Numele Andreei Bălan (36 de ani) a fost mereu, într-o formă sau alta, pe buzele oamenilor, încă de când a devenit faimoasă în adolescență. Astăzi este o femeie care știe ce își dorește, care nu dă curs bârfelor ce nu îi fac cinste și care ne inspiră necontenit.
Cei care o urmăresc pe Andreea știu că viața ei nu a fost mereu ușoară: cu un început tumultos al carierei, când încă era o adolescentă, cu povești de dragoste care i-au frânt inima, cu un stop cardiac la nașterea celei de-a doua fetițe a ei. Cu toate astea, ea a găsit puterea să se ridice de la pământ, să se scuture de praf și să învețe din nou să meargă de fiecare dată.
Zilele Andreei sunt mereu diferite, niciuna nu seamănă cu cealaltă, după cum ne-a spus chiar ea. Între repetiții la sala de dans sau cu band-ul, înregistrări în studio, filmări pentru „Te cunosc de undeva!” sau alte emisiuni TV și ședințe foto, rămân totuși câteva constante: ceaiul negru cu lapte de dimineața, baia fierbinte de seara și cele două fetițe ale ei, Ella (4 ani) și Clara (2 ani). În fiecare dimineață le dă câte un sărut înainte de grădiniță. Seara, la cinci, le ia pe micuțe de acolo și… apoi începe distracția în stilul „Cei Trei Mușchetari”, după cum susține Andreea.
Mai jos vei găsi o parte din interviul pe care Andreea Bălan ni l-a oferit în ediția de iunie a revistei Unica, care se găsește deja la punctele de difuzare a presei.
Ești una dintre puținele artiste care au rămas relevante din anii ‘90 și până în prezent. Care sunt momentele din cariera ta de care ești foarte, foarte mândră?
Au fost câteva momente-cheie: în perioada Andrè, când am primit cinci discuri de platină şi unul de aur pentru un milion şi jumătate de albume vândute şi am fost supranumite „Reginele muzicii dance”; în cariera solo, la fiecare lansare a unui album, deoarece în 90% dintre piese cânt despre mine şi despre trăirile mele, iar albumul „Așa sunt eu” din 2004 a fost de referință în cariera mea; momentul în care am luat medalia de argint pentru România la Campionatul de dans din Mexic; momentul în care am câştigat locul întâi la „Dansez pentru tine” deoarece, de atunci, toată cariera mea s-a schimbat, transformându-mă într-un entertainer care cântă, dansează şi face show-uri excepţionale.
Imaginea ta din epoca Andrè, când încă erai o adolescentă, era puternic sexualizată de public și media. În ce fel simți că te-a afectat acea expunere?
Atunci nu realizam acest lucru, eram o copilă. Pur şi simplu aşa erau ţinutele de scenă şi nimeni nu ne spunea că suntem prea sexy. Am înţeles mai târziu, uitându-mă în urmă. Dar chiar şi aşa, nu-mi pare rău de acest aspect şi nu consider că m-a afectat psihic în niciun fel. Ba chiar m-a ajutat mai tarziu în carieră să am încredere în mine pe scenă, fără să mă simt ciudat.
Pandemia a afectat financiar mulți oameni care nu și-au mai putut susține activitățile profesionale, printre care și mulți artiști. Tu ai avut de suferit?
Am văzut partea plină a paharului şi m-am bucurat de timpul liber, în special de weekend-uri, alături de Ella şi Clara. Am făcut diferite activități pe care fie le-am făcut în copilărie, fie mi le doream – de exemplu să învăţ să schiez, să patinez, să merg cu bicicleta sau să navighez cu barca. Toţi am fost afectaţi mai mult sau mai puţin financiar. Poate pentru mine impactul a fost mai mic fiindcă am ştiut că nu trebuie să mă bazez doar pe această latură a carierei mele şi am dezvoltat în timp partea de influencer (fac vlog de patru ani) și totodată sunt în juriu la „Te cunosc de undeva!” de 10 ani.
