Actorul Bogdan Dumitrache a câștigat, împreună cu echipa lui, premiul Queer Palm la Festivalul de Film de la Cannes pentru producția lui Emanuel Pârvu, „Trei kilometri până la capătul lumii”. A interpretat rolul lui Florin Drăgoi „tatăl lui Adrian Drăgoi.
Bogdan Dumitrache (47 de ani) recunoaște că nu are mari așteptări de la publicul din România care va merge să vadă producția „Trei kilometri până la capătul lumii”, dar speră că niște întrebări tot se vor naște în urma vizionării peliculei. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru UNICA.ro, cunoscutul actor este de părere că cinematografia românească este mai cunoscută în străinătate decât în România. Recunoaște că, pentru el, rolul tatălui unui tânăr cu orientare gay „a funcționat ca un fel de terapie personală, m-a ajutat să înțeleg ce să nu fac dacă vreau să dau o șansă reală la fericire copilului meu”.
Bogdan Dumitrache, dezvăluiri despre rolul jucat în „Trei kilometri până la capătul lumii”, câștigător la Cannes
Bogdan Dumitrache recunoaște că ar cam face orice schimbare fizică pentru un rol. Odată a trebuit să slăbească 10 kilograme în 6 săptămâni și a reușit, chiar dacă a fost o experiență nu tocmai plăcută. Recunoaște că nu actoria a fost pe lista lui de preferințe, dar neapărat trebuia să scape de matematică.
„Atunci când am dat admiterea la facultate nu fusesem niciodată la teatru. Și am ajuns să dau admitere nu pentru că voiam actorie ci pentru că nu voiam matematică. Aș fi făcut orice să scap de ea”, spune actorul Bogdan Dumitrache, pentru Unica.ro.
Discret cu viața personală, actorul ne dezvăluie cel mai mare hobby al lui, agronomia. „Intenționez să dau admitere la agronomie, la horticultură pomicultură. Întotdeauna mi-au plăcut plantele, îmi place să le îngrijesc și plantele îmi vorbesc”, spune el. Bogdan Dumitrache dezvăluie că o singură dată a refuzat un rol și că antreprenoriatul l-a ajutat să joace doar în filmele care i se potrivesc.
„Una din mizele esențiale este să nu judeci”
Ai câștigat, împreună cu echipa ta, premiul Queer Palm la Festivalul de Film de la Cannes 2024 . Ce înseamnă acest premiu pentru tine și cariera ta?
Profesorul meu Mircea Albulescu avea o vorbă: un film este 90% muncă și 10% talent. Orice premiu este, în primul rând, o recunoaștere a muncii depuse si efortului susținut. Este prin urmare o bucurie si o împlinire, este o confirmare (pentru tinerii actori) sau o reconfirmare a talentului si dedicației tale ca actor.
Cât de greu a fost să joci într-un film despre un subiect, în continuare, tabu, pentru România?
Filmul este făcut de o echipă si, indiferent de subiect, oamenii implicați în realizarea lui nu sunt atât de tabu. Dimpotrivă, una din mizele esențiale este să nu judeci. Să rămâi deschis la descoperirea unor lucruri care poate nu aparțin universului tău interior, dar va trebui să le înțelegi, să le motivezi, să le justifici.
Bogdan Dumitrache: „Corpul meu îmi spune, încă subtil, că exista lucruri pe care ar fi mai bine sa le realizeze un cascador profesionist”
Cum era Bogdan Dumitrache din „Poziția copilului” și cum este cel de azi, din „Trei kilometri până la capătul lumii” ? Ce crezi că ai câștigat și ce simți că ai pierdut?
Sunt mai bine de 10 ani între aceste două filme, cu toate astea nu sunt diferențe majore. Sunt mai matur, atât ca om cât și ca actor. In toți acești ani mi-am dezvoltat propria metodă de a mă pregăti pentru rol. Pe set-ul de filmare simt lejeritate în execuția celor mai dificile sarcini pe care le am de realizat. Cred ca am pierdut o parte din capacitatea fizică, corpul meu îmi spune, încă subtil, că exista lucruri pe care ar fi mai bine sa le realizeze un cascador profesionist.
