un moment destul de ciudat, cu o săptămână înainte de Campionatul Național, tot dintr-o nedreptate. Antrenoarea a ales să mă lovească pentru un element pe care nu-l făceam perfect, doar că a ținut-o așa vreo 4 ore și mi s-a părut nedrept.
Ani de zile am fost marcată de faptul că n-am avut pe cineva să vină, să mă ia de mână și să-mi zică “Hei, ai muncit 8 ore pe zi timp de un an pentru Campionatul ăsta. Îți înțeleg supărarea, dar hai mai departe. Termini cu campionatul și vedem după ce o să fie!”. Știu că aveam șanse mari la podium, dar n-a fost să fie. De câte ori retrăiesc perioada aia, realizez ce bine ar fi fost să fie mama lângă mine.
“Am făcut parte din trupa de dans a lui Hi-Q, Valahia și Candy”
Când te-ai gândit să te apuci de muzică? Și cum te-ai lăsat?
Muzică a fost un vis devenit cumva realitate. Nu sunt vreo mare cântăreață, dar aveam un atuu, dansam foarte bine, și atunci am devenit și coregrafa trupei ‘Ooops’. A fost o perioadă foarte frumoasă, dar, înainte de ‘Ooops’, să ne aducem aminte că am făcut parte din trupa de dans a lui Hi-Q, Valahia și Candy.
Ai vreo amintire trăsnită de pe scenă, pe care n-ai uitat-o niciodată?
Din perioada muzicii nu îmi mai aduc aminte, dar mi-aduc aminte că mă amuza foarte tare când oamenii credeau că sunt Selena, deși ea plecase din Candy, și dădeam autografe cot la cot cu fetele.
“Dragostea pentru actorie cred că a existat dintotdeauna”
Când a apărut dragostea pentru teatru?
Dragostea pentru actorie cred că a existat dintotdeauna doar că pe la 20 de ani am vrut să dau la teatru. N-am făcut-o pentru că toți îmi spuneau celebra replică “vei muri de foame”. Am ales să fac “Filozofie și jurnalism”, specializare Jurnalism, doar că am realizat că nu e pentru mine presa scrisă, după ce am terminat facultatea și am avut primul job la un ziar. A durat câteva luni, dar nu m-am putut adapta. Atunci am știut că vreau s-o iau pe drumul pe care am simțit din prima.
“Mi-am dorit să fiu în clasa doamnei Rodica Mandache”
Ai făcut actoria la ‘Hyperion’ la mult timp după ce ai jucat în ‘Fetele marinarului’. De ce?
Am ales “Hyperion” pentru că mi-am dorit să fiu în clasa doamnei Rodica Mandache, iar dumneaei preda doar acolo. Am idolatrizat-o și, chiar dacă relația noastră n-a fost numai lapte și miere, am învățat enorm și, mai ales, multe le-am înțeles după terminarea facultății. Simt că am ales exact cum mi-a dictat intuiția și bine am făcut. Dorința de a avea o diplomă a fost mare și iată-mă în această viață cu două facultăți terminate.
Cum este mama Andreea? Le lași pe fete mai libere, te mai sperii?
Mama Andreea învață de la zi la zi să fie mamă. Acum, Mara a intrat în perioada adolescenței și avem parte de multe provocări, dar zic că le facem față cu brio fără să fim dramatice. Nu mi-e simplu, cu atât mai mult acum, dar cred că instinctul și comunicarea ne ajută să trecem peste toate. Le-am învățat să aibă curaj să își exprime sentimentele, emoțiile, trăirile, fricile, părerile și lucrăm la asta zi de zi. Cred că cel mai important e să existe un echilibru între libertate și limite.
Andreea Perju, despre rolul de mamă: “Am învățat să spun ‘te iubesc’ fără să-mi fie frică”
Ce ai învățat, până acum, de la Mara și Ada?
