Vero Căliman, fosta Fetiță Zurli, cunoscută de o țară întreagă este, în prezent, regizoarea unor spectacole pentru copii. Asta n-o oprește, însă, să se întoarcă în lumea cinematografiei pentru că, de curând, a terminat filmările la comedia „Transilvanian Ninja”. Vero Căliman mărturisește că „pentru prima dată am jucat într-o altă postură decât cea în care v-am obișnuit. Joc un alt rol, care nu este de fetiță”.
Vero Căliman (36 de ani) mărturisește, cu sinceritate, că se află în cea mai grea perioadă din viața ei pentru că „mi-e cel mai greu, în aceste momente, să iau decizii sau să aleg”. Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.ro, simpatica actrița spune că este fericită atunci când copiii și adolescenții vin la ea, pe stradă, să o salute și recunoaște că a dat la psihologie înainte să devină actriță.
Vero Căliman a dat la actorie după ce a devenit cunoscută: „Am ajuns la teatru abia după ce am intrat în Gașca Zurli. Am intrat în contact cu mulți actori și, datorită lor, mi-am făcut curaj să dau la facultate și să o termin”
Vero Căliman își aduce aminte că, atunci când era mică, era genul de copilaș are plângea atunci când nu se putea duce la grădiniță. Dacă în copilărie era liniștită, la liceu lucrurile s-au schimbat foarte mult și le-a dat mari bătăi de cap mamei și profesorilor. Chiar dacă moartea tatălui ei a afectat-o profund, cei doi având o relație absolut specială, Vero Căliman recunoaște că prezentul este cea mai grea perioadă din viața ei.
„Cred că acum trec prin cel mai greu, dar cel mai frumos moment. Mi-e cel mai greu, în aceste momente, să iau decizii sau să aleg, iar asta creează dificultatea unui moment sau a unei situații, nesiguranța” ne spune actrița Vero Căliman.
Vero Căliman se dă cu skate-ul și, de câte ori are ocazia, urcă pe munte. Dacă viața i-ar da șansa să o poată lua din nou de la capăt, simpatica actriță spune că ar păstra o distanță bine delimitată între viața personală și cea profesională și nu ar mai face nimic până nu s-ar documenta, foarte bine, înainte.
„Am interpretat cel mai iubit personaj din Gașca Zurli iar asta mă face să mă simt bucuroasă și mândră”
Ești, fără să exagerez, unul dintre cele mai iubite personaje de către copiii din România. Cum reacționezi când te recunosc, acum, pe stradă și vin la tine?
Cred că e mult spus că sunt, am fost, mai bine zis. În contextul zilelor și timpului pe care-l trăim, am interpretat cel mai iubit personaj din Gașca Zurli. Asta mă face să mă simt bucuroasă și mândră. Când copiii, deja adolescenți acum, mă recunosc și vin la mine mă simt foarte fericită. Este ca o mică validare a muncii pe care am făcut-o.
Ești o femeie puternică, nu te-ai lăsat doborâta niciodată. Cât din Fetița Zurli se află în sufletul și în inima ta?
Cred că, mai degrabă, a fost invers, mult din sufletul și din inima mea s-au dus în acel personaj. Fetița Zurli a preluat foarte multe din mine iar eu am rămas, în permanență, conectată cu copilul din mine.
Vero Căliman, o actriță asumată: „Când simți că vine finalul ești dator să te retragi și să mergi mai departe”
14 ani ați muncit și ați făcut fericiți mii de copii. Cum ai avut puterea să spui „stop”?
Nu știu să-ți răspund la această întrebare. Fiecare lucru, fiecare proiect și situație are un început, un mijloc și un final. Când simți că vine finalul ești dator, față de tine și față de toți oamenii, să te retragi și să mergi mai departe.
Cât de mult a contat iubirea ta pentru copii atunci când a trebuit să iei decizia de a pleca?