Bogdan Dumitrache ne explică rolul său din „Trei kilometri până la capătul lumii”
Ai jucat rolul tatălui unui baiat gay, interpretat de Ciprian Chiujdea. Cât de dificil a fost să faci asta?
Florin Drăgoi, tatăl lui Adrian Drăgoi, este un om simplu. Un pescar. Nu înțelege exact ce înseamnă alegerea fiului său de a fi gay, însă înțelege foarte clar dezamăgirea pe care o simte atunci când află că acesta nu mai merge la marină. Cred ca acela este momentul cel mai dificil pentru Drăgoi, atunci când afla că planul lor de ani de zile, pentru care tocmai venise momentul, nu se va mai întâmpla.
Problemele principale pe care le-am discutat cu Emi la pregătire au fost ce înseamnă dragoste necondiționată. De ce să faci tu planuri pe viitorul copilului, cât ne influențează societatea si presiunea pe care o pune asupra noastră.
„A trebui să slăbesc 10 kg într-un interval relativ scurt de timp, a fost foarte greu și neplăcut”
Apropo de asta, ca actor, până unde ești dispus să mergi pentru un rol?
Un alt lucru care s-a schimbat în anii aceștia dintre Poziția copilului si 3 kilometri este ca acum am doi copii. Sunt dispus să merg oricât de departe pentru un rol daca mi se poate garanta integritatea fizica astfel încât sa mă pot întoarce acasă la copii mei.
Cea mai mare schimbare fizică pe care am avut-o până acum a fost la „Pororoca”, unde a trebui sa slăbesc 10 kg într-un interval relativ scurt de timp, 6,7 săptămâni. A fost foarte greu si neplăcut, pe românește am făcut foamea. Însă am făcut-o alături de un nutriționist care m-a ghidat astfel încât să nu produc pagube ireversibile organismului.
Bogdan Dumitrache: „M-a ajutat sa înțeleg ce să nu fac dacă vreau sa dau o șansă reală la fericire copilului meu”
Ce a însemnat, pentru tine, rolul tatălui din „Trei kilometri până la capătul lumii” ? Cât de mult te-ai regăsit, sau nu, în personaj?
Sunt părinte la rândul meu si asta mă ajută foarte mult. Pot înțelege ușor iubirea unui părinte pentru copilul lui și dinamica unei familii. Astfel pot înțelege cum ajungi să faci proiecții pentru viitorul acestuia. Cum poți să simți dezamăgire pentru alegerile pe care le-a făcut și care nu sunt în consens cu cele pe care le-ai fi făcut tu. Funcționează și ca un fel de terapie personală, m-a ajutat sa înțeleg ce să nu fac dacă vreau să dau o șansă reală la fericire copilului meu.
Cât de mult mai au românii până să accepte cuplurile de același sex?
Nu știu. Văd totuși o deschidere mai mare la acceptare și toleranță, în special in mediul urban. Încă mai exista situații în care oamenii sunt bătuți pe străzi pentru ca sunt diferiți. Și aici vorbim de toate minoritățile, nu doar de LGBTQ+, dar cred că suntem într-o direcție bună. Cu puțin efort și timp vom reuși să conviețuim în liniște și pace. Cu respect unii față de ceilalți și față de alegerile personale, oricare ar fi acelea.
„Sper ca filmul să ridice câteva întrebări”
Ce așteptări ai de la public atunci când filmul va rula în cinematografe?
Nu am așteptări, sper totuși ca filmul să ridice câteva întrebări, cum ar fi: cum pot fi un părinte mai bun pentru copilul meu? Ce înseamnă dragoste necondiționată? Si altele.
Bogdan Dumitrache a ales actoria din întâmplare: „Am ajuns să dau admitere nu pentru că voiam actorie, ci pentru că nu voiam matematică”
Apropo de carieră, tu ai ales actoria sau ea te-a ales pe tine?
