Ana Maria Brânză, la 39 de ani: „Am greșit, în repetate rânduri, atât pe planșa de scrimă, cât și în afara ei, dar am fost eu și nimic mai mult” / Exclusiv

Ana Maria Brânză, de cinci ori desemnată cea mai bună spadasină din lume, își recunoaște victoriile, dar și înfrângerile. A început scrima dintr-o joacă și a devenit multiplă campioană mondială. În viața privată, Ana Maria Branză a divorțat, la începutul anului, după 10 ani de căsătorie, de Pavel Popescu. Un divorț discret, la notar, fără declarații din partea celor doi foști soți.

Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.ro, Ana Maria Brânză mărturisește că fratele ei, Marius, a dus-o la sala de sport. Desemnată de cinci ori cea mai buna spadasină din lume, campioana natională, europeană, mondială și olimpică ne spune că acest sport nu mai este atât de periculos ca pe vremuri. Materialul din care sunt facute costumele spadasinilor, kevlarul, este același care se foloseste la vestele antiglonț.

Ana Maria Brânză, povestea unei multiple campioane

În vârstă de 38 de ani, Ana Maria Brânză a luat decizia de a se retrage din sportul profesionist în 2021, când, aflată la o competiție în Dubai, și-a dat seama că totul i se părea greu. Acela a fost momentul când a decis să pună stop unei cariere fulminante.

„A fost o decizie de moment. Nu am știut în acea dimineață că ziua respectivă va fi ultima în care voi urca pe planșă de scrimă într-o competiție oficială. Mi-am promis, încă de mică, faptul că voi simți atunci când va veni momentul retragerii. Exact așa s-a întâmplat”, își amintește Ana Maria Brânză.

Wow, ce rochie! Românca Romina Gingașu, soția miliardarului Piero Ferrari, apariție de senzație într-o ținută Dolce & Gabbana / FOTO

Recomandarea zilei

Campiona mondială a avut parte și de foarte multe accidentări, dar și de o tendinită care a scos-o, un timp destul de lung, din competiții. Ana Maria Brânză mărturisește că, de fiecare dată când se simțea neputincioasă, își dorea să revină pe planșă și pe podium.

„A fost un moment de magie pură”

Ai fost desemnată, de 5 ori, drept cea mai bună spadasină din lume. E ușor sau copleșitor să ști că ești numărul 1, ani la rând?

Prezentatorul TV din România a mărturisit că și-a înșelat nevasta! Puțini bărbați au curajul să recunoască asta!

Recomandarea zilei

Pentru mine a fost motivant. În scrimă, acest titlu se acordă sportivilor care au încheiat sezonul competițional pe primul loc în clasamentul mondial. Este mai mult o recunoaștere a consecvenței, iar eu am privit-o ca pe o provocare: oare mai pot ajunge acolo?! La final de an competițional știam doar că trebuie să uit tot ce am reușit și să o iau de la capăt. Exact de la „munca de jos”, ca să pot construiesc și să mă reconstruiesc din nou și din nou.

Acest joc, detaliile pe care trebuia să le rafinez, modul în care trebuia să mă reinventez, m-au ținut ancorată și antrenată în atingerea obiectivelor. Acest titlu a devenit o țintă pentru mine abia în momentul în care am conștientizat că pot doborî un record într-un sport în care nu există recorduri.

Ana Maria Brânză a câștigat primul titlu mondial la categoria U17 în 2001: „Un moment pe care îl voi purta cu mine întreaga viață”

Îți mai aduci aminte ce ai simțit când ai urcat, prima dată în viața ta, pe un podium de premiere?

Este un moment pe care îl voi purta cu mine întreaga viață. Se întâmpla la Gdansk, în 2001, când am câștigat primul titlu mondial la categoria U17. A fost pentru prima dată în viață când am urcat pe un podium adevărat și am ascultat imnul României intonându-se pentru mine.

A fost un moment de magie pură. Am realizat că, cel puțin în acele secunde, în care sunt acolo sus, pe podium, sunt cea mai bună din lume în ceea ce fac. Iar când am coborât mi-am promis că voi face tot ce ține de mine pentru a reuși să ajung din nou acolo. Doar pentru acele clipe și trăiri pe care, oricât m-aș strădui, nu le pot pune în cuvinte.

„Am trecut prin această etapă și l-am urât cu toată ființa mea pe acest ‘trebuie’ ”

Succesul este o povară uneori? Cât de greu este să te menții pe locul 1 ani de zile?

Dacă trebuie să cucerești medalii și trofee la fiecare competiție, există riscul să devină o povară care să te copleșească. Am trecut prin această etapă și l-am urât cu toată ființa mea pe acest „trebuie”. În momentul în care am urcat pe planșă cu bucurie și cu chef de joacă, am ajuns și la rezultatele dorite.

