Ai luat vreodată un Extraveral înainte de emisiune?
Nu, n-am ajuns în situaţia asta, deşi veţi vedea pe micul ecran că sunt vreo două situaţii extrem de tensionate. (râde)
Ce îţi place să faci în puţinul timp liber?
Cel mai mult îmi place să mă joc cu băieţii mei Luca (4 ani) şi David (6 ani). Am fost cu ei la şcoala de schi, în vacanţa de iarnă, dar de regulă mergem la piscină. Sportul e prima preocupare, le place şi e de ajuns să spun cuvântul şi se echipează rapid. David, cel puţin, e un foarte bun înotător şi scufundător. A învăţat singur, dacă îţi vine să crezi, în vacanţă în Grecia.
În familia voastră domneşte distracţia?
Eu sunt la fel şi pe micul ecran, şi în viaţa de zi cu zi, cu oamenii, şi acasă. Simţul umorului e antrenat zilnic la noi, iar la David am observat deja veleităţi, mai ales că a prins întoarcerile şi combinaţiile de cuvinte ironice. Presimt, aşa, direcţia spre care se va îndrepta când va creşte.
Băieţii s-au obişnuit cu faptul că mami şi tati sunt cunoscuţi?
David a început să simtă pentru că i-au spus colegii lui de clasă care mă văd când îl duc dimineaţa. Iar când începe sezonul la „Românii au talent”, e o întreagă isterie la şcoală şi la grădiniţă. Toţi vin la mine, se joacă de-a „Românii au talent”. Ai mei, nu mai zic. Şi-au făcut televizoare din carton, le place să construiască. Şi-au făcut şi pupitru cum avem noi în emisiune, cu trei X-uri. Şi să-i auzi cum spun: „Eu sunt domnu’ Mihai Petre” şi celălalt, „Eu sunt domnu’ Andi”. E de senzaţie să-l auzi pe unul dintre copiii tăi că spune „eu sunt domnu’ Andi”. Ce făcea Andi Moisescu înainte să devină celebru: „Câștigam bani buni atunci!”
Ai vreun mare „of” referitor la ţara în care trăim?
N-am niciun „of”! Mi se pare că România e ţara perfectă pentru ce fac eu. Dacă mă năşteam în orice alt loc trebuia să încep să muncesc serios. Aici creativitatea mi-e stârnită în orice moment prin ce văd în jur. E exact ce-mi trebuie pentru „Apropo TV”.
Ce ai vrea să le transmiţi oamenilor?
Chiar vreau să le transmit telespectatorilor mei sincere mulţumiri. E o relaţie reciproc avantajoasă. Eu mă străduiesc să le ofer ceva bun, iar ei, prin faptul că se uită, îmi dau ocazia să continui. Dacă n-ar fi audienţă, n-ar fi nici emisiune.