A contat foarte mult pentru că le-am dedicat atât de mulți ani, deci nici din punctul asta de vedere nu mi-a fost ușor. Dar gândul că am lăsat în urmă sute de cântece, zeci de filmulețe la care copiii se pot uita în continuare, a făcut ca această decizie să fie mai ușor de suportat.
Vero Căliman regizează, în prezent, spectacole pentru copii
Te-ai alăturat echipei Școlii de Teatru Qfeel. Cum te simți aici?
Mă simt foarte bine, sunt niște oameni pasionați și dedicați alături de care am construit deja o trupă de teatru pentru copii. Eu regizez spectacolele, ei se ocupă de punerea în scenă. Am și o grupă de copii cu care fac teatru și am învățat foarte multe de la ei.
Cum a fost copilăria ta? Erai mai mult fata mamei sau fata tatei?
Am fost fetița tatei, cu siguranță, atât cât a fost, adică primii 7 ani din viață. Am avut o relație specială cu tatăl și cu sora mea.
Vero Căliman recunoaște: „Eram genul de copil care plângea atunci când nu se putea duce la grădiniță”
Care a fost cea mai memorabilă trăznaie pe care ții minte s-o fi făcut?
Am fost un copil curios și plin de energie, dar mereu ascultător așa că m-am încadrat în niște limite. Din adolescență vorbim, deja, despre altceva, dar până la adolescență eram genul de copil care plângea atunci când nu se putea duce la grădiniță. Mi-a plăcut să fiu înconjurată de oameni și îmi luăm mereu în serios responsabilitățile.
„Cu tata aveam un fel de tovărășie, umblam peste tot cu el”
Ce-ți plăcea să faci cel mai mult împreună cu tatăl tău?
Să mă joc, cred că de asta are nevoie fiecare copil. Poate de aceea tindem să ne ducem mai spre mama sau mai spre tata, în funcție de cine e mai deschis la joacă. Cu tata aveam un fel de tovărășie, umblam peste tot cu el, mă stimula în tot felul de jocuri. Cântam și dansam împreună foarte mult.
Vero Căliman le-a făcut probleme profesorilor: „Eram preocupată de dans, aveam o trupă cu care mergeam și dansam la balurile de boboci”
Cum erai la liceu? Cea mai cuminte sau cea mai rebelă?
În liceu am fost complet opusul a ceea ce am fost în copilărie. Am nimerit la un liceu care nu era deloc pe atuu-rile mele. Se numea Grup Industrial Construcții de mașini. Un liceu la marginea orașului și da, pot să zic că le-am făcut probleme profesorilor și mamei. Eram preocupată de dans, aveam o trupă cu care mergeam și dansam la balurile de boboci, aveam cu totul alte preocupări decât ar fi trebuit.
Reușeam să învăț pe ultima sută de metri și să-mi iau examenele cu bine. Până în clasa a 8-a am fost printre primii 3 din clasă iar în liceu nu mă atrăgea nimic. Am ajuns acolo complet accidental și atunci mi-am văzut de treburile mele.
Îți mai aduci aminte când te-ai îndrăgostit prima oară?
Îndrăgostit e mult spus. Aveam un prieten foarte bun, eram foarte mici și vecini la țară, Edi îl chema. Ne jucam toată ziua împreună și, seară, mă mușca de nas. Mi-a plăcut de el până în adolescență.
Vero Căliman dezvăluie primele calități pe care ar trebui să le aibă un bărbat
Acum, la 36 de ani, te-ai gândit care ar fi primele trei calități ale unui bărbat adevărat?
Nu cred că mi-ar ajunge niciodată doar 3 calități. Este foarte greu să-ți răspund la această întrebare. Onestitatea ar fi prima calitate, apoi asumarea. Să știe cine e, ce caută și ce dorește. Și bunătatea, iar asta implică multe, dar simți în energia unui om dacă intențiile lui sunt pozitive sau negative. Nu pot să dau atenție unui bărbat care n-are o energie bună.
„Am ajuns la teatru abia după ce am intrat în Gașca Zurli”
De ce teatru? Când ai decis că acesta este drumul pe care vrei să-l urmezi?