Femeile – mai ales cele din industrii artistice – au o „dată de expirare”, setată de ani și ani de viziuni sexiste, și care abia recent a început să fie pusă sub semnul întrebării. Ție ți-a fost vreodată teamă că lumea va uita de tine când aveai să treci de vârsta de 30 de ani?
Vârsta nu trebuie privită ca un impediment, din contră. Am acumulat experienţă, am evoluat ca om, artist şi brand. Mă simt mai în formă ca la 20 de ani şi simt că mai am foarte multe lucruri de arătat. Mă uit cu coada ochiului în America la J. Lo şi știu că aşa voi fi și eu la 50 de ani, în super formă cu super show-uri.
Eu una nu m-am supus niciodată unui standard fiindcă aşa îl cere societatea. Îmi place să am grijă de mine, de sănătatea mea și mă menţin în formă fiindcă în cele din urmă o fac pentru mine, pentru că mă respect pe mine.
Spune-mi asupra cărui lucru nu ai fi dispusă niciodată să faci compromisuri.
Sunt câteva. Nu mi-aş compromite principiile, sufletul şi corpul pentru nimic în lume.
Tu ai o prezență uriașă în social media, fie că vorbim de YouTube, Instagram, TikTok sau Facebook. Reușești să le faci pe toate singură sau ai o echipă care îți vine în ajutor?
Am oameni foarte faini cu care mă sfătuiesc – impresara mea, PR-ul, persoana care îmi montează vlogurile, un băiat care mă ajută cu conţinutul, dar îmi place să verific totul şi uneori sunt un pic control freak. Mi-aş dori să fiu mai relaxată când vine vorba de muncă, dar e greu să mă schimb fundamental.
În trecut, comunicarea dintre artiști și fani se făcea pe o singură direcție. Îți este dor de acele vremuri sau preferi mai degrabă felul în care sunt lucrurile acum?
În trecut, artiştii păreau de multe ori aproape intangibili şi cu greu ajungeai la idolul tău. În schimb acum, cu toate platformele de socializare, fanii şi artiștii sunt mult mai apropiaţi. În cele mai multe cazuri această apropiere este superbă de ambele părți, poți să interacţionezi mult mai uşor cu fanii şi ei cu tine, dar sunt şi cazuri când unii oameni uită de respect, tocmai fiindcă eşti la un click distanţă. S-a pierdut ideea de idol.
A existat vreodată un moment în care să simți nevoia de o pauză de la social media?
Da! Am făcut şi o să fac mereu pauză pentru fetele mele. Ţine de fiecare în parte cum foloseşte social media. Pentru mine este un mod de a fi în contact cu fanii mei, de a lansa şi de a promova muzica mea, iar atunci când fac campanii, este un job. E foarte important pentru noua generaţie să nu se valideze doar prin like-uri şi să înţeleagă prezenţa în mediul online nu e un mod de viață.
Ce lecții cauți să le înveți pe Ella și Clara? Ce lecții te învață ele pe tine?
E foarte important pentru mine ca ele să se simtă iubite şi să ştie că ele sunt tot. Îmi doresc să fie empatice, fericite, să se dezvolte cu bunătate şi să facă ceea ce simt şi îşi doresc. Cu ele am simţit iubirea necondiţionată si am învățat să am răbdare. Ador să petrec timp cu ele și să ne jucăm.Ella îmi seamănă mult fizic, este foarte sensibilă ca mine şi este mai boemă. Clara îmi seamănă ca şi comportament, fiind foarte năzdrăvană, cu o personalitate foarte puternică. Dacă nu e ca ea, face ce face şi tot ca ea trebuie să se întâmple ☺.
Este o vorbă care spune că este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil. Cum arată satul tău?
De la început, din prima zi de viaţă a Ellei, mama mea mi-a fost alături de noi, iar de când avea Ella trei luni până recent, am avut o bonă ziua. Acum a devenit foarte uşor, deoarece au crescut, merg la grădi de la 09:00 la 17:00, iar seara sunt eu şi cu mama.