Sportul, pentru mine, a fost mereu o joacă. Bineînțeles, avem reguli clare, obiective de îndeplinit, însă atâta timp cât mi-am păstrat spiritul ludic și curiozitatea, mi-a ieșit. Când a apărut încrâncenarea s-a văzut imediat în rezultate. Șansa mea a fost să am în jurul meu oameni care să înțeleagă mecanismele după care funcționez. Au adaptat planul la nevoile mele, lucru pentru care sunt recunoscătoare.

Ana Maria Brânză vorbește despre celebritate: „Eu am greșit, în repetate rânduri, atât pe planșa de scrimă, cât și în afara ei”

Apropo de succes, ai plătit vreodată prețul celebrității tale?

Îmi este greu să definesc celebritatea. Și îmi place să spun despre mine că nu sunt nimic mai mult decât copilul care a avut curaj să viseze. A crezut în visul lui și a muncit pentru el până ce a reușit să îl îndeplinească. Dacă eu am reușit asta, oricine o poate face! Bineînțeles că, atunci când ajungi la anumite rezultate, există și această expunere. Mai ales în societatea în care sportivul campion este considerat un model.

Eu am greșit, în repetate rânduri, atât pe planșa de scrimă, cât și în afara ei, dar am fost eu și nimic mai mult. Îmi asum că nu pot fi doar ceea ce sunt, dau cât am de dat și nu cred în perfecțiune. Cred doar în greșelile din care avem cu toții de învățat.

„Am ajuns total întâmplător în sala de scrimă mulțumită fratelui meu”

De ce spada, cum a apărut această pasiune care te-a făcut cea mai bună scrimeră a României?

Am convingerea că nu aș fi putut performa la acest nivel în altă probă, nici nu mai vorbesc de alt sport. Cumva, m-am născut să fac scrimă, spadă. Pe atât de simplu și acesta este unul dintre motivele pentru care mă consider cu adevărat norocoasă.

Am ajuns total întâmplător în sala de scrimă mulțumită fratelui meu Marius. Și din dorința părinților mei ca ai lor copii să facă mișcare. La momentul respectiv, când domnul antrenor Radu Szilágyi a considerat că sunt pregătită să primesc o armă, nu exista o floretă cu mâner de stânga (arma de inițiere în scrimă). Așa că am trecut peste această etapă și am început direct cu spada.

„Costumele noastre sunt făcute din Kevlar, același material din care se fac și vestele antiglonț”

Cât de periculos este acest sport? Într-o competiție, care este cel mai rău scenariu care se poate întampla? 

Scrima nu este deloc un sport periculos, cu atât mai mult în vremurile noastre când producătorii au dezvoltat această latură. Materialul din care sunt făcute costumele se numește Kevlar. Este același material din care se fac și vestele antiglonț, așa că nu există risc de accidentări în acest sens.

Iar prima regulă pe care copiii o învață când intră în sala de scrimă este că niciodată, absolut niciodată, nu îndrepți vârful armei spre cineva care nu poartă mască.

Cum a fost copilăria ta? Erai mereu în sală, la antrenamente, sau ai apucat să te și joci?

Îmi place să spun că m-am jucat timp de 27 de ani, iar sala de scrimă a fost cel mai frumos teren de joacă pentru mine. Chiar și în momentul în care am schimbat categoria de vârstă și au intervenit obiectivele plus presiunea, am putut să mă bucur de această joacă. Am reușit să performez datorită faptului că mi-am păstrat acest spirit ludic și curiozitatea de copil.

Ana Maria Brânză, amintiri din copilărie: „Întotdeauna mi s-au părut mai tentante gardurile, copacii și mașinuțele”

Erai fetița cu păpușile sau băiețoasă?

Nu țin minte să fi fost vreodată genul de fetiță prințesă. Întotdeauna mi s-au părut mai tentante gardurile, copacii și mașinuțele, deși aveam o colecție întreagă de păpuși pe care le îmbrăcam din perdelele ajustate fără pic de pricepere.

Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?

Am avut șansa și sunt recunoscătoare pentru acest lucru, să mă nasc într-o familie în care am putut vorbi mereu deschis. Așa că nu am favorizat pe niciunul dintre părinți, ci mă destăinuiam în egală măsură amândurora.

Cum erai la liceu, rebela sau timida clasei?

În liceu eram mai mereu plecată la competiții, ori în cantonamente, iar când reveneam la școală cel mai adesea erau plecați colegii mei. Am urmat cursurile Liceului cu Program Sportiv Petrache Trișcu din Craiova și făceam parte dintr-o clasă mixtă în care regăseai mai multe ramuri sportive cu programe competiționale diferite. A fost destul de dificil să legăm acele prietenii care se întâmplă la acea vârstă. 