Teatru mi-am dorit de când eram mică chiar dacă nu fusesem niciodată la vreun spectacol. Apoi mă fascinau reclamele și voiam să ajung în București să întâlnesc oamenii care joacă în reclame. Nu exista teatru în Roman, acolo unde m-am născut.
Când am ajuns în București, după liceu, era destul de complicat să-mi imaginez că aș intra la teatru. Mă uitam pe site, vedeam de câtă pregătire e nevoie, câtă bibliografie trebuia parcursă și eu nu aveam nimic. M-am orientat spre psihologie, a doua opțiune. Am ajuns la teatru abia după ce am intrat în Gașca Zurli. Am intrat în contact cu mulți actori și, datorită lor, mi-am făcut curaj să dau la facultate și să o termin. L-am avut profesor pe Virgil Ogășanu, un profesor extraordinar.
Vero Căliman face față, cu dificultate, schimbărilor: „Mi-e cel mai greu, în aceste momente, să iau decizii sau să aleg”
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?
Cred că acum trec prin cel mai greu, dar cel mai frumos moment din viața mea. Aș fi putut spune că cel mai rău a fost când a murit tata, dar era un copil pe atunci. O să mă bântuie și o să mă urmărească mereu asta, va fi o situație peste care nu o să pot trece. Dar transformarea prin care trec acum se simte cel mai profund. Mi-e cel mai greu, în aceste momente, să iau decizii sau să aleg, iar asta crează dificultatea unui moment sau a unei situații, nesiguranță.
Care este cea mai importantă calitate a ta? Dar cel mai mare defect?
Cea mai mare calitate a mea este hotărârea iar cel mai mare defect, nehotărârea. Pot fi extrem de intensă în ambele părți. Când sunt horărâtă pot să mut munții și când nu sunt hotărâtă nu reușesc să acționez deloc.
Ce nu știe lumea despre tine?
Sunt ca o carte deschisă. Îmi place să mă dau cu skate-ul, să citesc, sunt foarte curioasă. Merg pe munte destul de des.
Ce simți că nu ai face niciodată în viața ta?
Nu aș răni niciodată pe nimeni în mod conștient.
Vero Căliman vorbește despre greșeli: „Aș păstra o distanță între viața profesională și cea personală”
Dacă ai avea șansă să fii, din nou, la începutul carierei, ce greșeală nu ai mai repeta?
Lipsa de informare, de documentare. Aș păstra o distanță între viața profesională și cea personală, aș delimita aceste două mari părți ale vieții.
Ce planuri și proiecte ai pentru perioada următoare? Știu că ai terminat filmările la Transilvanian Ninja.
Da, am încheiat filmările la această comedie delicioasă. A fost o provocare foarte interesantă pentru mine, pentru prima dată am jucat într-o altă postură decât cea cu care v-am obișnuit. Joc un alt rol, care nu este de fetiță. Nu am mai făcut asta din facultate așa că am avut emoții foarte mari la filmări. Am fost înconjurată de o echipa foarte faină, de la actori la tehnic, toată lumea era extrem de bucuroasă să fie acolo. Oriunde mă uitam primeam un zâmbet și o vorbă de încurajare.
Îmi doresc să mă duc spre lumea filmului, mi-a fost dor să-mi fac, din nou, meseria. De când am terminat capitoul Zurli am făcut doar treaba din spatele camerelor, iar la Transilvanian Ninja m-am întors în miezul problemei, mi-am făcut meseria.
Am emoții, sper să fie bine primit de oameni, să înțeleagă că este un alt tip de film, alt personaj. Am râs foarte mult la filmări urmărindu-i pe colegii mei Paula Chirilă, Ozana Barabancea, Puya, Diana Matei. Au fost spumoși și delicioși. Alin Panc și Văru Săndel sunt absolut geniali, nu-ți vine să crezi cum curge prin ei talentul și inspirația.
Ultima modificare septembrie 20, 2024 4:48 pm