Foarte multe. Am învățat să mă bucur iar ca un copil, să îmi depășesc limite zilnic, să râd cu gura până la urechi, să nu mă mai aricesc de la nimicuri, să îmbrățișez cu adevărat, să spun “te iubesc” fără să-mi fie frică.
Care a fost cel mai urat moment din viața ta?
Probabil că au existat 3 momente foarte grele în viața mea: pierderea mamei, aflarea veștii că tatăl meu e bolnav și luarea deciziei de a o lua pe drumuri separate cu tatăl fetițelor. Asta nu mă face să demontez în capul meu ideea de familie, dimpotrivă. Știu că fiecare avem un înger păzitor și ce ne e scris în frunte, aia ne e dat.
Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?
Mi-e greu să îmi aleg eu calitățile și defectele, dar lucrez că ele să se întrepătrundă în așa fel încât să fie un echilibru. Cred că sunt un om bun, care când iubește o face cu totul sufletul, dar am și un defect, dacă apuc să spun ‘gata’, păi gata e.
Cum se menține în formă Andreea Perju: “Mereu am spus că vreau să îmbătrânesc frumos”
Arăți foarte bine, e gentic sau faci vreun efort?
Probabil e un amestec de genetic cu grijă. Nu dorm în sală și saloane de înfrumusețare, dar am grijă de mine. Mereu am spus că vreau să îmbătrânesc frumos și cred că mă țin de planul ăsta.
Pro sau contra operațiilor estetice?
Pro atâta timp cât sunt făcute cu cap, frumos, cu grijă și cât mai natural.
În 2008 ai pozat pentru Playboy. Îți mai aduci aminte dacă ai avut emoții, vreo întâmplare?
Nu am avut parte de nicio întâmplare, îți mărturisesc că și în acest moment sunt mulțumită de cum a ieșit acel pictorial.
Andreea Perju a investit banii câștigați într-un restaurant: “Este unul dintre ‘copiii’ mei”
Cum merge restaurantul? Știu că te implicit foarte mult în afacerea ta.
Restaurantul este unul dintre ‘copiii’ mei. Echipa mea e a doua mea familie și mă bucur că am putut să creez acest concept într-o piață unde cel mai greu e să ai continuitate cu angajații. Sunt foarte implicată, îmi place la nebunie și deși, după 7 ani, încă învăț despre acest domeniu, am pus mult din ceea ce mi-a dat sportul de performanță și actoria.
Ce nu ai face niciodată în viața ta?
Cred că n-aș putea face rău voit cuiva. Cred că ceea ce dăm ni se întoarce așa că am mare grijă cu acest aspect.
“Am spus mereu că facem compromisuri constant și periodic”
Ai făcut compromisuri în viață?
De întrebarea asta m-am lovit în multe interviuri. Nu știu exact la ce compromisuri te gândeșți tu, dar eu am spus mereu că facem compromisuri constant și periodic. De exemplu, faptul că 7 ani am ales să mă implic în business și să renunț la teatru, e un compromis. Cred că, de multe ori, compromisurile le facem în funcție de priorități, dorințe și țeluri așa că nu e deloc rău.
Dacă ar fi s-o iei acum de la zero, ce greșeală nu ai mai face?
Să îți răspund la cald, nu m-aș mai lăsă de gimnastică cu o săptămână înainte de Campionatele Naționale. În rest, aș cam face la fel.
Acum e prea devreme, dar crezi că vei mai putea iubi din nou?
Normal. Adică sunt ferm convinsă că toate se vor așeza încet, încet și că toate apar la momentul potrivit.
Ce ți-ai propus în 2023?
Planurile mele din 2023 au legătură cu cele începute în 2022 și care merită să fie duse până la capăt. Nu prea îmi mai fac planuri pe termen foarte lung pentru că viața mi-a arătat că îmi poate schimba traiectoria într-o fracțiune de secundă. Trăiesc cât de mult pot în prezent, sunt recunoscătoare pentru ceea ce am și mă bucur de ceea ce mi se întâmplă încercând să securizez anumite lucruri pentru viitorul fetițelor.