Ana Maria Brânză, adevărul despre retragere: „A fost o decizie de moment”

Cât de greu a fost să te retragi din sportul profesionist? În decembrie 2021 ai renunțat la podium.

A fost o decizie de moment. Nu am știut în acea dimineață că ziua respectivă va fi ultima în care voi urca pe planșă de scrimă într-o competiție oficială. Mi-am promis încă de mică faptul că voi simți atunci când va veni momentul retragerii și exact așa s-a întâmplat. Eram la o competiție în Dubai și, când am ajuns în fața sălii de concurs, brusc, totul mi s-a părut extrem de greu. Echiparea, încălzirea, controlul armelor, costumul, absolut totul mi se părea extrem de greu și atunci am înțeles că s-a terminat.

Mi-am anunțat retragerea imediat după acel concurs și știu că a fost cel mai potrivit moment pentru a încheia cel mai spectaculos capitol din viața de până acum. Perioada de tranziție, însă, a fost cea mai mare provocare din toate câte am trăit pentru că nimic nu te poate pregăti pentru acest moment.

„Este o provocare imensă pe care o trăiești atunci când te vezi neputincios”

Știu că ai avut multe probleme de sănătate, cea mai grea fiind tendinita. Cum ai reușit să faci față durerilor și să mergi mai departe?

Tendinita de la mâna stângă a fost un moment tare dificil care m-a scos din circuitul competițional vreme de câteva luni, în 2010. Apoi au mai fost câteva accidentări care m-au forțat să mă opresc perioade determinate de timp, însă cea mai sensibilă a fost operația la genunchi suferită în 2020, înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Cu toate acestea pot spune că am fost un sportiv norocos, iar durerile și accidentările nu au făcut decât să mă motiveze să mă readaptez și reinventez ori de câte ori ar fi fost nevoie. Este o provocare imensă pe care o trăiești atunci când te vezi neputincios și determinarea vine din tot ceea ce știai că puteai face înainte de acel moment. Vrei să te vezi din nou acolo și faci tot ce ține de tine pentru a ajunge. Cel puțin asta a funcționat în cazul meu.

Care crezi că este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?

Ambiția este una dintre calitățile care mă definesc, însă sunt momente în care aceasta devine încăpățânare și se transformă în cel mai mare defect.

Ai făcut compromisuri în viață?

Cred că toți facem compromisuri în fiecare zi și îmi este greu să pun lumina pe unul singur. Am ținut mereu un echilibru în acest sens și somnul meu este atât de important încât compromisurile făcute nu au fost de mare anvergură.

Ana Maria Brânza colecționează jucării de pluș

Ce nu știe lumea despre tine?

Cred că sunt în etapa în care eu aflu multe despre mine și mă bucur de acest lucru. Am colecționat de-a lungul timpului de la plușuri, la lumânări parfumate, însă acum doar încerc să mă bucur de această călătorie și de experiențele pe care viața mi le scoate în cale. 

Ce te face să râzi și ce te face să plângi?

Râd mult și îmi plac adulții care nu uită că joaca este esențială la orice vârstă, cei care nu iau viața atât de în serios. Și la fel cum râd din aproape orice, pot să și plâng la fel de repede.

O bună parte din viață mi-am impus să fiu puternică și să-mi țin emoțiile în frâu. Acum am ajuns în momentul în care îmi permit doar să fiu, să râd și să plâng atunci când simt, iar acest lucru este extrem de eliberator.

„Mi-am promis că nu o să mai las să treacă nicio zi fără să bifez ceva pentru mine”

Cum arată, astăzi, o zi din viața celei mai bune spadasine din lume?

Ce știu sigur este că nu mai există un șablon, așa cum se întâmpla pe când eram sportiv. Fiecare zi este diferită și fiecare mă poate purta în alt colț de lume, ceea ce mi se pare minunat, chiar dacă uneori devine obositor, ba chiar epuizant.

Ce am învățat, însă, este faptul că, oricât de solicitant ar fi programul, în fiecare zi să fac ceva pentru mine. Indiferent că este vorba de o cafea în tihnă, ori o scurtă plimbare în natură sau pur și simplu câteva file dintr-o carte. Mi-am promis că nu o să mai las să treacă nicio zi fără să bifez ceva pentru mine. Și se întâmplă ca uneori să îmi și iasă (râde).

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Libertatea.ro

Alexia Eram, zâmbitoare alături de David Popovici după despărțirea de Mario Fresh. Cum și unde i-a pozat Andreea Esca pe cei doi

Fanatik

Ce a găsit un cuplu de americani în grădina casei. Obiectul a fost scos la suprafață de uraganul Milton

GSP.ro

„Veneam cu o pereche de pantaloni, cu o cămașă și copiii râdeau, fiindcă erau foarte înstăriți, cu părinți bogați”. Campioana României la JO, mărturii tulburătoare

Urmărește-ne pe Google News