Dacă eşti la curent cu filmele făcute pe la noi în ultimii ani, sigur l-ai remarcat şi vrei să-l cunoşti pe Andi Vasluianu.
La premiile Gopo din 2008, Andi Vasluianu a fost unul din prezentatorii care „au dat cel mai bine pe scenă”. Adevărul e că nici nu a spus mare lucru. Doar a asistat zâmbitor în timp ce coprezentatoarea lui demonstra cum actorii din rolurile secundare pot străluci uneori mai tare decât cei din rolul principal. „Nu-i aşa, Andi?” Da, vorbea despre el. E poate cel mai prezent în filmele care se lansează sau se filmează anul acesta (cel puţin în cinci) şi în toate îşi face rolurile bine, „din interior”. „Nu mă gândesc neapărat la gestica personajului. Dacă interiorul îmi scoate ceva, e ok!”
Andi Vasluianu, joc şi inocenţă
Îl ştiţi pe băieţelul acela care stă în banca lui cu piesele de lego adunate în jur şi construieşte cu minuţie un castel? Aşa e Andi. Dacă-l strigi, îţi zâmbeşte, dacă nu, îşi vede de treabă la teatrul din Ploieşti, unde joacă deja de zece ani. Nu cred că-l va supăra comparaţia „infantilă”, pentru că inocenţa e unul din lucrurile pe care le preţuieşte cel mai mult. Şi o păstrează jucând. „Datorită actoriei, ajung să interiorizez mult mai mult fiecare moment pe care îl trăiesc şi să-l ard altfel.” Uneori, asta are un efect de serendipity şi întâlneşte în viaţa reală situaţii care par rupte din viaţa personajului pe care îl joacă. Începând cu 20 martie, îl poţi vedea în filmul „Weekend cu mama”, în rolul unui personaj greu de făcut credibil – un traficant de copii ultrareligios.
Ce ne place: Că, deşi ziarele de scandal insistă asupra statutului său civil: (burlac, însurat, divorţat, cuplat), continuă să spună că „My love life is my personal life!”
Ce nu ştiai despre el: Îi place fotbalul! Cu tot ce înseamnă: „joc, urmăresc, ţin cu o echipă, toate chestiile astea oribile ”