Aș zice ca ea m-a ales pe mine. Atunci când am dat admiterea la facultate nu fusesem niciodată la teatru. Și am ajuns sa dau admitere nu pentru că voiam actorie ci pentru că nu voiam matematică. Aș fi făcut orice să scap de ea. A fost o întâmplare faptul ca l-am cunoscut pe Petre Gheorghiu, marele actor, care mi-a fost și profesor în pregătirea admiterii la UNATC. Tot o întâmplare a fost că am intrat și am nimerit la clasa lui Mircea Albulescu si Cătălin Naum, elev de-al lui Petre Gheorghiu. A recunoscut pregătirea dumnealui în mine și m-a luat sub aripa lui protectoare.
Care a fost cel mai greu moment din cariera ta?
Începutul. Dezamăgirea față de teatru, lipsa rolurilor în film, așteptarea. A durat 10 ani până la primul rol, până când lucrurile s-au pus în mișcare. La început încet, acum tot încet dar nu mai am eu nevoie de viteză (râde).
„Am refuzat o singură dată un rol, atunci când au murit părinții mei”
Ești selectiv atunci când îți alegi rolurile?
Relativ. Am refuzat o singură dată un rol, atunci când au murit părinții mei și trebuia să joc un om căruia îi mor părinții. Emoțional nu am fost capabil, evenimentele personale erau prea recente și dureroase.
Altminteri, piața românească este una destul de mică, nu sunt zeci de roluri și nu au fost prea multe situații în care s-au suprapus solicitări. Când au fost am încercat să le fac pe toate deși nu a fost o decizie bună neapărat.
Ce crezi că îi lipsește cinematografiei românești, al ora actuală?
Publicul. O serie întreagă de motive cum ar fi lipsa cinematografelor, a interesului și altele, ne-au condus în acest punct în care cinematografia românească este mai apreciată în afară țării decât local. Salut pe această cale orice formă de cinema, mă refer la cinema-ul comercial, care readuce publicul în săli și reinstaurează mersul la cinematograf ca obicei social.
Bogdan Dumitrache este discret: „Nu îmi place să vorbesc despre viața personală în public”
Trecând la viața personală, cum este soțul și tăticul Bogdan Dumitrache? Cum vă distrați în familie?
Nu îmi place să vorbesc despre viața personală în public. Am apariții rare în presă și o fac doar când am un proiect pe care îl promovez. Sunt un om normal, ca oricare altul, cu calități, dar și cu greșeli. Îmi doresc să fiu mai bun pentru familia mea în primul rând, apoi pentru apropiați și, dacă pot, pentru toți ceilalți.
Simți că fiica ta îți moștenește talentul?
Nu simt nimic și îmi propun, conștient, să nu am păreri despre asta. Fiecare trebuie să-și facă încercările lui, reușite sau eșuate. Face parte din a ne desoperi, din a ne construi că indivizi.
Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?
Depinde de unde privești. Determinarea este cea mai importantă calitate, dacă privești din punct de vedere al lucrurilor realizate. Încăpățânarea, dacă privești din punctul de vedere al celor pe care aș fi putut să le realizez.
„Întotdeauna mi-au plăcut plantele, îmi place să le îngrijesc și plantele îmi vorbesc, la propriu”
Ce nu știe lumea despre tine?
Că intenționez să dau admitere la agronomie, la horticultură pomicultură. Întotdeauna mi-au plăcut plantele, îmi place să le îngrijesc și plantele îmi vorbesc. La propriu. Îmi spun exact când le e bine sau nu și ce au nevoie. Și apoi mă răsplătesc pentru grijă acordată cu frumusețea lor, cu binele pe care îl simt atunci când le privesc, le ating, le miros.
Ai fost nevoit să faci compromisuri vreodată, profesional vorbind?
Cu toții trebuie să trăim, să plătim chirie, facturi, de aceea am fost obligat să mai fac ceva în paralel. Actoria nu mi-a oferit posibilitatea de a mă întreține practicând-o doar pe ea. Astfel, întotdeauna am avut și un job.
La început director de casting, apoi manager de bar, acum manager Apollo 111. Dar tot răul spre bine, așa am putut alege să fac doar film, doar film de autor și mi-am găsit rețeta mea de viață care mă mulțumește și mă face să mă simt împlinit.
Ultima modificare august 26, 2024 4:55 pm