Fiind întrebată cine i-a marcat cel mai mult copilăria, Ana ne-a răspuns: „Bunica, fără îndoială. De la ea am prins adorația asta nebună pentru aristocrațenii, porțelanuri, vechituri, catifeluri și apucăturile cu mese rotunde, ceaiuri, cafele și bârfe băbistice. Tot de la ea am și manierismul asta câteodată obositor, dar care mie îmi place tare și de la ea am moștenit curiozitatea pentru tarot și altele nespuse și neștiute”.